Oamenii de știință au creat o hartă interactivă care arată cu o precizie de 9,3 pe 9,3 kilometri cum planeta își va pierde treptat capacitatea de a produce mâncare pe măsură ce schimbările climatice avansează. Harta are o utilitate practică neprețuită: identifică în avans care vor fi regiunile agricole cele mai afectate de încălzirea globală, astfel că statele vor putea interveni pentru a preîntâmpina cele mai grave consecințe, relatează Euronews.
O echipă de la Institutul pentru Analiză Economică (AEA), un centru afiliat Consiliului Superior pentru Cercetări Științifice (CSIC), a lansat CADI, o platformă care folosește o grilă de 10 kilometri pentru a estima cât de mult teren agricol își va pierde productivitatea din cauza schimbărilor climatice până în 2100.
CADI este un acronim pentru Climate-induced Agricultural Decline Index (Indicele declinului agricol indus de schimbările climatice).
Platforma compară cât de mult ar putea produce un teren în diferite condiții climatice, menținând constante culturile care erau deja cultivate în 2020.
Astfel, oamenii de știință au reușt să separe efectul pur al climei de deciziile oamenilor privind ce plantează sau modul în care se adaptează la schimbările climatice.
Cum funcționează
Proiectul a fost coordonat de Laura Mayoral și Hannes Mueller, ambii afiliați Școlii de Economie din Barcelona. Au colaborat Centrul pentru Cercetare în Politici Economice (CEPR), Ministerul britanic de Externe și o inițiativă axată pe conflictele generate de crize economice.
Oamenii de știință au folosit două surse de date:
- volumul producțiile agricole de-a lungul timpului, care au fost furnizate de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO);
- înregistrările climatice din cadrul programului european Copernicus;
Folosind aceste date, echipa a reconstruit apoi schimbările climatice produse între perioadele 1981–2000 și 2001–2020, iar apoi a proiectat, pe baza diferitelor scenarii utilizate de Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC), modul în care aceeași variabilă va evolua până la sfârșitul secolului.
Premisa, care este esențială pentru a interpreta corect rezultatele, este că nu au fost introduse măsuri de adaptare: scopul simulării este de a vedea ce s-ar întâmpla dacă totul ar rămâne neschimbat, cu excepția climei.
Foto: captură cadi.econai.org
Datele observate, nu proiecțiile, arată că una din șase suprafețe agricole din lume și-a pierdut în ultimele două decenii peste 10% din potențialul de productivitate comparativ cu cele două decenii anterioare.
Distribuția acestor pierderi este extrem de inegală: zonele tropicale suportă cea mai mare parte a efectelor negative, în timp ce unele regiuni de la latitudini ridicate înregistrează îmbunătățiri, deși pornesc de la niveluri atât de scăzute de producție încât această creștere procentuală este aproape insesizabilă.
În Europa, se repetă tiparul cunoscut nord-sud: Scandinavia, Scoția și Alpii își îmbunătățesc potențialul agricol, în timp ce sudul continentului înregistrează un declin.
Spania este un caz de manual. Coasta Cantabrică, Galicia și Pirineii înregistrează creșteri ale productivității, în timp ce mare parte din interiorul țării și zona central-estică a Peninsulei Iberice pierd teren, existând zone cu pierderi deosebit de severe. Oamenii de știință au spus că este același dezechilibru observat la scară planetară, dar reprodus în interiorul granițelor unei singure țări.
Cum vor fi afectate generațiile viitoare
În prezent, 15% din populația lumii trăiește deja în zone în care potențialul agricol a scăzut cu cel puțin 5%.
Dacă încălzirea globală urmează o traiectorie medie spre ridicată, cu o creștere de temperatură de 2,1 grade Celsius între acest moment și jumătatea secolului, aproape 50% din populația planetei va fi afectată de scăderea producției agricole între 2041 și 2060.
Platforma scoate, de asemenea, în evidență cât de dezechilibrate sunt efectele schimbărilor climatice: doar 5% din terenurile tropicale generează deja 35% din totalul pierderilor înregistrate, iar doar un sfert dintre țări ar urma să suporte 85–90% din pagubele globale până la jumătatea secolului.
Cercetătorii subliniază o nuanță adesea ignorată: chiar și în zonele unde productivitatea crește apar tensiuni sociale și politice. Terenurile agricole, apa și investițiile sunt mutate către regiunile care aduc câștiguri, ceea ce poate duce la conflicte între zone care până acum nu concurau pentru aceleași resurse.
La aceste concluzii se adaugă o nedreptate mai profundă evidențiată și în acest studiu: țările care au emis cele mai mici cantități de gaze cu efect de seră de-a lungul istoriei sunt printre cele mai expuse consecințelor schimbărilor climatice,
Autorii studiului spun că meritul CADI nu constă doar în capacitatea sa de „diagnostic”, ci mai ales în utilitatea sa practică:
- pot fi identificate în avans zonele care vor avea nevoie de sprijin pentru a se adapta la schimbările climatice
- indică necesitatea introducerii unor culturi noi;
- evidențiază rolul tehnologiei;
- poate ajuta la relocarea producției agricole.
Scopul este direcționarea resurselor spre acele regiuni înainte ca scăderea recoltelor să se transforme în venituri rurale mai mici, insecuritate alimentară crescută sau migrații ale populației provocate de lipsa alternativelor.
Platforma poate fi accesată de oricine. Pe site-ul cadi.econai.org sunt disponibile cele două tipuri de proiecții realizate în intervale de câte 20 de ani, din 2020 până în 2100, care arată cum evoluează producția agricolă în funcție de regiune și cum se modifică clima.