În largul insulei norvegiene Fedje se odihnește un submarin german din al Doilea Război Mondial, despre care se crede că adăpostește o încărcătură uriașă de mercur. Imagini subacvatice arată în ce stare se află epava astăzi și de ce recuperarea ei a devenit o cursă contracronometru, scrie Euronews.
La aproape 150 de metri sub luciul apei, la vest de insula norvegiană Fedje, un fragment de istorie războinică germană zace pe fundul mării. Un submarin numit U-864 se află acolo de peste opt decenii, rupt în două, înconjurat de sedimente și de o încărcătură care rămâne și azi o problemă de mediu.
U-864 este un caz aparte: potrivit documentelor istorice, la bord se aflau, cel mai probabil, cantități mari de mercur – o comandă japoneză menționează 1.867 de containere.
Dacă întreaga încărcătură ar fi fost îmbarcată, ar fi vorba de undeva între 65 și 67 de tone. Documentele exacte de încărcare nu s-au păstrat, însă, așa că nu se poate stabili cu certitudine cantitatea reală. Singurul lucru sigur este că mercurul se află în continuare în epavă.
O ultimă călătorie cu final mortal
În februarie 1945, războiul intrase în faza finală. Cu toate acestea, U-864 se afla încă într-o misiune specială. Submarinul german trebuia să ajungă, prin Norvegia, în Japonia. La bord, pe lângă echipamente militare și tehnice, se aflau specialiști și materiale destinate industriei de armament japoneze. Dar călătoria s-a încheiat în largul insulei Fedje.
Submarinul britanic HMS Venturer descifrase transmisiunile radio germane și dăduse de urma lui U-864. Pe 9 februarie 1945, Venturer a lansat o torpilă. Aceasta a lovit submarinul german și l-a distrus.
U-864 s-a scufundat la o adâncime de aproximativ 150 de metri. Toate cele 73 de persoane de la bord au murit. Atacul este considerat singurul caz cunoscut în care un submarin scufundat a distrus un altul aflat tot în imersiune.
După aceea, epava a fost uitată timp de decenii.
Descoperită abia în 2003
Abia peste decenii a revenit U-864 în atenția publică: indiciile despre încărcătura specială au dus, într-un final, la cercetări în largul coastei norvegiene.
În 2003, epava a fost localizată de nava militară norvegiană KNM Tyr. A devenit atunci clar că submarinul nu rămăsese intact pe fundul mării. Cele două părți ale epavei zac separate una de cealaltă, la o adâncime de aproximativ 150 de metri.
Problema cu încărcătura este că mercurul nu dispare pur și simplu. El poate rămâne în mediu foarte mult timp, pentru că, spre deosebire de mulți poluanți organici, nu este descompus pe cale biologică.
Cât de mult persistă mercurul în mediu depinde de forma sa chimică și de condițiile din jur. În sedimentele contaminate, poate rămâne zeci de ani, iar în unele cazuri chiar secole. Agenția americană pentru mediu (EPA) atrage atenția că mercurul poate fi eliberat din sol timp de sute de ani.
Deosebit de problematic este faptul că microorganismele pot transforma mercurul în metilmercur. Această formă, extrem de toxică, se acumulează în lanțul trofic, mai ales în pești.
Imagini noi din adâncuri
Imagini noi, publicate de Administrația de Coastă a Norvegiei (Kystverket), arată cum arată epava astăzi.
În mai 2025, Kystverket a cercetat epava cu ajutorul unor vehicule subacvatice teleghidate. Au fost folosite, printre altele, WROV-uri (vehicule subacvatice teleghidate, legate de o navă printr-un cablu), camere 4K, fotogrammetrie și tehnici de măsurare acustică. Înregistrările au servit și la realizarea unui model tridimensional al epavei și al fundului mării din jur.
Submarinul este parțial îngropat în sedimentele de pe fundul mării.
O încărcătură periculoasă
Multe dintre cele 1.867 de containere presupuse s-au deteriorat, probabil, în momentul scufundării submarinului.
O operațiune de recuperare ar putea îndepărta o parte din mercurul aflat în epavă, dar lucrările în sine ar putea, la rândul lor, să răscolească sedimentele contaminate și să elibereze poluanți.
Exact asta au constatat autoritățile norvegiene în timpul cercetărilor și al lucrărilor de recuperare din 2026, când 22 de containere au fost scoase din epavă.
Primele analize au arătat că aproximativ 80% dintre containere erau deteriorate și prezentau scurgeri. Circa o jumătate de tonă de mercur a fost adusă la mal. În același timp, potrivit Administrației de Coastă norvegiene, mercur a fost eliberat în apă și din zona de lucru.
Recuperare sau sigilare definitivă?
Norvegia se află, așadar, în fața unei dileme. Ar trebui să încerce să recupereze încărcătura periculoasă dintr-o epavă de război veche de 81 de ani, aflată la 150 de metri adâncime? Sau ar trebui ca epava și fundul mării contaminat să fie acoperite definitiv?
Întrebarea este dezbătută aprins de ani buni. În 2026, după experiența acumulată în timpul operațiunilor, Kystverket a recomandat din nou acoperirea epavei. În evaluarea instituției, o recuperare de amploare ar putea, în cele din urmă, să elibereze mai mulți poluanți decât ar îndepărta.
Nici acoperirea epavei nu ar fi însă o soluție simplă și definitivă: învelișul ar trebui monitorizat pe termen lung.
Locuitorii din Fedje trăiesc cu gândul că, la doar câțiva kilometri de coasta lor, zace un submarin german a cărui încărcătură ridică și azi semne de întrebare. Și, deși tehnologia poate acum să pătrundă adânc în interiorul epavei, întrebarea esențială rămâne fără răspuns: ce e de făcut cu ea?
De altfel, autoritățile norvegiene analizează de ani de zile peștii și fructele de mare din regiune. Deocamdată, nu pare să existe vreun motiv de îngrijorare exagerată: testele au arătat, până acum, niveluri de mercur stabile sau scăzute.
