Pe aleile asfaltate ale orașelor, printre trotuare, borduri, cabluri și conducte, arborii par să fie martorii tăcuți ai transformărilor urbane. Dar dincolo de imaginea romantică a unui copac bătrân, realitatea biologică este mult mai fragilă. În fiecare an, mii de arbori se usucă în medii urbane aparent fără motiv. Ce se întâmplă, de fapt, cu acești „veterani” ai străzii?
Spre deosebire de pădurile naturale, unde copacii pot trăi și peste 100 de ani, în orașe ei îmbătrânesc mai repede și mor mai devreme.
Stresul urban, poluarea, temperaturile extreme, solul compactat, lucrările frecvente și lipsa de spațiu pentru rădăcini, scurtează drastic durata de viață a arborilor.
Viața unui copac are un ciclu limitat
Un studiu realizat în Toronto arată că durata medie de viață a unui copac urban este de doar 19–28 de ani, comparativ cu 80–120 de ani în mediile naturale.
Iar un raport al FAO atrage atenția că peste 50% dintre arborii plantați în orașe nu supraviețuiesc primilor 10 ani.
Cazul Bucureștiului: o moștenire care ajunge la scadență
În București, problema este una istorică, dar puțin discutată: majoritatea arborilor care formează azi umbra cartierelor au fost plantați în anii ’60–’70, odată cu marile dezvoltări urbane din perioada comunistă.
Atunci, arborii erau gândiți ca parte din peisajul urban nou – blocurile, străzile, bulevardele veneau la pachet cu arbori tineri, adaptați vremurilor.
Însă acel val masiv de plantări are astăzi între 50 și 70 de ani — o vârstă la care majoritatea speciilor urbane, mai ales în condiții dificile, își ating limita biologică.
Rezultatul? Tot mai mulți copaci devin fragili, bolnavi sau uscați. Chiar dacă par viguroși la exterior, interiorul trunchiului este uneori gol, iar riscurile de prăbușire cresc. Deci decesul lor este unul firesc.
Ce fac orașele?
În orașele europene moderne, arborii urbani nu mai sunt tratați ca simple elemente decorative, ci ca infrastructură verde esențială pentru sănătatea publică. Berlin, Viena sau Copenhaga au politici clare de reînnoire ciclică a fondului arboricol, ținând cont de vârstă, specie, sănătate și context urban.
În București, un exemplu de bună practică vine din Sectorul 3, unde există o strategie activă de regenerare anuală a stocului de arbori. În fiecare an, arborii uscați, bolnavi sau periculoși sunt evaluați, înlocuiți și completați cu specii rezistente, adaptate orașului.
Printre acestea: platanul (cu creștere rapidă și capacitate mare de filtrare a aerului), teiul, mesteacănul sau plopul canadian. De altfel, în ultimii ani, s-au plantat peste 10.000 de arbori pe sezon, în încercarea de a echilibra pierderile naturale și de a pregăti orașul pentru viitor.
Arborii nu sunt eterni, dar noi putem fi pregătiți
Ideea că un copac plantat azi va trăi o sută de ani în oraș este o iluzie. Durata de viață a arborilor urbani este limitată, iar orașele trebuie să planifice din timp regenerarea lor. Nu e vorba de tăiere haotică sau de betonare, ci de o strategie inteligentă de înlocuire treptată, în acord cu realitățile biologice și urbane.