În anumite părți ale României, în special în Buzău și la poalele Munților Carpați, localnicii au observat de multă vreme fenomenul pădurilor umblătoare: e vorba de pâlcuri de copaci care par să-și schimbe poziția an de an, înclinându-se către vale sau rearanjându-și pozițiile mai subtil, odată cu timpul.
Mișcarea este mult prea lentă pentru a fi constatată în timp real, dar poate fi remarcată prin observații făcute pe parcursul mai multor anotimpuri, arată un nou studiu din publicația Science Direct, citat de presa internațională.
Corelând informațiile pe intervale de timp mai mari, se poate observa cum crânguri întregi se înclină vizibil în aceeași direcție, ca și cum copacii înșiși ar fi decis să se mute.
Fenomenul a fost integrat în folclor, timp de generații.
Explicația sa științifică ține de un proces geologic lent și constant numit fluajul solului, pe care oamenii de știință au început abia recent să-l măsoare cu precizie, folosind chiar copacii ca pe un fel de arhivă naturală.
Fluajul solului: Forța ascunsă care mișcă versanții românești cu pași milimetrici
Fluajul solului descrie mișcarea extrem de lentă, sub efectul forței gravitaționale, a stratului superior de pământ pe o pantă.
Este un fenomen diferit de evenimente mai rapide și mai dramatice, cum ar fi alunecările de teren, avalanșele de zăpadă sau căderile de pietre pe versanții muntoși.
În multe văi din România, solul de sub suprafață este format dintr-un amestec de argilă și nisip, 'irigat' de izvoare subterane bogate în minerale.
Este o combinație care face ca terenul să fie predispus la acest tip de mișcare graduală.
Când ploaia pătrunde în sol, apa umple micile goluri dintre particulele constituente, înmuind pământul și făcându-l mai alunecos decât de obicei.
Odată ce o pantă s-a afânat suficient, stratul său superior începe să alunece.
Este uneori o mișcare atât de lentă, încât însumează doar câțiva milimetri într-un an, astfel încânt deplasarea este practic invizibil de la o zi la alta.
Cum ajung copacii să se miște odată cu pământul
Copacii înrădăcinați în acest strat de sol mișcător sunt purtați odată cu el, în loc să fie lăsați în urmă.
Pe măsură ce pământul de sub un copac alunecă încet la vale, trunchiul său se înclină puțin mai mult în fiecare an în direcția acestei mișcări.
Deoarece rădăcinile rămân parțial ancorate în loc chiar și atunci când solul din jur se mișcă, copacul nu se răstoarnă, ci, pur și simplu, se înclină din ce în ce mai mult, pe măsură ce trec anii.
Pe o perioadă de mai mulți ani, un întreg grup de copaci de pe o 'pantă târâtoare' poate ajunge să fie vizibil deplasat față de locul în care se afla inițial, dând impresia că pădurea însăși a început, pe tăcute, să se mute la vale.
Povestea ascunsă în interiorul inelelor de creștere
Oamenii de știință au găsit o modalitate concretă de a măsura mișcarea solului, studiind structura internă a trunchiurilor de copaci, în loc să-i observe pur și simplu din exterior.
Conform unui studiu publicat în revista Catena, cercetătorii au examinat peste o sută de mostre de inele de creștere prelevate de la molizi norvegieni care cresc pe o 'pantă târâtoare' în valea glaciară Bâlea din Munții Făgăraș, parte a Carpaților Meridionali ai României.
Pe măsură ce un trunchi de copac este împins lateral de solul în mișcare, acesta răspunde prin acumulare de lemn suplimentar într-o parte, pentru a compensa și a rămâne în poziție verticală.
Rezultatul este o bază dezechilibrată, care este clar vizibilă odată ce este examinată o secțiune transversală a trunchiului.
Prin numărarea și măsurarea acestor inele de creștere neuniforme pe mai mulți copaci, cercetătorii au reușit să reconstituie decenii de mișcare a solului, identificând un model aproximativ de episoade de mișcare târâtoare care se repetă în medie aproximativ la fiecare șaptesprezece ani.
Ce accelerează mișcarea "pădurii târâtoare" și ce o încetinește
Același studiu a constatat că infiltrarea solului în această regiune este influențată mai degrabă de o combinație de factori, decât de o singură cauză.
Pantele abrupte, anumite tipuri de rocă subiacentă, ploile abundente și ciclurile repetate de îngheț și dezgheț par să facă terenul mai predispus la deplasare, în timp ce activitatea de construcție pe pantă - aferentă Transfăgărășanului - s-a dovedit un accelerator considerabil al procesului de infiltrare.
Izvoarele minerale subterane de pe versanți contribuie, deoarece mențin solul constant umed chiar și în lunile mai secetoase.
Asta ajută pământul să continue să alunece la vale chiar și atunci când precipitațiile sunt sărace.
De ce contează rezolvarea misterului pădurilor umblătoare
Spre deosebire de o alunecare de teren, infiltrarea solului rareori provoacă distrugeri bruște sau pericol imediat.
Din acest motiv, fenomenul a primit din punct de vedere istoric mai puțină atenție științifică, în ciuda faptului că este relativ comun în regiunile muntoase.
Totuși, înțelegerea sa este mportantă, deoarece zonele care se confruntă cu alunecări de teren sunt adesea aceleași pante unde se manifestă deplasarea lentă a solului.
Astfel, o pădure de copaci înclinați constant poate servi drept un semn de avertizare timpurie, înainte de a se produce o prăbușire dramatică a solului.
Pentru sătenii care au urmărit aceste dealuri de generații întregi, pădurea plimbătoare a generat întotdeauna un sentiment de mister, dar știința zugrăvește acum o imagine mai clară.
Sătenii care au descris păduri plimbătoare nu interpretau greșit ceea ce vedeau.
Ei au observat fenomenul în timpul în care acesta putea fi accesibil observației umane, iar știința adus instrumente suficient de precise pentru a măsura ceea ce generațiile de observații locale puseseră deja în folclor.