Decesul a survenit în străinătate? Află cum funcționează serviciul de repatriere funerară și ce acte îți sunt necesare

Repatrierea funerară nu se limitează la transportul persoanei decedate dintr-o țară în alta, ci implică o succesiune de demersuri legale, medicale, consulare și logistice. În primul rând, decesul trebuie declarat autorităților din țara în care a survenit, iar regulile de raportare și înregistrare pot diferi de la un stat la altul. Uniunea Europeană precizează că fiecare țară aplică propriile norme pentru raportarea, înregistrarea decesului și repatrierea rămășițelor pământești, chiar și atunci când este vorba despre state membre UE.

Dacă persoana decedată este cetățean român, ambasada sau consulatul României din țara respectivă poate avea un rol important în clarificarea procedurilor și în emiterea documentelor necesare transportului funerar internațional. Ministerul Afacerilor Externe arată că decesul trebuie înregistrat la autoritățile locale, iar acesta poate fi înregistrat și la ambasada sau consulatul României din statul unde s-a produs decesul.

Ce înseamnă, de fapt, repatrierea funerară?

Repatrierea funerară este procesul prin care corpul neînsuflețit al unei persoane decedate în afara României este pregătit, documentat și transportat legal în țară, pentru înhumare sau incinerare, în funcție de dorința familiei și de prevederile legale.

Deși pare un singur serviciu, acesta include mai multe etape: preluarea persoanei decedate de la spital, morgă sau autorități, obținerea certificatului de deces străin, pregătirea sicriului conform normelor internaționale, obținerea pașaportului mortuar, programarea transportului, trecerea frontierelor și predarea în România către familie sau către firma funerară locală.

Transportul corpului neînsuflețit se face în condițiile prevăzute de legislația țării unde s-a produs decesul, de legislația statelor tranzitate și de regulile românești privind intrarea în țară. MAE menționează că pentru transportul internațional al corpurilor neînsuflețite este necesar pașaportul mortuar, document eliberat de ambasadele sau consulatele României.

O firmă specializată în repatriere decedati preia o mare parte din povara administrativă - ia legătura cu morga, spitalul, autoritățile locale, traducătorii, consulatul și familia, dar nu poate ”ocoli” procedurile oficiale. Dacă decesul este cercetat de poliție, dacă există suspiciuni privind cauza morții sau dacă autoritățile locale nu au emis încă documentele de bază, transportul poate fi amânat până la finalizarea formalităților.

Documente necesare pentru repatrierea defunctului

Documente pentru persoana decedată

Actele necesare pot varia în funcție de țara în care s-a produs decesul, dar dosarul pentru repatriere funerară include certificatul de deces emis de autoritățile locale, documentul de identitate al persoanei decedate, certificatul medical constatator sau documentul echivalent, autorizația de înhumare sau transport, documente privind îmbălsămarea sau sigilarea sicriului și pașaportul mortuar.

Unele consulate publică liste adaptate țării în care funcționează. De exemplu, pentru pașaportul mortuar, Consulatul General al României la Londra menționează necesitatea certificatului de deces local, a apostilei unde este cazul, a certificatului de îmbălsămare, a autorizației de transport și a documentelor de identitate ale persoanei decedate și ale solicitantului.

Dacă decesul are loc într-o țară parte la Convenția de la Haga, poate fi necesară apostilarea certificatului de deces. Dacă țara nu folosește apostila pot fi cerute supralegalizări sau alte forme de certificare.

Documente pentru membrul familiei sau solicitant

De regulă, persoana care solicită repatrierea trebuie să dovedească identitatea și legătura cu persoana decedată. Consulatul General al României la Londra menționează că persoanele implicate trebuie să prezinte act de identitate valabil și un document care atestă legătura de rudenie, cum ar fi certificatul de naștere sau certificatul de căsătorie.

Dacă nu poți călători în țara unde s-a produs decesul, o firmă de repatriere poate acționa în baza unei împuterniciri. În acest caz, este esențial să trimiți copii clare ale documentelor și să păstrezi legătura constantă cu persoana care gestionează dosarul. O greșeală de nume, o dată trecută incorect sau lipsa unui document poate întârzia emiterea pașaportului mortuar și, implicit, transportul.

Pașaportul mortuar: de ce este important?

Pașaportul mortuar este documentul care permite transportul internațional al corpului neînsuflețit, un fel de autorizație specială de trecere a frontierelor, emisă pentru persoana decedată, după ce autoritățile verifică existența documentelor medicale, administrative și funerare necesare. Fără acest document, transportul sicriului peste graniță nu este permis în mod normal.

Ambasadele și consulatele României pot elibera pașaportul mortuar pe baza documentelor solicitate în statul respectiv. De aceea, procedura poate arăta ușor diferit în Italia, Germania, Marea Britanie, Spania, Franța sau Belgia. În unele state, documentele locale se obțin rapid, în altele pot fi necesare traduceri, apostile, aprobări sanitare sau verificări suplimentare. MAE precizează, în informațiile consulare, că pașaportul mortuar este necesar pentru transportul internațional al corpurilor neînsuflețite.

Cum funcționează serviciul de repatriere funerară?

Preluarea persoanei decedate și pregătirea pentru transport

După ce familia contactează o firmă de repatriere funerară, aceasta verifică locul unde se află persoana decedată: spital, morgă, institut medico-legal, casă funerară locală sau altă instituție. Apoi începe colectarea actelor. În paralel, firma stabilește dacă este nevoie de îmbălsămare, sicriu zincat, sicriu de lemn, sigilare, autorizație sanitară, traduceri și programare la consulat.

Pregătirea pentru transport se face după reguli stricte, deoarece vorbim despre trecerea frontierelor și despre norme de sănătate publică. Sicriul folosit pentru transport internațional este unul special, sigilat, uneori cu inserție metalică, iar documentele privind îmbălsămarea sau conservarea sunt atașate dosarului.

Transport rutier sau transport aerian

Repatrierea funerară se poate face rutier sau aerian. Transportul rutier este frecvent folosit pentru țările europene, mai ales când distanța permite deplasarea cu autospecială funerară autorizată. Transportul aerian poate fi folosit pentru distanțe mari sau pentru situații în care timpul este un factor important, însă presupune reguli suplimentare ale companiei aeriene, manipulare cargo, ambalare specială și coordonare între aeroporturi. Alegerea nu ține doar de preț, ci contează țara, orașul, distanța, disponibilitatea documentelor, starea corpului, cerințele autorităților, programul consulatului și preferințele familiei.

Cât durează repatrierea?

Uneori, repatrierea se poate organiza în câteva zile, mai ales dacă decesul a fost natural, documentele sunt eliberate rapid, familia trimite actele necesare și consulatul poate emite pașaportul mortuar fără întârzieri. Alteori, procedura se prelungește din cauza anchetelor, autopsiei, weekendurilor, sărbătorilor legale, lipsei apostilei, erorilor în documente sau dificultăților de comunicare cu autoritățile locale.

Înregistrarea decesului în România

După repatriere, familia poate avea nevoie de certificatul de deces românesc pentru succesiune, pensie de urmaș, închiderea conturilor, radierea din evidențe sau alte demersuri administrative. Decesul poate fi înregistrat la ambasada sau consulatul României, iar dacă acest lucru nu s-a făcut în străinătate, certificatul de deces românesc poate fi eliberat în România pe baza certificatului străin și a documentelor cerute de lege.

Este posibil să mai fie nevoie de transcrierea certificatului de deces străin sau de înregistrarea decesului la starea civilă. Dacă documentul străin este într-o altă limbă, pot fi necesare traduceri legalizate. Dacă documentul vine dintr-un stat care cere apostilă sau supralegalizare, lipsa acesteia poate bloca procedura.

Costuri și sprijin din partea statului român

În privința sprijinului de stat, Legea nr. 270/2024 prevede suportarea de către statul român a cheltuielilor de repatriere pentru cetățenii români decedați în străinătate, la cererea familiei, în limita a 5.000 de euro pentru fiecare persoană decedată. Totuși, informațiile legislative actualizate indică faptul că aplicarea articolelor privind această suportare a cheltuielilor este suspendată și în anul 2026, iar pentru perioada 1 ianuarie–31 decembrie 2026 MAE poate utiliza taxele de urgență pentru plata cheltuielilor de repatriere în cazuri în care familia nu poate suporta costurile și nu există posibilitatea înhumării sau incinerării în statul unde a avut loc decesul.