Un nou raport arată că un grup minuscul de oameni, adică 0,001% din populația lumii, deține o avere de trei ori mai mare decât toată jumătatea cea mai săracă a omenirii la un loc. Același raport, World Inequality Report, mai spune că cei mai bogați 10% dintre oameni câștigă, în total, mai mulți bani decât toți ceilalți 90% la un loc, scrie The Guardian.
Astfel, mai puțin de 60.000 de persoane, adică 0,001% din populația globală, controlează de trei ori mai multă bogăție decât întreaga jumătate de jos a omenirii, potrivit raportului, care susține că inegalitatea globală a ajuns la asemenea extreme încât acțiunea urgentă a devenit esențială.
World Inequality Report 2026, bazat pe date compilate din 200 de cercetători, mai arată că cei mai bogați 10% dintre cei cu venituri obțin mai mult decât ceilalți 90% la un loc, în timp ce cea mai săracă jumătate nu deține nici 10% din veniturile globale totale.
Raportul constată că averea, adică valoarea activelor deținute de oameni, este chiar mai concentrată decât veniturile, adică banii proveniți din muncă și investiții. Cei mai bogați 10% din populația lumii dețin 75% din avuția totală, în timp ce jumătatea de jos deține doar 2%.
În aproape fiecare regiune, cei mai bogați 10% sunt mai înstăriți decât restul de 90% la un loc, arată raportul, în condițiile în care inegalitatea averii crește rapid la nivel global. „Rezultatul este o lume în care o mică minoritate deține o putere financiară fără precedent, în timp ce miliarde de oameni rămân excluși chiar și de la o minimă stabilitate economică”, scriu autorii, conduși de Ricardo Gómez-Carrera de la Paris School of Economics.
Ponderea din avuția globală deținută de cei mai bogați 0,001% a crescut de la aproape 4% în 1995 la peste 6%, se mai arată în raport, în timp ce averea multimilionarilor a crescut cu aproximativ 8% anual începând din anii 1990, adică aproape dublu față de ritmul de creștere pentru jumătatea de jos a populației.
Autorii, printre care se numără și cunoscutul economist francez Thomas Piketty, afirmă că, deși inegalitatea a fost „multă vreme o caracteristică definitorie a economiei globale”, până în 2025 aceasta a „ajuns la niveluri care cer o atenție urgentă”. Reducerea inegalității „nu ține doar de corectitudine, ci este esențială pentru reziliența economiilor, stabilitatea democrațiilor și viabilitatea planetei noastre”, spun ei.
Publicat o dată la patru ani, în colaborare cu Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, raportul se bazează pe cea mai mare bază de date privind inegalitatea economică globală și este considerat un document de referință care influențează dezbaterea publică internațională pe această temă.
În prefață, laureatul Nobel pentru economie Joseph Stiglitz reia apelul pentru crearea unui panel internațional comparabil cu IPCC al ONU pentru schimbări climatice, care să „monitorizeze inegalitatea la nivel mondial și să ofere recomandări obiective, bazate pe dovezi”.
Dincolo de stricta inegalitate economică, raportul arată că inegalitatea de șanse alimentează inegalitatea de rezultat. De exemplu, cheltuielile pentru educație per copil în Europa și America de Nord sunt de peste 40 de ori mai mari decât în Africa Subsahariană, un decalaj de aproximativ trei ori mai mare decât diferența de PIB pe cap de locuitor.
Astfel de disparități „consolidează o geografie a oportunității”, se arată în document, adăugând că un impozit global de 3% aplicat unui număr mai mic de 100.000 de miliardari ar genera 750 de miliarde de dolari anual, echivalentul bugetului pentru educație al țărilor cu venituri mici și medii.
Inegalitatea este alimentată și de sistemul financiar global, care este construit în favoarea țărilor bogate, se mai arată în raport. Economiile avansate se pot împrumuta ieftin și pot investi în străinătate la randamente mai mari.
Aproximativ 1% din PIB-ul global se transferă în fiecare an de la țările mai sărace către cele mai bogate prin fluxuri nete de venituri asociate randamentelor ridicate și dobânzilor mici plătite pentru datoriile țărilor bogate, se arată în raport.
În ceea ce privește inegalitatea de gen, raportul arată că „diferența de remunerare între femei și bărbați persistă în toate regiunile”. Excluzând munca neremunerată, femeile câștigă în medie doar 61% din ceea ce câștigă bărbații pentru fiecare oră de lucru. Dacă este inclusă și munca neplătită, acest procent scade la doar 32%, adaugă autorii.
Raportul evidențiază, de asemenea, rolul crucial al deținerii de capital în inegalitatea emisiilor de carbon care provoacă schimbări climatice. „Persoanele bogate alimentează criza climatică prin investițiile lor chiar mai mult decât prin consum și stil de viață”, se afirmă în document.
Datele globale arată că cea mai săracă jumătate a populației lumii este responsabilă pentru doar 3% din emisiile de carbon asociate deținerii de capital privat, în timp ce cei mai bogați 10% generează aproximativ 77% din aceste emisii. „Această diferență ține de vulnerabilitate”, notează raportul. „Cei care emit cel mai puțin, în principal populații din țările cu venituri mici, sunt și cei mai expuși la șocurile climatice. Cei care emit cel mai mult sunt mai bine protejați de efectele schimbărilor climatice.”
Datele arată că inegalitățile pot fi reduse, în special prin investiții publice în educație și sănătate și prin programe eficiente de taxare și redistribuire. Raportul subliniază că, în multe țări, ultra-bogații reușesc să scape de impozitare.