Cei mai mulți oameni își imaginează tunelurile montane din Elveția ca pe o demonstrație de forță inginerească, o modalitate de a reduce timpul de călătorie între orașe. Însă adevărata poveste din spatele acestei vaste rețele subterane este mai puțin despre confort și mai mult despre climă.
Începând din anii 1990, Elveția a retras treptat traficul de camioane de pe fragilele sale drumuri alpine și l-a mutat sub munți, pe linii feroviare, o decizie pe care alegătorii elvețieni au luat-o chiar ei printr-un referendum public, potrivit Times of India.
Ceea ce a început ca un răspuns la poluarea cu smog și la blocajele de trafic care sufocau văile montane s-a transformat într-unul dintre cele mai clare exemple din lume ale unui stat care își reorganizează infrastructura în mod special pentru a reduce emisiile și pentru a proteja un peisaj aflat sub o presiune reală din partea mediului.
Astăzi, modelul elvețian este considerat pe scară largă un etalon pentru transportul sustenabil, demonstrând modul în care politicile pe termen lung, sprijinul public și infrastructura feroviară modernă pot colabora pentru reducerea impactului asupra mediului.
Ceea ce diferențiază Elveția nu este doar ingineria în sine, ci răbdarea din spatele acesteia - o națiune care continuă să își ajusteze direcția la zeci de ani după ce alegătorii au ales pentru prima dată protejarea munților în detrimentul comodității.
De ce a decis Elveția să mute transportul de mărfuri de pe drumurile alpine
În cea mai mare parte a secolului XX, camioanele care transportau mărfuri prin Europa nu aveau o alternativă reală decât să urce și să coboare pasurile montane alpine, iar până în anii 1980 această situație devenise o problemă serioasă pentru oamenii care locuiau în acele văi.
Traficul continua să crească, gazele de eșapament rămâneau blocate în aerul îngust al munților, care nu se curăță ușor, iar localnicii se confruntau permanent cu zgomotul și riscurile de siguranță provocate de vehiculele grele care traversau orașele alpine mici.
În 1994, alegătorii elvețieni au aprobat ceva numit Inițiativa Alpină, un amendament constituțional prin care țara se angaja să transfere transportul de mărfuri prin Alpi de la șosea la cale ferată.
Potrivit Oficiului Federal pentru Transporturi din Elveția, acest principiu este înscris în Constituția elvețiană din 1994, iar țara lucrează de atunci la reducerea traversărilor alpine efectuate de camioane.
Cum au făcut tunelurile posibilă schimbarea transportului de mărfuri
Transformarea acelui vot în realitate a necesitat construirea infrastructurii fizice care să susțină această schimbare, iar aici intră în scenă faimoasele tuneluri de bază ale țării.
În loc să urmeze pante abrupte peste munți, trenurile de marfă pot traversa acum Alpii aproape pe un traseu plat, trecând prin tuneluri masive săpate direct sub munți, în loc să îi traverseze pe deasupra.
Acest lucru este important deoarece traseele mai puțin înclinate necesită mult mai puțină energie pentru deplasarea mărfurilor grele, iar transportul feroviar consumă deja o fracțiune din energia folosită de camioane pentru aceeași activitate, producând în același timp o cantitate mult mai mică de emisii pentru fiecare tonă transportată.
Cât de mult transport de mărfuri a fost mutat efectiv pe calea ferată
Rezultatele acestei politici desfășurate pe parcursul mai multor decenii pot fi măsurate.
Potrivit Oficiului Federal pentru Transporturi, aproximativ trei sferturi dintre mărfurile care traversează Alpii în Elveția sunt transportate acum pe calea ferată și nu pe șosea.
Monitorizările mai recente ale instituției arată că ponderea transportului feroviar se situa în jurul valorii de 69% în 2025, un nivel care a fluctuat ușor de la un an la altul, dar care rămâne mult peste situația de dinainte ca tunelurile și investițiile feroviare să își producă efectele.
Guvernul elvețian și-a stabilit un obiectiv suplimentar: reducerea traversărilor alpine efectuate de camioane la 650.000 pe an, ceea ce arată că aceasta este încă o politică activă, nu un proiect finalizat.
De ce contează reducerea numărului de camioane pentru oamenii care locuiesc acolo
Pentru comunitățile ascunse în văile alpine înguste, fiecare camion mutat de pe șosea pe calea ferată înseamnă ceva concret: nopți mai liniștite, aer mai curat și mai puține riscuri provocate de vehiculele grele care împart drumurile înguste de munte cu traficul local.
Aceste văi sunt, de asemenea, ecosisteme sensibile, unde poluarea și emisiile vehiculelor persistă mai mult în aerul montan închis decât în zonele joase și deschise.
Prin mutarea transportului de mărfuri în subteran și pe calea ferată, Elveția a redus practic povara zilnică asupra mediului pe care aceste comunități o suportau, fără să fie nevoie să limiteze comerțul sau activitatea economică ce traversează țara.
Construirea tunelurilor fără distrugerea peisajului
Construirea unor tuneluri de o asemenea amploare nu este nici ea o activitate complet lipsită de impact asupra mediului, iar autoritățile elvețiene au trebuit să țină cont și de acest aspect.
Proiectele majore de tuneluri au implicat o planificare atentă privind gestionarea deșeurilor de construcție, administrarea resurselor de apă și protejarea habitatelor.
S-au depus eforturi pentru transportarea materialelor pe calea ferată acolo unde a fost posibil, filtrarea emisiilor provenite de la utilajele de construcție și tratarea apelor uzate înainte ca acestea să ajungă în râurile din apropiere.
După finalizarea proiectelor importante, au urmat lucrări de restaurare, inclusiv refacerea malurilor râurilor, readucerea cursurilor de apă la forme mai naturale și reconstruirea zidurilor tradiționale din piatră uscată pentru a oferi din nou adăpost reptilelor și animalelor mici.
De ce infrastructura subterană ajută și la reziliența climatică
Dincolo de reducerea emisiilor, există un alt aspect legat de climă care devine tot mai relevant în fiecare an.
Pe măsură ce fenomenele meteorologice extreme, alunecările de teren și avalanșele devin amenințări tot mai frecvente pentru infrastructura montană, tunelurile construite adânc sub pământ rămân funcționale în condiții care ar închide complet un drum sau o cale ferată de suprafață.
Acest lucru oferă rețelei de transport elvețiene un nivel suplimentar de reziliență, deoarece mărfurile și pasagerii pot continua să circule chiar și atunci când condițiile de la suprafață devin cu adevărat periculoase.
O politică încă în curs de dezvoltare astăzi
În ciuda progreselor, oficialii elvețieni subliniază că munca nu s-a încheiat.
Numărul traversărilor alpine efectuate de camioane nu a scăzut în ultimii ani atât de constant pe cât era planificat, parțial din cauza lucrărilor de construcție și a limitărilor de capacitate ale liniilor feroviare din țările vecine.
Guvernul a fost nevoit să introducă temporar sprijin financiar pentru serviciile de transport combinat, pentru ca sistemul să funcționeze fără probleme.
Ceea ce face abordarea Elveției cu adevărat distinctivă nu este doar amploarea tunelurilor, ci faptul că întregul proiect își are originea într-o decizie democratică: alegătorii au ales în mod explicit să acorde prioritate mediului montan în detrimentul comodității oferite de transportul rutier fără restricții, iar apoi au construit infrastructura subterană necesară pentru ca această alegere să devină posibilă.