Pe o insulă vulcanică din sudul Coreei de Sud, la 80 de kilometri de capătul peninsulei, trăiește o comunitate cum rar mai vezi pe lume: Haenyeo, „femeile mării”.
Le găsești în largul Insulei Jeju, scufundându-se zilnic, indiferent de anotimp, până la 18 metri adâncime, fără oxigen, doar cu un costum de neopren și un instinct ancestral. Colectează arici de mare, abalone, melci și alte delicatese de pe fundul oceanului, uneori timp de 4-5 ore, în reprize epuizante.
› Vezi galeria foto ‹
„De mii de ani, credem noi, ele practică acest lucru incredibil, matriliniar, în care învață de la mamă cum să se scufunde încă de la o vârstă fragedă. Ies în larg în colective și asta fac. Se scufundă,” spune Melissa Ann Ilardo, genetician și profesoară asistentă la Universitatea din Utah.
„Ele petrec, într-adevăr, un procent extraordinar din timpul lor sub apă”, spune ea, pentru CNN.
Ilardo, alături de cercetători din Coreea, Danemarca și SUA, și-a dorit să afle ce le face capabile de această performanță fizică ieșită din comun. Este vorba de gene? De antrenament? Sau de ambele?
Publicat pe 2 mai în Cell Reports, studiul echipei a confirmat că femeile Haenyeo prezintă particularități genetice care le ajută să reziste stresului fiziologic extrem al scufundării în apnee. Descoperirea ar putea deschide calea către tratamente noi pentru afecțiuni legate de tensiunea arterială.
„Este o insulă frumoasă, uneori i se spune Hawaii-ul Coreei. Are o coastă peste tot, bogată în resurse extraordinare, așa că îți poți imagina că orice populație care trăiește într-un astfel de loc ar vrea, desigur, să profite de ceea ce oferă,” explică Ilardo.
Deși scufundarea e o parte esențială a culturii Jeju de generații întregi, nu e clar când a devenit o activitate exclusiv feminină. Unele teorii vorbesc despre o taxă impusă bărbaților scufundători sau despre o perioadă de criză demografică. Cert e că tradiția a devenit o moștenire de la mamă la fiică – și chiar limba locală s-a adaptat: cuvintele se scurtează pentru ca femeile să poată comunica rapid sub apă.
Din păcate, această tradiție e în pericol. Tinerele nu o mai duc mai departe. Vârsta medie a scufundătoarelor din Jeju e de aproape 70 de ani, iar cercetătorii se tem că e ultima generație.
Scufundare în ADN
Pentru studiu, echipa Ilardo a analizat trei grupuri de femei: 30 Haenyeo, 30 femei din Jeju care nu se scufundă și 31 de femei de pe continentul sud-coreean. Media de vârstă: 65 de ani. Le-au fost măsurate ritmul cardiac, tensiunea, dimensiunea splinei, și li s-au prelevat probe de sânge pentru secvențierea ADN-ului.
Cum testul în ocean nu era posibil pentru toate participantele, cercetătorii au simulat scufundările: femeile își țineau respirația cu fața scufundată în apă rece.
„Ne-ar fi plăcut să facem aceste măsurători cu toate participantele în oceanul deschis, dar evident că nu poți cere unor femei de 65, 67 de ani, care nu s-au scufundat niciodată în viața lor, să sară în apă, să-și țină respirația și să se scufunde,” spune Ilardo.
„Din fericire, dacă îți ții respirația și îți bagi fața într-un bol cu apă rece, corpul reacționează ca și cum te-ai scufunda. Asta pentru că nervul care stimulează reflexul de scufundare al mamiferelor trece prin față,” explică ea.
„Corpul tău spune: ‘oh, mă scufund’. Așa că ritmul cardiac încetinește, tensiunea arterială crește și splina se contractă.”
Rezultatele au fost clare: femeile din Jeju – indiferent dacă se scufundă sau nu – aveau de patru ori mai multe șanse decât coreencele de pe continent să prezinte o variantă genetică asociată cu tensiunea arterială scăzută.
„Tensiunea arterială crește atunci când te scufunzi. La ele (locuitoarele din Jeju), crește mai puțin,” explică Ilardo.
Cercetătorii cred că această adaptare a evoluat poate pentru a proteja fetusul – Haenyeo se scufundă chiar și în timpul sarcinii, iar hipertensiunea poate fi fatală.
S-a descoperit și o altă variație genetică, asociată cu toleranța la frig și durere. Deși echipa nu a testat direct rezistența la frig, se știe că Haenyeo se scufundă iarna, chiar și pe ninsoare. Până în anii ’80, o făceau îmbrăcate doar în bumbac.
„Mai sunt încă multe lucruri pe care trebuie să le explorăm și la care să găsim răspunsuri,” spune Ilardo.
Moștenirea din adâncuri
Dar nu doar ADN-ul face diferența. Femeile Haenyeo au un ritm cardiac vizibil mai lent decât celelalte participante – un avantaj-cheie în conservarea oxigenului.
„A fost destul de dramatic. De fapt, ritmul cardiac al Haenyeo a scăzut cu aproximativ 50% mai mult pe parcursul scufundării comparativ cu grupul de control. Știm că acest lucru se datorează antrenamentului, pentru că l-am observat doar la Haenyeo,” spune Ilardo.
Cercetările anterioare ale sale asupra comunității Bajau din Indonezia – scufundători în apnee din Sulawesi – arătaseră deja adaptări genetice spectaculoase, inclusiv splini mai mari.
În Jeju, femeile au într-adevăr, în medie, spline mai mari decât cele de pe continent, dar diferențele dispar când sunt luați în calcul factori precum vârsta sau greutatea.
Poarta deschisă spre viitor
Pentru profesorul Ben Trumble de la Arizona State University, descoperirea genei asociate cu tensiunea arterială scăzută este uriașă:
„Persoanele care au această genă prezentau o scădere a tensiunii arteriale de peste 10% comparativ cu cele care nu o au – este un efect destul de impresionant. Genele codifică proteine, iar dacă reușim să identificăm ce modificări proteice influențează tensiunea arterială, am putea, potențial, să dezvoltăm noi medicamente.”
Trumble mai spune că studiul e valoros tocmai pentru că se concentrează pe o comunitate non-urbană.
„Aproape tot ce știm despre ceea ce este considerat ‘normal’ în materie de sănătate provine din aceste populații urbane și sedentare. Însă, timp de 99,9% din istoria umanității, am fost culegători-vânători. Selecția naturală ne-a adaptat corpurile în condiții de presiuni evolutive complet diferite față de cele cu care ne confruntăm astăzi.”
Melissa Ilardo vrea să continue studiul. Mai sunt mistere de descifrat în adâncuri.
„Acest studiu ridică mai multe întrebări decât oferă răspunsuri, dar, înainte de toate, arată că aceste femei sunt extraordinare. Există ceva biologic diferit la ele care le face cu adevărat speciale, indiferent cum alegi să definești asta, iar ceea ce fac ele este unic și merită celebrat”, spune ea.