Fermierii europeni, în fața secetei devastatoare: „Am pierdut 95% din cultură. Mi se frânge inima”

În sudul Brandenburgului, Thomas Goebel strivește în palmă un pumn de sol uscat și nisipos. În spatele lui, floarea-soarelui s-a prăbușit sub soarele arzător, iar câmpurile lui au devenit simbolul celei mai recente secete care a lovit Europa.

„În fiecare zi, pe drumul de acasă spre câmp, trebuia să privesc cum floarea-soarelui și porumbul se chircesc și se micșorează. Trebuia să conduc cu ochelari de cal. Nu puteam să mă uit nici la stânga, nici la dreapta”, povestește Goebel, fermier și președinte al Asociației Agricole din sudul Brandenburgului, scrie The Guardian.

Optimist declarat, Goebel a vândut deja patru hectare de pădure și utilaje vechi pentru a face față lipsei de lichidități, în condițiile în care seceta i-a redus recoltele cu până la 75% față de media ultimelor două decenii.

Pierderi uriașe la nivel european

Povești precum cea a lui Goebel se repetă tot mai des pe continent. Un studiu recent arată că seceta a costat Europa, în ultimele decenii, în medie 11,2 miliarde de euro pe an.

Estimările sunt și mai sumbre: pierderile ar putea ajunge la 13 miliarde de euro anual dacă încălzirea globală depășește pragul de 2°C și până la 17,5 miliarde de euro dacă temperatura crește cu 3°C.

Cele mai afectate rămân culturile agricole. Lilian Guzmán, fermieră de lângă Berlin, spune că seceta i-a adus „un eșec total” la rapiță.

„A fost un stres uriaș. Ne uitam pe fereastră ca niște copii care așteaptă prima ninsoare”, mărturisește ea.

În sud-vestul Angliei, fermierul ecologic Adam Beer a pierdut aproape întreaga cultură de varză și conopidă plantată după valul de căldură din iulie. 

„Într-o săptămână, plantele verzi s-au transformat fie în praf, fie au dispărut complet. Mă așteptam să pierd jumătate din recoltă, dar am pierdut 95%. Mi s-a frânt inima. Este devastator.”

Transporturi blocate și energie în pericol

Impactul secetei se simte însă dincolo de agricultură. Nivelurile scăzute ale apelor interioare au paralizat transporturile pe fluvii.

„Dacă compar cu Covid sau cu alte provocări economice, seceta este cea mai mare problemă pentru transportul naval. Nu e previzibilă și nu ne putem adapta navele”, spune Martin Staats, președintele Asociației Germane de Navigație Interioară.

Rinul, artera industrială a Germaniei, a devenit simbolul crizei: în 2018, nivelul scăzut al apei și temperaturile ridicate au obligat compania BASF să reducă producția, pierderile ajungând la 250 de milioane de euro.

În sectorul energetic, situația este la fel de gravă. Franța și Elveția au închis reactoare nucleare în timpul valului de căldură din iunie, pentru că nu mai aveau apă rece pentru răcire. Hidrocentralele din întreaga Europă au raportat cel mai scăzut nivel de producție din ultimii ani, iar în Marea Britanie, compania SSE a anunțat o scădere de 40% la energia hidro în primăvară.

Avertisment din Ucraina: risc de scădere a exporturilor agricole

În Ucraina, considerată „grânarul Europei”, seceta accentuează efectele războiului.

„Vremea din acest an este deosebit de dezamăgitoare pentru fermierii ucraineni. Va fi suficientă hrană pentru consumul intern, dar exporturile ar putea scădea – iar acestea sunt esențiale pentru economia țării”, spune Svitlana Lytvyn, analistă la Ukrainian Agribusiness Club.

Viitorul: investiții amânate și reziliență fragilă

Pentru fermierii europeni, seceta nu înseamnă doar recolte pierdute, ci și imposibilitatea de a construi rezistență pentru viitor.

 „Rezultatul este potențial mai puțini bani pentru noi, dar cu siguranță mai puțini bani pentru investiții. Asta înseamnă că nu putem construi reziliență”, spune Adam Beer, fermierul britanic care a pierdut aproape întreaga recoltă de varză și conopidă.