Avertismentul Comandantului Suprem al Forțelor NATO ce privește și România
Publicat acum 20 minute
Mesajul dat de Ursula von der Leyen a fost cât se poate de clar – „Europa nu mai pote fi un simplu custode al vechii ordini mondiale” și are nevoie de „politică externă mai realistă și mai centrată pe propriile interese”. Într-un mare discurs pe tema politicii externe, săptămâna aceasta, președinta Comisiei Europene a declarat că UE va „apăra și susține mereu sistemul bazat pe reguli”, dar într-o lume tot mai periculoasă și mai haotică, nu ne mai putem baza exclusiv pe asta. În ziua în care susținut acest discurs, rachetele loveau Teheranul și sudul Iranului în a zecea zi de război, scrie The Guardian.
Războiul din Orientul Mijlociu a reverberat puternic în Europa și a declanșat o serie de reacții – Franța trimite vase de război în Mediterana și în Marea Roșie; oficialii UE au convenit un summit ad-hoc cu lideri ai țărilor din Orientul Mijlociu, într-o demonstrație de solidaritate cu regiunea; ajutoarele umanitare europene pentru Liban sunt trimise pentru a salva 130.000 de oameni, în timp ce cel puțin o jumătate de milion au fost strămutați din cauza bombardamentelor israeliene.
În ciuda acestor activități frenetice, vocea Europei nu pare să aibă vreo greutate.
În timp ce Donald Trump pendulează constant între obiective de război – de la „am terminat războiul dar n-am câștigat destul” la „nu știu cât va dura” la „am putea lansa o operațiune terestră” și apoi la „am câștigat deja războiul” – Europa pare doar să transmită mesaje timide de reținere și pentru americani și pentru iranieni.
Parțial, această problemă e generată de o formă de dezbinare în interiorul blocului. De unul singur, de exemplu, prim-ministrul Spaniei a refuzat să fie „complice în ceva atât de rău pentru lume și care e contrar valorilor noastre”. La celălalt pol, cancelarul Germaniei a spus că „acum nu e momentul să ținem predici partenerilor și aliaților noștri”.
În mijlocul acestor rupturi, oficialii europeni fac apeluri impersonale la diplomație, o abordare care nu mai impresionează pe nimeni, nici măcar pe insiderii de la Bruxelles.
Uniunea Europeană și-a arogat un „sumbru rol de paralizat care comentează tensiunile de pe flancul sudic”, a scris un fost șef al serviciului diplomatic european.
Nici un al doilea fost oficial nu a fost blând în evaluarea sa – „Răspunsul european la bombardamentele SUA-Israel împotriva Iranului a fost rușinos – șocat, marginalizat și dezbinat”, a scris un fost reprezentant european în teritoriile palestiniene.
Oficialii europeni, așa cum am menționat, au „mustrat” Iranul pentru loviturile sale de represalii, fără să facă vreo referire la faptul că Israelul și SUA au pornit un război fără să fie amenințate iminent.
„Răspunsul colectiv al Europei a fost în cel mai bun caz un fiasco și în cel mai rău o nebunie din punct de vedere strategic”, au concluzionat analiștii de la European Council on Foreign Relations (ECFR).
„Suntem blocați în această situație bizară într-un moment în care europenii se comportă față de Trump cu o timiditate deosebită – de frică să nu-l antagonizeze, refuză să adopte o poziție serioasă când vine vorba de acest război”, spune Julein Barnes-Dacey, director pentru Orientul Mijlociu și Africa de Nord la ECFR.
„Ar putea europenii să schimbe dinamica geopolitică de unii singuri? Probabil că nu, dar ar putea să se angajeze la efortul mai mare de a pune presiune pe Trump și de a-i comunica faptul că acest război este un dezastru pe care europenii nu-l pot susține pentru că este contrar intereselor lor. Cred că asta ar putea să facă”.
Critici dure pentru Von der Leyen
Războiul din Orientul Mijlociu a expus și o mai veche problemă a Europei – cine vorbește în numele ei în lume? Criticând declarațiile Ursulei von der Leyen, Franța a acuzat Comisia că uzurpă rolul șefei diplomației, Kaja Kallas, care acționează pe baza unui mandat dat de toate cele 27 de state.
Fără să critice politici specifice sau să o numească direct pe Von der Leyen, ministrul Jean-Noel Barrot a cerut Comisiei să „respecte strict litera și spiritul tratatelor UE”.
Comentariile sale au venit după ce o europarlamentară franceză din partidul lui Macron, Nathalie Loiseau, a criticat „diplomație prin telefon” a Ursulei von der Leyen.
Criticile sunt departe de a fi universale, însă. Unele surse argumentează că e important pentru un președinte al Comisiei să-și asume un rol de lider într-o astfel de criză globală.
Von der Leyen a produs neliniști inclusiv cu graba cu care a început să susțină ideea schimbării de regim în Iran, interpretată ca o dorință de a se menține aproape de Trump. Kallas nu a mers atât de departe, ci a spus doar că un Iran democratic este „scenariul de vis”, dar departe de a se înfăptui.
Există o nuanță și mai mare – Von der Leyen a părut să facă un necrolog al ordinii mondiale bazate pe reguli, vorbind de „noi moduri de a coopera cu partenerii noștri”.
Kallas, de cealaltă parte, a vorbit de revenirea la respectarea legislației internaționale, avertizând cu privire la „repetarea acelorași încălcări ale regulilor, haosului și perturbărilor”.
Teresa Ribera, vicepreședină a Comisiei din partea Spaniei lui Pedro Sanchez, a criticat-o ceva mai dur pe șefa Comisiei, spunându-i că „poate nu a fost cea mai adecvată metodă de a-și exprima părerile”.
„Pentru mine, este esențial să apărăm, să subliniem și să accentuăm că legislația internațională este un element cheie și definitoriu al proiectului european și al securității europene”, a adăugat Ribera.
Șefa europarlamentarilor socialiști a mers și mai departe – Iratxe Garcia Perez a acuzat-o pe Von der Leyen că eșuează în a-și respecta responsabilitatea de a apăra legislația internațională – „Dacă acceptăm că marile puteri pot să bombardeze orice când le vine, atunci legislația internațională nu mai există și ajungem să avem legea junglei”.
Probleme mai delicate
Pe fondul criticilor, von der Leyen a oferit, miercuri, europarlamentarilor un discurs cu o apărare mai fermă a ordinii bazate pe reguli – și a abordării sale: „A vedea lumea așa cum este nu diminuează în niciun fel determinarea noastră de a lupta pentru lumea așa cum ne-o dorim”.
Pentru Barnes-Dacey, apelul lui von der Leyen la realism este o încercare de a-l menține pe Trump de partea Europei în privința Ucrainei. A fost, a spus el, „o recunoaștere tacită a ilegalității acestui război împotriva Iranului și a eșecului și lipsei de voință a Europei de a-l denunța, pe baza percepției că trebuie să-l menținem pe Trump mulțumit”. În contextul în care Trump a sugerat posibilitatea ridicării sancțiunilor petroliere „pentru unele țări” pentru a garanta aprovizionarea – Reuters relatând că ar putea fi vorba inclusiv de Rusia – această strategie pare sortită eșecului.
Liderii UE sunt profund îngrijorați de ceea ce înseamnă conflictul din Orientul Mijlociu pentru Ucraina, după mai bine de patru ani de invazie. Rusia are de câștigat din creșterea prețurilor la energie, din redirecționarea sistemelor de apărare aeriană și a muniției către Orientul Mijlociu și din scăderea atenției acordate războiului pe care l-a declanșat împotriva vecinului său. „Până acum, există un singur câștigător în acest război – Rusia”, a declarat președintele Consiliului European, Antonio Costa.
Europa face „o eroare strategică dezastruoasă” în abordarea sa față de războiul din Iran, a spus Barnes-Dacey: „De dragul gestionării conflictului din Ucraina și al prevenirii unor noi șocuri comerciale și economice, ei sunt, în esență, reticenți să-l confrunte pe Trump într-un conflict care va afecta profund interesele lor mai mari”.