Schimbările legislative propuese privind consumul și traficul de droguri ,care au polarizat întreaga societate, aduc din nou în prim-plan problema consumului de droguri și a modului în care statul trebuie să răspundă acesteia. Inițiativa legislativă propune ca faptele săvârșite exclusiv în scopul consumului propriu, precum deținerea, cumpărarea sau cultivarea, să nu mai constituie infracțiuni, ci contravenții. Traficul de droguri ar urma să rămână în sfera penală.
Indiferent de soluția legislativă care va rezulta în urma dezbaterii parlamentare, o concluzie a Barometrului ABC „Criza invizibilă a drogurilor” merită pusă în centrul discuției: România nu poate combate fenomenul exclusiv după ce consumul a devenit deja o problemă gravă.
Prevenția trebuie să fie prima linie de apărare.
Datele analizate de ABC arată amploarea contactului tinerilor cu fenomenul drogurilor, dar și dificultățile sistemului de a măsura uniform situația. În evidențele medicale au fost identificate 6.548 de cazuri sau pacienți sub 25 de ani, în timp ce datele judiciare indică 3.827 de persoane sub 25 de ani trimise în judecată și 477 de persoane din aceeași categorie de vârstă ajunse în penitenciare.
Barometrul precizează însă că aceste cifre nu trebuie transformate într-un total, pentru că provin din surse și perioade diferite. Tocmai această limitare este importantă: înainte de a lua decizii majore, statul trebuie să știe cu cât mai multă precizie care este dimensiunea fenomenului și unde apar cele mai mari vulnerabilități.
ABC propune, în acest sens, un sistem național unitar de raportare, cu indicatori comuni și date publice, comparabile de la un an la altul și de la un județ la altul.
Dar datele sunt doar începutul.
Barometrul pune accent pe dezvoltarea prevenției în școli, pe consolidarea consilierii și pe identificarea timpurie a tinerilor aflați în situații de risc. În prezent, potrivit analizei, un consilier școlar deservește aproximativ 760 de elevi, ceea ce limitează capacitatea sistemului de a oferi intervenție individualizată și constantă.
De aici trebuie pornită discuția despre o politică antidrog care să nu fie redusă la pedeapsă.
Un adolescent care începe să consume nu trebuie să devină vizibil pentru stat abia atunci când este prins cu droguri asupra lui. Trebuie să existe mecanisme prin care problemele să poată fi observate mai devreme: absenteism, abandon școlar, probleme familiale, schimbări comportamentale, vulnerabilitate socială sau alte semnale care pot indica necesitatea unui sprijin specializat.
În acest punct, prevenția, educația, consilierea și serviciile medicale trebuie să funcționeze împreună.
Barometrul ABC propune dezvoltarea unor servicii regionale de evaluare și tratament, consolidarea consilierii școlare și construirea unei continuități reale între prevenție, intervenție medicală și reintegrare.
Aceste măsuri sunt cu atât mai importante într-un moment în care se discută modificarea răspunsului penal la consumul propriu.
O schimbare legislativă nu poate suplini lipsa infrastructurii de prevenție. Dezincriminarea nu poate deveni substitut pentru consiliere, tratament și educație. La fel, menținerea unei sancțiuni penale nu poate substitui prevenția și ajutorul acordat unei persoane aflate în dificultate.
România are nevoie de o abordare în care cele două componente să fie puse în ordinea corectă: prevenție și ajutor înainte de sancțiune, iar sancțiunea acolo unde este necesară și justificată.
Înainte de a vedea dacă schimbarea regimului juridic produce efectele urmărite, statul trebuie să construiască instrumentele prin care poate măsura rezultatele: câți tineri sunt identificați, câți primesc consiliere, câți intră în tratament, câți se recuperează și câți revin în sistem.
Abia atunci România va putea avea o dezbatere bazată nu doar pe principii și opinii, ci pe rezultate concrete.
Barometrul ABC oferă o direcție clară: mai multe date, mai multă prevenție, servicii accesibile de consiliere și tratament și intervenție cât mai devreme.
Pentru că scopul unei politici antidrog nu ar trebui să fie doar să stabilească ce pedeapsă primește un tânăr după ce a fost prins, ci să facă tot posibilul ca acel tânăr să nu ajungă niciodată în situația în care pedeapsa devine problema principală.