De ce tot mai mulţi călători americani au ajuns să poarte pijamale în aeroporturi. O nouă mişcare, lansată în SUA
Publicat acum 5 ore si 54 minute
Pe parcursul a patru zile extrem de complicate pentru politica internațională, lumea a stat cu sufletul la gură așteptând rezultatele de la două summituri istorice. Vineri, pe 15 august, președintele american, Donald Trump, îl întâlnea pe Vladimir Putin pentru prima dată din 2018, cu misiunea de a-l convinge pe șeful de la Kremlin să oprească invazia brutală pe care a pornit-o împotriva Ucrainei în urmă cu trei ani și jumătate. Fără un rezultat notabil, Donald Trump i-a spus la revedere lui Putin și i-a sunat pe liderii europeni.
Luni, câteva zile mai târziu, Donald Trump se întâlnea cu Volodimir Zelenski și cu liderii europeni în format larg pentru a discuta viitorii pași pentru pacea în Ucraina.
Am discutat cu Hlib Fișcenko, analist și expert în zona de securitate și director al Institutului pentru Studii de Securitate Europene, un think-tank de la Kiev, despre ce s-a întâmplat în ultimele săptămâni, despre evoluția relațiilor ruso-americane pe de-o parte, dar și a celor SUA-Europa-Ucraina de cealaltă. În același timp, am disecat întâlnirea Trump-Putin din Alaska, dar și eventuale scenarii pentru pace, teritoriile ocupate și garanții de securitate pentru Ucraina.
„A fost dureros pentru ucraineni să vadă summitul din Alaska”
Adrian Dumitru: Astăzi discut cu domnul Hlib Fișcenko. Este analist de securitate și director al Institutului pentru Studii de Securitate Europene. Vă mulțumesc că ați acceptat invitația.
Hlib Fișcenko: Vă mulțumesc mult.
Adrian Dumitru: Ne propunem să analizăm evoluțiile din ultima săptămână și de luni, summitul Trump-Putin din Alaska, precum și întâlnirea liderilor europeni cu președintele Donald Trump. Prima întrebare pentru dumneavoastră este: cum sunt privite aceste evoluții din Ucraina? În special summitul din Alaska, care ar putea fi interpretat ca o trădare. Mă gândesc acum că Vladimir Putin, un autor de crime de război, a fost primit pe covor roșu și cu aplauze de către președintele american. Cum este văzut din Ucraina acest întreg episod?
Hlib Fișcenko: Nu aș spune că e o trădare. Mai degrabă ucrainenii de rând sunt exasperați. Analizând rețelele sociale, se vede clar ce scriu oamenii. Desigur, a fost dureros pentru ucraineni să vadă covorul roșu întins pentru cineva care este un criminal de război, primit de președintele Trump. A fost dureros mai ales pentru cei din regiunile Kiev, Donețk, Zaporojie și Herson, care au fost ocupate și unde s-au comis crime de război.
Am întrebat oameni pe stradă și la diverse întâlniri: „Ce credeți despre întâlnirea din Alaska? Credeți că poate aduce o pace durabilă?” Din păcate, nu am întâlnit pe nimeni care să creadă că discuțiile Trump–Putin pot aduce pace. Ucrainenii nu acceptă ca viitorul țării lor să fie decis fără ei. De aceea am introdus principiul „nimic despre Ucraina fără Ucraina”, încă din vremea lui Poroșenko.
Este dureros, dar trebuie să înțelegem că orice război se încheie prin negocieri. Nu înseamnă că ucrainenii nu vor pace – dimpotrivă, vrem o pace durabilă, cu garanții de securitate. În 2014 am fost împinși să cedăm Crimeea, ceea ce a dus la noi ocupații. Ne temem că dacă am ceda, de exemplu, Donețkul, care este fortificat, asta ar fi doar o rampă pentru următoarea invazie în 2–3 ani.
„Trump le vorbea europenilor ca un profesor”
Adrian Dumitru: Cum ați interpretat atmosfera din Alaska? Părea că Trump era ușor iritat de Putin, în timp ce Putin zâmbea mulțumit. Ați simțit că Trump era deranjat de întâlnire?
Hlib Fișcenko: Pentru a răspunde, trebuie să înțelegem cine este Trump și cine este Putin. Trump este un om de afaceri, un „deal-maker”. Putin este un fost agent KGB, practic țarul Rusiei, aflat la conducerea serviciilor de informații. Când un om de afaceri crescut în capitalism se întâlnește cu un ofițer KGB, evident că va fi iritat. Serviciile ruse sunt foarte profesioniste și bine finanțate. Putin este manipulator și mincinos, se vede din politica lui fără niciun respect pentru legea internațională.
Da, Trump a fost deranjat, dar după discuții a jucat bine rolul, a zâmbit și a dat impresia de cordialitate. În fapt, prin acea întâlnire, Trump l-a legitimat pe Putin în lumea occidentală. Din păcate, dacă privim această întâlnire ca pe o bătălie, ea a fost câștigată de Putin, nu de Trump.
Propagandiștii ruși au sărbătorit intens evenimentul, prezentându-l ca pe o victorie și chiar sugerând că Alaska e „pământ rusesc”. Am analizat interviuri cu cetățeni ruși și mulți spuneau că „Trump a vândut Alaska, Alaska e a Rusiei”. Este ridicol, dar pentru ei un motiv de mândrie.
Și totuși, ce s-a schimbat după discuții? Frontul nu s-a oprit, bombardamentele nu au încetat. Singurul lucru pozitiv e că nu am mai avut atacuri masive asupra Kievului de câteva săptămâni.
Apoi a avut loc întâlnirea Zelenski–Trump, unde Zelenski a purtat un costum negru, de inspirație militară, fapt ridiculizat de propagandiști. La întâlnirea cu liderii europeni, reacția Giorgiei Meloni a fost semnificativă, asculta atentă ca un elev, iar Trump vorbea ca un profesor.
Nu avem stenograma, dar din fragmente reiese că nu tot Donețk-ul ar urma să fie cedat Rusiei. Rămâne de văzut. Cert este că Trump cunoaște acum pozițiile tuturor, dar garanțiile de securitate vor depinde mai mult de Europa, pentru că Trump nu vrea să cheltuie bani pe „războiul prost al lui Biden”, cum spune el.
Adrian Dumitru: De ce credeți că atât de mulți lideri europeni au venit împreună cu Zelenski la Washington? Nu este obișnuit să se deplaseze în număr așa de mare. Au vrut să evite un eșec precum cel din februarie, când Trump și Vance l-au atacat public pe președintele ucrainean?
Hlib Fișcenko: Nu cred. Trebuie să înțelegem cum vede Trump Europa. El nu ia în serios o singură țară, ci doar o Europă unită. După întâlnirea lui Trump cu Ursula von der Leyen, presa europeană a spus că aceasta a „pierdut” discuțiile, deși nu era adevărat. De fapt, Trump respectă doar când Europa apare unită. De aceea liderii europeni au venit împreună: ca să arate unitate și să aibă mai multă greutate la masa negocierilor.
Scenarii pentru finalul războiului din Ucraina: „Avem de-a face cu un conflict absurd”
Adrian Dumitru: Să vorbim despre scenarii. Care ar putea fi rezultatul unor negocieri de pace cu Rusia? Poate Ucraina să-și recupereze teritoriile ocupate? Ar accepta vreun guvern ucrainean concesii teritoriale? Care ar fi costul politic?
Hlib Fișcenko: Situația seamănă cu un „zugzwang” în șah: orice mutare agravează situația.
Avem de-a face cu un conflict absurd – o țară mare vrea să distrugă o țară pașnică. Partea cea mai dificilă este iraționalitatea Rusiei. Bombardarea spitalului de copii cu cancer Ohmatdit sau atacurile asupra Kramatorsk-ului exact când Rutte era la Kiev arată această iraționalitate.
Singura modalitate reală de a opri Rusia nu este „înghețarea” conflictului, ci sancțiuni economice severe, astfel încât să nu mai aibă bani pentru rachete, drone sau soldați. În prezent, armata rusă recrutează în regiuni sărace, unde oamenii merg la război pentru bani, nu pentru „valorile lumii ruse”. Revenind la scenarii:
-
Scenariul prost: Ucraina cedează Donbas, Zaporojie și Herson, recunoaște rusa ca a doua limbă de stat, încetează să combată influența Bisericii Ruse. În doi ani, Putin va cere Kievul și Odesa.
-
Scenariul mediu: conflictul se îngheață pe linia frontului, dar fără aderare la NATO. Putin va poza în învingător și va relua agresiunea în câțiva ani.
-
Scenariul bun: Europa se reînarmează, țările vecine înțeleg amenințarea, se aplică sancțiuni economice dure, controlul prețului petrolului, iar Rusia intră în criză. Pierderea a un milion de bărbați va afecta economia rusă pentru decenii. Totuși, din cauza iraționalității, Putin ar putea oricând să recurgă la arme nucleare tactice, ceea ce face imposibilă o predicție exactă.
„Rusia, agresorul, nu poate să facă parte din garanțiile de securitate”
Adrian Dumitru: S-a vorbit mult despre garanții de securitate. Trump a spus inițial că ar fi de acord cu trupe americane în Ucraina, apoi s-a răzgândit. S-a discutat și de misiuni aeriene. Cum credeți că vor arăta aceste garanții?
Hlib Fișcenko: Pentru mine contează nu doar cum ar arăta garanțiile, ci ce sancțiuni ar exista dacă nu ar fi respectate. Nu vrem un nou Memorandum de la Budapesta, care a fost doar o hârtie fără valoare.
Nici nu putem accepta ca Rusia, agresorul, să fie parte a garanțiilor. Problema esențială este: ce se întâmplă dacă, de exemplu, Franța nu ne-ar ajuta într-un nou război? Nu există un mecanism de sancționare. ONU e practic paralizat, dreptul internațional a murit pe 24 februarie. Europa trebuie să-l readucă la viață.
Adrian Dumitru: Deci spuneți că nicio garanție nu ar avea cu adevărat forță?
Hlib Fișcenko: Spun că până nu există un mecanism de sancționare a neîndeplinirii garanțiilor, ele nu sunt credibile. Eu cred în armata ucraineană, în tehnologia militară și în veteranii noștri, în diplomație și în instituțiile europene și NATO.
Vreau ca Putin să fie judecat ca criminal de război, pentru copiii răpiți și pentru crimele comise. Dacă garanțiile vor fi slabe, va fi un semnal pentru alte autocrații că pot face orice fără să fie pedepsite – Coreea de Nord cu Sudul, China cu Taiwan, conflicte în Kashmir. O garanție slabă pentru Ucraina e o invitație deschisă la noi agresiuni globale.
Adrian Dumitru: Ați vorbit de sancțiuni economice. Credeți că tarifele secundare amenințate de Trump, asupra Indiei, Chinei sau altor țări, ar fi avut efect împotriva Rusiei?
Hlib Fișcenko: Da, asupra Indiei cu siguranță, pentru că India este destul de pro-rusă, la fel și Brazilia. În schimb, China nu. Trump pierde războiul economic cu China, care a devenit mai stabilă și mai independentă, orientată către Sudul Global, unde populația crește și sunt tot mai mulți consumatori.
Tarifele secundare nu ar fi schimbat jocul. Ce ar fi schimbat cu adevărat ar fi distrugerea conductelor Nord Stream 2 și Drujba. Noi nu bombardăm rafinăriile rusești doar pentru a arăta că vrem pace, dar Rusia continuă să lovească civili.
„Următoarea țintă sunt statele baltice. Nu cred că NATO le va apăra. Avem nevoie de un Mare Zid Chinezesc în fața Rusiei”
Adrian Dumitru: Am citit un articol acum câteva zile care spunea că singurele țări care pot oferi garanții reale de securitate și care ar putea opri Rusia sunt Statele Unite și China.
China, desigur, nu are niciun interes real să oprească acest război. Dar Statele Unite ar trebui să aibă. Dincolo de această relație ciudată dintre Donald Trump și Vladimir Putin, interesele reale ale statului american sunt să oprească războiul, să protejeze Ucraina și să o facă mai puternică în fața Rusiei.
Întrebarea mea este: dacă, dintr-un motiv oarecare, Donald Trump ar decide să trimită o forță de menținere a păcii în Ucraina formată din soldați americani, credeți că asta ar conta ca o garanție reală de securitate împotriva agresiunii ruse în viitor?
Hlib Fișcenko: Pentru a răspunde corect, ar trebui să urmărim acum ce se întâmplă cu Armenia și Azerbaidjan. Este singurul acord semnat în regiunea apropiată de Rusia cu ajutorul lui Trump. Dacă va funcționa, poate și garanțiile pentru Ucraina ar funcționa.
În plus, trebuie să vedem cum se va încheia conflictul Israel–Gaza. Trăim într-o lume în care se construiește o nouă arhitectură de securitate și un nou cadru al dreptului internațional. Urmărind aceste trei conflicte – Azerbaidjan/Armenia, Gaza/Israel și Ucraina/Rusia – vom înțelege cum va arăta lumea peste 20, 30 sau 50 de ani. China poate trăda Rusia oricând, pentru că se gândește la propriile interese economice și la extinderea influenței sale. Vedem construirea unui așa-zis comunism cu...
Adrian Dumitru: Cu „față umană”.
Hlib Fișcenko: Da, exact, ca în Cehoslovacia: comunism cu față umană. China este interesată să mențină lumea divizată. Țările occidentale vor cumpăra drone din SUA sau de la proprii producători, dar adversarii Occidentului vor cumpăra din China – și asta înseamnă bani.
Rusia are sisteme de apărare antiaeriană depășite, vedem asta și în Iran. China, în schimb, produce drone extrem de avansate. Au dezvoltat „roiuri” de drone controlate prin AI, capabile să lovească simultan ținte multiple. Este ceva care mă îngrijorează mult. Exact, roiuri de drone chinezești – un lucru de care mă tem.
Au demonstrat chiar și avioane mari care lansează drone-rachetă asupra țintelor. Deci China nu vrea o lume unită. În schimb, SUA… Dacă vorbim despre Congres, da, Congresul este interesat de securitate.
Trump, poate, dar el se gândește mai mult la cum vor fi scrise memoriile sale, să rămână în istorie ca un „făcător de pace” și un om credincios. Este mai mult despre imaginea personală decât despre garanții reale. Cine ar putea fi garant? Marea Britanie, Franța, Germania, poate Turcia.
Adrian Dumitru: Vă referiți la trupe ale acestor țări pe teritoriul Ucrainei?
Hlib Fișcenko: Nu, mă refer la semnatarii garanțiilor, nu la trupe.
Adrian Dumitru: Am înțeles.
Hlib Fișcenko: Nu vorbesc despre trupe, pentru că aici e un mare semn de întrebare. Imaginați-vă: azi se semnează un acord de pace, mâine ar trebui să vină trupe europene în Ucraina.
Cât ar cheltui Rusia pe campanii de dezinformare pentru a speria mamele acelor soldați, astfel încât să facă totul să nu-și lase copiii să vină aici? Nu se știe cum ar funcționa: ar fi rotații? Ar fi desfășurate la graniță sau în interior? Vin cu armele proprii sau le dă Ucraina? Chiar și astfel de detalii pot schimba complet mecanismul.
Iar armele înseamnă bani – cine plătește pentru ele? Ucraina nu are bani, după toată distrugerea economică a invaziei. Toate aceste întrebări trebuie discutate. Think-tank-urile ar trebui să vină cu analize, pentru că acum construim o nouă arhitectură de securitate.
Eu vreau ca lumea să fie mai sigură decât înainte de invazia la scară largă. Pentru că și înainte, în timpul pandemiei, lumea nu era sigură – Putin pregătea războiul.
Următoarele ținte sunt statele baltice. Putin are nevoie de coridorul Suwalki, legătura cu Kaliningrad. Și nu cred că Trump ar activa Articolul 5 al NATO pentru a le apăra.
De aceea avem nevoie de o nouă arhitectură – așa-numitul Intermarium: Bulgaria, România, Ucraina, Slovacia, Cehia, Polonia, Lituania, Letonia, Estonia, eventual Suedia și Norvegia. Nu va fi NATO, ci o confederație care să fie „zidul chinezesc” împotriva Rusiei.
Ipotetica alianță estică, „Zidul Estic” pentru apărarea față de Rusia agresoare ar include țări NATO și non-NATO. Hartă: Adrian Dumitru/Antena 3 CNN
Rușii nu sunt suficient de nebuni să atace o asemenea alianță. Cât despre a ceda teritorii – nu cred că Zelenski ar semna așa ceva. Ar fi sinucidere politică. Orice politician ucrainean care ar face asta ar fi terminat. Donețk-ul ar deveni un nou abator și Rusia ar fi și mai aproape de granița NATO. Am văzut recent rachete căzând la 35 km de granița NATO.
Adrian Dumitru: Ați spus ceva interesant despre Kaliningrad și coridor, ceea ce seamănă cu criza care a declanșat Al Doilea Război Mondial, când Germania voia să lege Prusia Orientală de restul teritoriului său. Și ați spus că nu credeți că Articolul 5 NATO ar funcționa și că SUA nu ar apăra statele baltice. Deci soluția ar fi o nouă alianță a țărilor din Europa de Est, unite împotriva Rusiei?
Hlib Fișcenko: Da. Poate fi o „alianță în alianță”. NATO ar rămâne, dar dacă Rusia ar ataca statele din această nouă alianță, NATO nu ar aplica Articolul 5, iar conflictul ar fi gestionat rapid de vecini, care înțeleg mai bine situația decât cineva din Lisabona.
Dar aici se văd lipsurile NATO. Există protocoale pentru repatrierea trupurilor soldaților căzuți în statele baltice? Nu. Asta arată lipsa de pregătire. Din păcate, statele baltice sunt într-o poziție geografică vulnerabilă, aproape încercuite de Rusia.
„Este datoria noastră, a copiilor, să-i ajutăm pe cei mai în vârstă să nu cadă pradă propagandei”
Adrian Dumitru: Aș vrea să trec la ultima întrebare a interviului. Aș vrea să vorbim despre războiul hibrid. Chiar și în România a devenit un subiect central. În ultimele săptămâni am vorbit cu experți din Ucraina și Republica Moldova despre felul în care Rusia poartă acest război hibrid.
În România, de exemplu, rețelele sociale, mai ales TikTok, au fost inundate de propagandă rusă – videoclipuri fake cu Putin vorbind românește și chemând oamenii la proteste, promițând teritorii din Ucraina, și așa mai departe. Ce credeți că ar trebui să facă factorii de decizie și chiar oamenii obișnuiți pentru a contracara aceste atacuri?
Hlib Fișcenko: În primul rând, gândire critică. Și verificarea informațiilor. Știu că e greu pe TikTok, unde oamenii, mai ales cei mai în vârstă, pot crede că Putin chiar vorbește românește sau slovacă.
Dar este datoria noastră, a copiilor, să-i ajutăm pe părinți să nu cadă pradă acestor falsuri. Propaganda rusă se adresează mai ales persoanelor în vârstă, nostalgice după perioada sovietică. Mulți spun „Vrem înapoi URSS” – de fapt, vor să fie din nou tineri. E psihologie simplă. Rușii exploatează acest sentiment.
În plus, folosesc deepfake-uri cu Zelenski. De aceea cred că războiul hibrid este preludiul unui război convențional. Din 2014 Putin a început campania informațională în UE, ceea ce arată că se pregătește de un război mai mare.
La fel a făcut și în Crimeea și în Donbas: doar o mică parte voia Rusia, dar propaganda a făcut să pară că toată lumea voia asta.
Adrian Dumitru: Vă mulțumesc foarte mult, Hlib. A fost o discuție foarte valoroasă. A fost o plăcere.
Hlib Fișcenko: Mulțumesc mult și eu.