În anul 2032, Luna ar putea avea parte de un „spectacol” rar, dacă va fi lovită de un asteroid cu diametrul de aproximativ 60 de metri. Probabilitatea nu este mare, în jur de 4%, dar nici neglijabilă. Iar oamenii de știință iau deja în calcul atât riscurile, cât și beneficiile unui asemenea impact, scrie Universe Today.
Un nou studiu coordonat de cercetătorul Yifan He, de la Universitatea Tsinghua, publicat în variantă preliminară pe platforma arXiv, analizează ce s-ar putea învăța din punct de vedere științific dacă asteroidul 2024 YR4 ar lovi, într-adevăr, Luna.
Ce s-ar întâmpla dacă impactul are loc
Pe 22 decembrie 2032, asteroidul are o șansă de 4% să lovească suprafața Lunii. În cazul unui impact, energia eliberată ar fi comparabilă cu explozia unei arme termonucleare de dimensiuni medii. Ar fi de aproximativ un milion de ori mai puternică decât cel mai recent impact major observat pe Lună, în 2013, produs de un meteoroid mult mai mic.
Pentru cercetătorii care studiază impacturile cosmice de mare energie, un astfel de eveniment ar fi extrem de valoros. Modelele pot fi simulate pe computer, dar observarea directă a unui impact real ar oferi date imposibil de obținut în alt mod. Coliziunea ar vaporiza rocă și ar crea plasmă, iar fenomenul ar putea fi vizibil de pe Pământ, mai ales din zona Oceanului Pacific, unde ar fi noapte în acel moment.
Un crater nou, urmărit pas cu pas
Chiar și la câteva zile după impact, materialul topit ar rămâne fierbinte. Acest lucru ar permite telescoapelor cu infraroșu, precum James Webb, să observe procesul de răcire și modul în care se formează craterele lunare. Cercetătorii estimează că ar rezulta un crater de aproximativ un kilometru lățime și între 150 și 260 de metri adâncime, cu un bazin de rocă topită de circa 100 de metri în centru.
Compararea acestui crater cu altele deja existente pe Lună ar putea ajuta la o mai bună înțelegere a istoriei bombardamentelor cosmice suferite de satelitul nostru natural.
Cutremur pe Lună și indicii despre interiorul ei
Impactul ar provoca și un „cutremur lunar” cu magnitudinea estimată la 5.0, cel mai puternic de acest tip detectat vreodată. Cum agențiile spațiale plănuiesc să trimită din nou echipamente pe Lună în următorii ani, este de așteptat ca acolo să existe suficiente instrumente pentru a monitoriza fenomenul.
Analizarea modului în care undele seismice se propagă prin Lună ar putea oferi informații prețioase despre structura și compoziția interiorului ei, fără a fi nevoie de experimente artificiale invazive.
Fragmente lunare care ajung pe Pământ
Un alt aspect important este norul de resturi produs de impact. Se estimează că până la 400 de kilograme de material lunar ar putea ajunge pe Pământ, după ce fragmentele ar supraviețui reintrării în atmosferă. Practic, ar fi o misiune „gratuită” de aducere a probelor lunare, chiar dacă acestea ar fi puternic arse.
Simulările arată că, în jurul Crăciunului din 2032, ar putea fi vizibile până la 20 de milioane de meteori pe oră, mai ales pe partea „din față” a Pământului. Dintre aceștia, între 100 și 400 ar putea fi bolizi – fragmente mai mari, spectaculoase.
Riscuri reale pentru Pământ și sateliți
Totuși, există și riscuri. Aceste fragmente ar trebui să cadă undeva, iar calculele indică zone precum America de Sud, Africa de Nord și Peninsula Arabică. Chiar dacă multe regiuni sunt slab populate, câteva kilograme de rocă spațială care ar cădea într-un oraș mare ar putea provoca pagube serioase.
Un pericol și mai mare îl reprezintă însă amenințarea pentru constelațiile de sateliți. Resturile ar putea declanșa așa-numitul „sindrom Kessler”, un efect în lanț care ar duce la coliziuni repetate între sateliți, afectând grav sistemele de navigație, comunicații și internet și făcând extrem de dificilă lansarea altor obiecte pe orbită timp de ani buni.
Să fie deviat sau nu?
Din cauza acestor riscuri, unele agenții spațiale iau deja în calcul o misiune de deviere a asteroidului, pentru a evita o eventuală coliziune cu Luna. Deocamdată, nimic nu este decis. Șansele de impact rămân de doar 4% – nu la fel de mici ca la câștigarea la loto, dar nici foarte mari.
Dacă probabilitatea va crește în anii următori, omenirea va trebui să decidă: merită să devieze asteroidul și să protejeze infrastructura orbitală, chiar dacă se pierde o oportunitate științifică rară? Sau să lase natura să-și urmeze cursul, asumându-și riscurile? Decizia nu va fi una ușoară.