Migranții care trăiesc și muncesc legal în Marea Britanie ar putea fi nevoiți să aștepte 10 ani, sau chiar până la 15 ani, înainte de a primi dreptul de ședere permanentă, potrivit noilor reguli pe care ministrul de Interne, Shabana Mahmood, le va prezenta luni în Parlament. Perioada standard s-ar dubla față de cei cinci ani de acum, iar cei mai afectați ar fi lucrătorii din meserii care nu cer studii superioare, inclusiv cei din domeniul îngrijirii, deși guvernul ar urma să facă unele excepții. Propunerile au stârnit critici chiar în interiorul guvernului laburist, iar mai mulți parlamentari, organizații ale migranților și profesioniști din sănătate avertizează că schimbările ar putea lăsa spitalele și centrele de îngrijire fără personal și ar putea duce la un al doilea scandal Windrush, scrie The Guardian.
Shabana Mahmood va anunța luni noi reguli de amploare privind perioada pe care migranții legali trebuie să o aștepte pentru a obține dreptul de ședere permanentă în Marea Britanie, majoritatea urmând, cel mai probabil, să aștepte un deceniu, iar unii chiar până la 15 ani.
Mai mulți miniștri, printre care și ministrul Locuințelor, Angela Rayner, și-au exprimat îngrijorarea cu privire la efectul pe care regulile l-ar avea asupra lucrătorilor din domeniul îngrijirii aflați deja în Marea Britanie, care ar urma, probabil, să aștepte 15 ani pentru dreptul de ședere permanentă, cunoscut și sub denumirea de „indefinite leave to remain” (ILR).
Răspunsul guvernului la consultarea publică privind reformele, care va fi prezentat parlamentarilor luni, ar urma să prevadă unele excepții pentru lucrătorii din domeniul îngrijirii aflați deja în țară, însă majoritatea celorlalte profesii se vor confrunta cu perioade lungi de așteptare.
Mahmood, care conduce Ministerul de Interne, a propus ca perioada de așteptare să poată fi redusă dacă migranții legali demonstrează că au contribuit la viața comunităților locale, printr-un „sistem bazat pe puncte”, sau dacă au venituri mai mari.
Ministrul ar urma să se întâlnească luni cu secretarii generali ai sindicatelor, dintre care unii și-au exprimat îngrijorarea față de schimbări, pentru a stabili detaliile finale.
The Guardian a relatat pentru prima dată în iulie că premierul Andy Burnham analiza posibilitatea de a scuti de reforme sute de mii de lucrători din domeniul îngrijirii, pentru a reduce presiunea asupra sectorului de asistență socială. În ultimii cinci ani, Ministerul de Interne a acordat aproximativ 200.000 de vize pentru lucrători din sănătate și îngrijire, iar mulți alți oameni au venit în calitate de membri ai familiilor acestora.
Potrivit planurilor supuse consultării, perioada standard necesară pentru obținerea dreptului de ședere permanentă s-ar dubla, de la cinci la zece ani, în timp ce unii lucrători din meserii care nu necesită studii superioare, inclusiv cei din domeniul îngrijirii, s-ar putea confrunta cu o perioadă de 15 ani, în funcție de excepțiile și reducerile propuse.
În iunie, Rayner a spus că a-i obliga pe lucrătorii din domeniul îngrijirii aflați deja în Marea Britanie să aștepte până la 15 ani pentru rezidența permanentă este un lucru „nebritanic”. În septembrie, ministrul Energiei, Miatta Fahnbulleh, a declarat că planurile ar fi fost „dure” pentru familia ei, care a venit în Marea Britanie ca refugiată.
Într-o scrisoare adresată lui Mahmood și ministrului Sănătății, Yvette Cooper, consultată de The Guardian, parlamentari și organizații care reprezintă lucrătorii migranți, activiști pentru egalitate rasială și profesioniști din sănătate descriu propunerile drept „o nouă versiune a politicilor din epoca Windrush”.
Scandalul Windrush, dezvăluit de The Guardian în 2017, a implicat cazuri în care britanici, în mare parte de culoare, au fost reținuți, deportați și privați pe nedrept de dreptul la muncă și de acces la servicii esențiale, deși aveau dreptul legal de a locui în Marea Britanie.
În scrisoarea lor, datată 29 octombrie, semnatarii le cer miniștrilor să „împiedice istoria să se repete”, renunțând la propuneri sau, cel puțin, introducând garanții suplimentare.
Semnatarii susțin că schimbarea regulilor pentru oameni care și-au planificat viața în funcție de condițiile actuale de obținere a dreptului de ședere ar fi nedreaptă și i-ar putea determina pe lucrătorii esențiali să părăsească țara.
Aceștia avertizează că excepțiile propuse pentru unii angajați din serviciile publice ar putea să nu-i protejeze pe cei care lucrează pentru furnizori privați de servicii de sănătate și asistență socială, și nici pe membrii familiilor lucrătorilor.
Scrisoarea le cere miniștrilor să urmeze recomandările raportului Windrush Lessons Learned Review, realizat de Wendy Williams, care cerea îmbunătățirea modului în care sunt elaborate și analizate politicile de imigrație, inclusiv o atenție mai mare acordată impactului asupra comunităților afectate.
Printre semnatari se numără deputații laburiști Bell Ribeiro-Addy, Diane Abbott, Clive Lewis și Rachael Maskell, alături de deputații Partidului Verde Ellie Chowns, Carla Denyer, Siân Berry și Hannah Spencer. Printre organizațiile care susțin scrisoarea se află Work Rights Centre, Action for Race Equality, Care England și Society of Radiographers.
„Windrush a fost un scandal născut din politici de imigrație rasiste... situația nu ține de istorie atâta timp cât aceeași nedreptate persistă, iar aceleași grupuri sunt vizate de propunerile actuale privind imigrația”, scriu semnatarii.
Aceștia avertizează că sectorul de sănătate și îngrijire are deja un personal „periculos de redus” și că schimbările propuse riscă să „înrăutățească sănătatea și bunăstarea tuturor celor din Marea Britanie”.
Scrisoarea susține că guvernul ar putea avea dificultăți în atingerea obiectivelor privind tratamentul cancerului și reducerea listelor de așteptare din NHS, sistemul public de sănătate, fără păstrarea și extinderea personalului, mai ales în profesiile care depind în mare măsură de specialiști pregătiți în străinătate, precum radiologia.
Documentul exprimă îngrijorări speciale cu privire la asistența socială pentru adulți: „Lucrătorii internaționali sunt esențiali pentru menținerea nivelului actual de îngrijire. Fără ei, serviciile se vor restrânge, iar nevoile neacoperite vor crește”.
Lansând anul trecut consultarea privind dreptul de ședere „câștigat”, Mahmood a descris Marea Britanie drept o „democrație multiconfesională și multietnică”, care cere „contribuție și integrare”. Ea a adăugat: „A deveni parte din această țară, în mod permanent, nu este așadar un drept, ci un privilegiu – unul care trebuie câștigat”.