Moscow Times: Rusia testează NATO cu drone și cu propagandă. Cum ar trebui să răspundă Occidentul

Violarea spațiului aerian polonez de dronele rusești în noaptea dintre 9 și 10 septembrie este unul dintre cele mai clare demonstrații ale felului în care Occidentul deja este agresat de Rusia. În același timp, intruziunea a fost acompaniată de o operațiune de dezinformare multistratificată și coerentă, realizată de aparatul de propagandă al Kremlinului, care a acționat și în interior și în exterior, scrie The Moscow Times, vineri.

Abordarea reprezintă un modus operandi clasic al Rusiei – folosește simultan o gamă mare de metode hibride – atacuri fizice greu de atribuit acesteia, alături de atacuri informaționale precum propaganda, dezinformările și campaniile de influențare și agitație, toate menită să accentueze o situație dificilă. Obiectivul este să dezorienteze și să submineze adversarul, forțându-l până la sfârșit să ia decizii care să fie benefice pentru Kremlin.

Operațiunea de dezinformare a Kremlinului care a acompaniat atacul cu drone a căutat să atingă mai multe obiective – să înăbușe adevărul responsabilității rușilor pentru atac, să răspândească haos și discordie în interiorul societății poloneze și în Occident și să erodeze încrederea în instituțiile democrației și în alianța occidentală. De asemenea, să încurajeze neîncrederea în relațiile dintre aceste țări și în Ucraina și – poate cel mai important – să testeze răspunsul aliaților NATO.

Operațiune concertată și coordonată

Din primele ore ale zilei de 10 septembrie, presa din Rusia și-a concentrat semnificativ atenția asupra incursiunilor cu drone în spațiul aerian polonez. Propagandiștii ruși au negat responsabilitatea Rusiei și au pus la îndoială informațiile din media poloneze care prezentau originea rusească a dronelor.

De asemenea, în stilul caracteristic, propagandiștii lui Putin au luat în derâdere „reacțiile exagerate” din partea guvernului polonez. Viteza, atenția dată acestor relatări străine și consistența narațiunilor sugerează că media ruse erau pregătite pentru eveniment și că au operat ca parte a unei campanii concertate și coordonate.

Andrei Ordaș, reprezentantul pentru afaceri externe al Rusiei în Polonia, a jucat un rol esențial, menținând constant legăturile cu media ruse și dându-le interviuri înainte și după vizita sa la ministerul polonez de externe. El a mințit fără să clipească spunând că atacul cu drone a fost, de fapt, o „provocare ucraineană”. Narațiuni similare au fost promovate și pe canalele de Telegram legate de statul rus. Ele au devenit rapid dominante în spațiul de dezinformare al Rusiei.

Simultan, internetul polonez a fost inundat de „comentatori” care repetau propaganda rusă că atacul cu dronee a fost o provocare a Ucrainei menită să atragă Polonia și NATO în războiul cu Rusia. Mii deconturi false și troli, dar și YouTuberi populari și comentatori au amplificat aceste narațiuni.

Întrebat cu privire la această chestiune la Polsat News, ministrul afacerilor digitale din Polonia, Krzysztof Gawkowski, a spus că imediat după ce ultimele drone rusești au intrat în spațiul aerian polonez, a început și campania de dezinformare coordonată. Conform acestuia, deja în jurul orei șase dimineața, boții inactivi de luni de zile fuseseră porniți și acționau cu viteză. În acea zi, cantitatea de dezinformare pe rețele s-a triplat. În primele ore, rușii s-au concentrat să sădească frică și panică în societatea poloneză.

Mesajele aliniate cu cele venite din Rusia cu scopul de a amplifica senzațiile de amenințare și panică subminează încrederea în instituții – în guvern și în armată – și sugerează că Poloniei îi lipsesc o armată și o apărare adecvate. Discuțiile online ajunseseră până în punctul în care unii cereau suspendarea cooperării cu Ucraina, iar unii chiar cereau cooperarea cu agresorul rus, ceva ce ar fi fost imediat condamnat, în trecut.

Într-o societate care a acceptat peste două milioane de refugiați ucraineni de când a început invazia la scară largă, o erupție necontrolată de sentiment anti-ucrainean reprezintă un succes uriaș pentru regimul de la Kremlin.

Totuși, luând toate aceste lucruri în calcul, este important de accentuat că nu orice opinie critică despre Ucraina sau acțiunile sale rezultă din dezinformarea rușilor. Unele tensiuni sociale au cauze reale, plecând de la sisteme de sprijin pentru refugiați întinse la maximum, până la frustrări tot mai intense legate de războiul în desfășurare și de efectele acestuia, inclusiv dificultățile economice.

Dar, Rusia exploatează aceste probleme sociale reale și le transformă în pământ fertil pentru operațiunile sale de dezinformare – o emblemă a strategiei sale de război hibrid. De această dată, rușii chiar au reușit să atingă un nerv sensibil în Polonia.

Cum ar trebui să răspundă Occidentul

Pare că operațiunea Rusiei a vrut să distrugă inclusiv consensul socio-politic care o vede negativ în Polonia. De la cetățeni obișnuiți și până la elita politică, polonezii și alți cetățeni de țări central și est-europene, sunt bine informați și critici față de politicile agresive ale Kremlinului, ca urmare a experiențelor istorice negative care rămân în memoria națională colectivă până astăzi.

Până acum, s-ar fi putut argumenta că, în aceste condiții, eficiența operațiunilor rusești de dezinformare – înțeleasă prin capacitatea lor de a influența direct decizii guvernamentale – a fost foarte limitată.

Politicieni și din partide de putere și din cele de opoziție au urmărit politic descrise de propaganda Kremlinului drept „rusofobe”. Ar putea să întoarcă această tendință operațiunea de dezinformare care a venit alături de atacul cu drone? Nu în mod necesar.

Totuși, incidentul arată că narațiunile pro-ruse pot să penetreze dezbaterea socio-politică dacă apar condiții favorabile. Rusia este capabilă să genereze astfel de condiții și dacă nu i se răspunde decisiv, va încerca să o facă din nou.

În fața unei astfel de situații, Polonia și Occidentul nu pot rămâne pasive sau să se limiteze la reacții ad hoc. Schimbări sistemice concrete sunt necesare pentru a îmbunătăți mecanismele de apărare și pentru a construi o rezistență pe termen lung și în societate și în stat. Printre măsurile cele mai proactive, prioritatea ar trebui dată sprijinului Ucrainei, care nu doar că poate să slăbească eficient potențialul militar al Rusiei pe câmpul de luptă, dar poate să o facă și în spațiul informațional.

Asta ar putea forța Kremlinul să se confrunte cu subiecte neconfortabile, inclusiv cu eșecurile militare din trecut, precum eliberarea Hersonului, incursiunea ucraineană din Kursk sau atacurile cu drone împotriva instalațiilor energetice rusești în profunzimea teritoriului Rusiei.

Un alt pas evident este la nivelul NATO, unde cooperarea militară ar trebui să fie accentuată și ar trebui să existe o concentrare mai mare pe protejarea flancului estic. Toate, după maxima latină – dacă vrei pace, pregătește-te de război (Si vis pacem, para bellum – scriitorul roman Vegetius).

Accentuarea sistematică a capacităților de descurajare este una dintre puținele forme de comunicare strategică care se transmite cu succes și este interpretată corect la Kremlin. Crearea Santinelei Estice este un pas în direcția potrivită, deci.

Sancțiunile rămân și ele un instrument crucial de presiune împotriva Rusiei și o modalitate eficientă de a-i reduce capacitatea de a provoca daune. Sancțiuni politice, economice și chiar și în sport ar trebui să fie încordate și chiar accentuate.

Războiul continuă, iar Rusia, prefăcându-se că vrea să discute despre pace, continuă să distrugă Ucraina și să ucidă ucraineni. Nu există niciun motiv, în prezent, pentru care Occidentul să ia în considerare ridicarea sau ameliorarea sancțiunilor. Mai mult decât atât, pare că situația economică tot mai rea a Rusiei este efectul eficienței sancțiunilor, iar asta ar trebui să fie stimulentul perfect pentru a le intensifica.

În lupta împotriva dezinformării și propagandei, presa rusă de opoziție din exil ar putea să ajute prin atragerea atenției asupra problemelor pe care Kremlinul încearcă să le ascundă, mai ales pentru că ele încearcă să ajungă și la publicul din Rusia. Aceste surse de presă merită sprijin sistematic și flexibil din partea Occidentului pentru că reprezintă un canal de comunicare vital cu rușii din interiorul Rusiei. Ele oferă și informații credibile despre țară și politicile regimului.

Mai departe, implementarea deplină a Legii Serviciilor Digitale UE (DSA) este crucială. Această legislație europeană vine cu reguli clare, cu instrumente de control și cu stimulente negative, precum amenzi, pentru combaterea dezinformărilor și controlului conținutului ilegal pe internet. La nivel național, legislația ar trebui actualizată imediat pentru a putea să fie trași la răspundere eficient indivizii care răspândesc dezinformări și propagandă.

În Polonia, deși există legi care penalizează dezinformarea în contextul cooperării cu serviciile străine, nu există penalități și pentru cei care acționează voluntar pentru diseminarea mesajelor aliniate cu dezinformarea rusă – ca urmare a ambițiilor lor sau a legăturilor personale cu Rusia – vizibile clar în spațiul de dezinformare de după incidentul cu drone.

Dezinformarea este armă de război în Rusia, iar Kremlinul continuă să exploateze libertatea occidentală de exprimare pentru a otrăvi mințile cetățenilor săi.

În fața acestei agresiuni flagrante, statele democratice nu doar că au dreptul deplin, dar și responsabilitatea urgentă să implementeze măsuri decisive și eficiente pentru a se apăra.