Un loc de muncă și un salariu stabil nu mai sunt suficiente pentru a-ți permite o locuință în Spania. În ultimii zece ani, prețurile caselor au crescut de trei ori mai repede decât salariile, iar tot mai mulți oameni întâmpină dificultăți atât în plata chiriei, cât și în strângerea banilor necesari pentru cumpărarea unei locuințe. Criza îi afectează în special pe tineri și pe cei cu venituri mici și medii, însă problema a devenit atât de gravă încât inclusiv persoanele care muncesc ajung în pragul sărăciei după ce își plătesc chiria, relatează Euronews.
Accesul la locuințe a devenit una dintre cele mai importante probleme sociale și politice din Spania. Nemulțumirile au crescut în ultimele săptămâni, iar premierul Pedro Sanchez a decis să devanseze alegerile parlamentare, după ce nu a reușit să obțină sprijinul Congresului pentru o serie de măsuri urgente menite să răspundă crizei.
„Problema este, în esență, una structurală”, explică Rafael Pampillon, profesor de economie aplicată la Universitatea San Pablo-CEU din Madrid. Potrivit acestuia, diferența tot mai mare dintre salarii și costul locuințelor face ca achiziționarea unei case să fie din ce în ce mai dificilă.
Datele Institutului Național de Statistică din Spania (INE) arată că prețurile locuințelor au crescut cu 84,6% între 2015 și 2025, în timp ce salariul mediu anual brut a avansat cu numai 27,85% între 2015 și 2024, ajungând la 29.540 de euro.
Diferența continuă să se adâncească. În al doilea trimestru din 2026, locuințele s-au scumpit cu 12,2% față de aceeași perioadă a anului trecut, în timp ce salariile au crescut, în medie, cu doar 3-4%.
Un studiu recent al organizației Oxfam Intermon arată că povara cheltuielilor cu locuința a contribuit la creșterea ratei sărăciei în rândul persoanelor care muncesc la 15,49%, afectând aproximativ 770.000 de oameni.
Situația este deosebit de dificilă pentru chiriași. Potrivit studiului, unul din trei angajați care plătesc chirie la prețul pieței ajunge sub pragul sărăciei după achitarea acesteia. Procentul este de 34,08%, comparativ cu 10,22% în cazul celor care plătesc un credit ipotecar și 7,95% în rândul proprietarilor care nu mai au rate.
„Evacuările sunt cea mai extremă față a crizei locuințelor, dar nu și singura”, spune Alejandro Garcia-Gil, responsabil pentru locuințe, ocuparea forței de muncă și politici sociale în cadrul Oxfam Intermon.
Acesta atrage atenția asupra unei probleme mai puțin vizibile: oamenii care muncesc și reușesc să își plătească locuința în fiecare lună, dar care rămân apoi fără suficienți bani pentru un trai decent.
Chiriile mari îi împiedică pe spanioli să strângă bani pentru o locuință
Problema nu se limitează la prețurile de vânzare ale apartamentelor. Potrivit celui mai recent raport anual al Băncii Spaniei, patru din zece gospodării care locuiesc cu chirie cheltuiesc peste 40% din venituri pentru plata acesteia.
Presiunea este și mai mare în orașele importante și în zonele turistice, unde cererea ridicată împinge prețurile în sus.
În aceste condiții, mulți spanioli se află într-un cerc vicios: plătesc chirii mari, nu reușesc să economisească și, prin urmare, nu își permit să cumpere o locuință, chiar dacă rata lunară la bancă ar putea fi mai mică decât chiria.
„Un salariu îți permite să faci plățile lunare, dar cumpărarea unei locuințe presupune o sumă mare de bani plătită de la început, pentru care trebuie să fi acumulat economii considerabile”, explică Rafael Pampillon.
Potrivit economistului, pentru o locuință care costă aproximativ 200.000 de euro, cumpărătorul are nevoie de circa 60.000 de euro pentru avans și cheltuielile asociate achiziției.
Pentru cei care nu pot economisi, ajutorul familiei devine adesea singura soluție.
„Cei care nu beneficiază de acest sprijin au de parcurs un drum mult mai lung”, spune Pampillon, care atrage atențiacă averea părinților ajunge să conteze tot mai mult pentru șansele tinerilor de a deveni proprietari.
Această diferență se reflectă și în statistici. Din 2008, ponderea gospodăriilor care nu dețin locuința în care trăiesc a crescut cu 45%, potrivit datelor INE.
Spania are un deficit de aproximativ 750.000 de locuințe
Creșterea prețurilor nu este provocată doar de diferența dintre salarii și costul locuințelor. Specialiștii atrag atenția și asupra numărului insuficient de case și apartamente disponibile.
Potrivit Băncii Spaniei, între 2021 și 2025 s-a acumulat un deficit estimat la aproximativ 750.000 de locuințe. Numai în 2025 au apărut circa 225.000 de gospodării noi, în timp ce au fost finalizate doar 92.000 de locuințe.
La această situație au contribuit și scăderea salariilor în timpul crizei financiare, recuperarea lentă a veniturilor și intrarea fondurilor de investiții pe piața imobiliară.
Comisia Europeană avertizează că sectorul locuințelor din Spania se confruntă cu probleme structurale profunde, printre care dezechilibrul dintre cerere și ofertă și lipsa locuințelor accesibile, inclusiv a celor sociale.
„Am considerat întotdeauna că un loc de muncă este cel mai bun instrument de combatere a sărăciei, iar această analiză arată că nu este suficient să ai un loc de muncă”, afirmă Alejandro Garcia-Gil, referindu-se la studiul Oxfam.
Sindicatele pregătesc o grevă generală pe 11 noiembrie
Criza locuințelor a provocat și proteste, iar sindicatele CC.OO. și UGT au convocat o grevă generală de 24 de ore pe 11 noiembrie, sub sloganul „Salarii, locuințe, prețuri”.
Nemulțumirile au crescut și după cazul unei femei de 87 de ani, Maricarmen, care a murit la începutul lunii octombrie, la câteva zile după ce fusese evacuată din locuință.
„În condițiile actuale, nu există niciun salariu sau contract colectiv care să ne permită să avem acces la o locuință”, a declarat Pepe Álvarez, secretarul general al UGT.
Cele două sindicate cer o creștere de cel puțin 7% a salariului minim în 2027, astfel încât acesta să depășească 1.300 de euro, plătiți în 14 tranșe anuale. Reprezentanții sindicali recunosc însă că majorarea salariilor nu poate rezolva singură criza.
„Nu există în nicio țară din lume o politică salarială capabilă să facă față unei situații aberante în care prețurile locuințelor cresc cu 12% de la un an la altul”, a declarat Unai Sordo, secretarul general al CC.OO.
Organizația propune ca Spania să aloce anual cel puțin 1% din produsul intern brut pentru locuințe publice, timp de zece ani, și cere măsuri împotriva speculei imobiliare.
La rândul său, profesorul Rafael Pampillon consideră că soluția trebuie să înceapă cu creșterea numărului de locuințe disponibile. El propune simplificarea procedurilor de construcție, eliberarea mai rapidă a autorizațiilor și punerea la dispoziție a terenurilor în zonele unde cererea este mare.
„Politica economică trebuie să se ocupe de salarii, dar mai ales de oferta de locuințe”, subliniază economistul.
Specialiștii sunt de acord că Spania nu poate ieși rapid din această criză. Problemele s-au acumulat de-a lungul mai multor ani, iar rezolvarea lor va necesita investiții și reforme pe termen lung.