Ca multe alte capitale europene, Belgradul este un oraș sufocat de traficul rutier intens, în care ambuteiajele sunt o problemă curentă. Pe acest fond a fost avansată implementarea sistemului „par-impar”, care a existat și în România în perioada comunistă.
Potrivit acestuia, în unele zile pot circula doar mașinile cu numere pare, iar în altele cele cu numere pare.
Sistemul a existat și în fosta Iugoslavie socialistă. Însă în perioada aceea motivul nu era aglomerația, ci problema aprovizionării cu combustibil - așa cum a fost și în România.
Cum a apărut sistemul „par–impar”
Din cauza devalorizării constante a monedelor naționale în fostele state comuniste, dar și a scumpirii petrolului pe piața mondială, nu se putea importa suficient combustibil pentru nevoile populației, astfel că s-a încercat reducerea consumului și prin acest sistem „par-impar”.
În fosta Iugoslavie, acest lucru însemna că lunea, miercurea și vinerea puteau circula doar mașinile ale căror numere de înmatriculare se terminau cu o cifră pară. În celelalte zile, pe străzi se aflau vehiculele care aveau la final un număr impar, potrivit Blic.
În România, sistemul era aplicat în weekend-uri.
Numai că în zilele noastre implementarea acestui sistem ar perturba multe activități.
„Ce se întâmplă dacă copilul se îmbolnăvește și nu pot să-l duc la medic?”
Deși au trecut aproximativ 30 de ani de când sistemul „par–impar” a fost aplicat, oamenii care conduceau mașini sub acest regim și-l amintesc și astăzi ca și cum „ar fi fost ieri”. Poate nu își mai amintesc detalii precum cât timp a durat această situație, dar își amintesc sentimentul pe care l-au avut până când a trecut.
Un belgrădean mai în vârstă, care își amintește foarte bine acea perioadă, spune că sistemul „par–impar” i-a făcut viața mai grea, mai ales din cauza obligațiilor familiale. El subliniază că a fost deosebit de neplăcut faptul că nu putea folosi zilnic automobilul într-o perioadă în care avea un copil de patru ani, astfel încât întreaga planificare a timpului petrecut în afara casei trebuia adaptată în funcție de zilele în care avea voie să conducă.
Potrivit spuselor sale, din două în două zile era nevoit să-și trezească copilul mult mai devreme pentru a ajunge pe jos la grădiniță, care nu era în apropiere, iar apoi să ajungă el însuși la timp la serviciu.
„A fost într-adevăr o perioadă foarte incomodă, iar cel mai mult mă îngrijora ce s-ar fi întâmplat dacă cel mic s-ar fi îmbolnăvit și nu aș fi putut să-l duc imediat la medic”, spune acesta.
Deși, după cum spune, nu a fost niciodată nevoit să încalce regulile și să conducă în zilele în care acest lucru nu îi era permis, recunoaște că sistemul „par–impar” i-a rămas în memorie ca o sursă constantă de nervozitate și disconfort.
Ar fi mai puțină poluare, s-ar economisi combustibil, siguranța ar fi mai mare
Pe de altă parte, sunt numeroși cei care consideră că un astfel de sistem ar rezolva astăzi ambuteiajele serioase din trafic, iar acest lucru ar fi realizabil, având în vedere că Belgradul are un sistem eficient de transport public.
De asemenea, unul dintre argumente este reducerea poluării, care în aceste condiții ar fi semnificativă și ar ajuta țara, unde transportul rutier este una dintre principalele surse de poluare, să se alinieze standardelor europene în ceea ce privește calitatea aerului.
De asemenea, sistemul ar putea duce la economisirea combustibilului.
Ambulanța, pompierii și poliția pot interveni mult mai rapid. Traficul urban se desfășoară mai repede, serviciile de taxi sunt mai eficiente, iar pasionații de ciclism au șanse mai mari să nu fie loviți. Când aerul este mai curat și mașinile sunt parcate, cetățenii s-ar putea decide să folosească mersul pe jos pentru deplasare.
Sistemul „par-impar” în România
Sistemul „par-impar” de circulație a fost implementat și România comunistă, începând cu 1985.
Restricția era aplicată în zilele de duminică. Autoturismele personale circulau alternativ: într-o duminică doar cele cu cifra finală a numărului de înmatriculare pară, în următoarea doar cele impare .
Scopul principal era acela de a reduce și mai mult consumul de carburant care era oricum raționalizat și se vindea pe cartelă.
De la această regulă erau exceptate mașinile cu regim special.