O femeie a cumpărat un magazin sătesc abandonat, vechi de 120 de ani, și arată cum îl transformă în casă. Face singură aproape totul

O femeie a profitat de faptul că un fost magazin sătesc, vechi de 120 de ani, care a fost abandonat cu mulți ani în urmă, a fost scos la vânzare la un preț foarte bun și acum își îndeplinește visul de a avea o casă la curte amenajată pe gustul ei.

Emma Shaye, o tânără de 32 de ani, din Virginia, SUA, transformă vechea clădire în casa visurilor ei și prezintă fiecare etapă a proiectului pe rețelele sociale, unde este urmărită de sute de mii de oameni.

Emma a cumpărat proprietatea în toamna anului 2024 cu 23.000 de dolari, după ce a suferit o pierdere dureroasă. Cu un an înainte, mama ei murise din cauza atrofiei multisistemice (MSA), o boală neurodegenerativă rară.

Înainte de a începe acest proiect de renovare, Shaye ducea o viață nomadă. Străbătea țara împreună cu câinele ei într-o dubă pe care o transformase singură într-o locuință. Însă, când mama ei a fost diagnosticată în 2023, Emma și-a întrerupt călătoriile și s-a mutat în Florida pentru a-i fi alături.

Ulterior, fiind în căutarea unui nou început și a unui sentiment de liniște, s-a mutat în Virginia pentru a fi mai aproape de familie.

„Întotdeauna am visat să am o casă pe un teren împădurit, cu o grădină, poate câteva găini și chiar câteva animale de fermă”, a povestit Shaye pentru Realtor. „Dar o parte din dorința de a avea o gospodărie venea și din nevoia de a mă simți mai aproape de mama mea”. 

Emma a crescut într-o familie în care îndemânarea și creativitatea erau firești. În copilărie își privea tatăl, antreprenor în construcții, lucrând înconjurat de fierăstraie, lemn și unelte. Mama ei, în schimb, avea o fire artistică și urmărea cu pasiune emisiuni despre renovarea castelelor europene, trimițându-i adesea fiicei sale linkuri către proiecte spectaculoase de restaurare.

„Simt că am moștenit câte puțin de la amândoi și că datorită lor am crescut cu convingerea că pot face orice”, spune Shaye.

Descoperirea rădăcinilor istorice

Cu ajutorul tatălui ei, care a luat legătura cu fostul proprietar, Emma a cumpărat clădirea din cărămidă, cu o suprafață de aproximativ 370 de metri pătrați, situată în comitatul Southampton, Virginia.

Construită în jurul anului 1907, într-o localitate care în acea vreme prospera datorită căii ferate, clădirea a găzduit inițial un magazin general și o farmacie. Între anii 1930 și 1940, ea a devenit centrul comunității, funcționând simultan ca oficiu poștal și magazin sătesc.

„Mulți dintre oamenii care au copilărit aici, mai ales cei din generațiile mai în vârstă, îmi povestesc cum coborau din autobuz după școală și intrau în magazin să-și cumpere bomboane și suc”, spune Shaye. „Este foarte emoționant că păstrează aceste amintiri și că le împărtășesc cu mine”.

După închiderea oficiului poștal, la sfârșitul anilor 1970, clădirea a fost folosită pentru scurt timp ca atelier de tâmplărie, după care a rămas abandonată timp de mai multe decenii. Când Emma a devenit proprietară, acoperișul avea infiltrații, podelele originale din lemn putreziseră, iar interiorul era plin de obiecte uitate de vreme.

Cu toate acestea, ea a văzut potențialul ascuns al clădirii cu două etaje, impresionată de tavanele originale din tablă decorativă, zidăria istorică din cărămidă și farmecul aparte al construcției.

Renovarea proprietății

Transformarea unei clădiri comerciale vechi de peste un secol într-o locuință confortabilă s-a dovedit a fi mult mai dificilă decât își imaginase.

Primele șase luni le-a petrecut exclusiv curățând mormane de obiecte și resturi adunate de-a lungul deceniilor, o activitate care s-a transformat într-o adevărată vânătoare de comori. A descoperit chitanțe vechi, rafturi originale și sticle vechi ștanțate.

„Mă simțeam ca un arheolog care cercetează și descoperă tot felul de lucruri”, își amintește ea.

După încheierea curățeniei au apărut însă obstacolele tehnice, cel mai dificil fiind procesul de obținere a autorizațiilor.

„Procesul de autorizare a fost, de departe, cea mai mare provocare și cea mai neașteptată”, spune Shaye. „Au trecut aproape doi ani și încă nu am obținut autorizația. Din fericire, există multe lucrări pe care le pot face și fără ea, dar mă apropii de finalul acelei etape”.

Deși terenul este încadrat în categoria rezidențială, clădirea nu a fost niciodată folosită ca locuință. Din acest motiv, Emma trebuie să realizeze o serie de modificări pentru ca proprietatea să respecte normele în vigoare pentru spațiile rezidențiale.

Cel mai mare obstacol a fost obținerea autorizațiilor pentru sistemul septic și pentru puțul de apă. Deoarece solul nu a trecut testul standard de permeabilitate, a fost nevoită să plătească 3.000 de dolari unui inginer pentru proiectarea unui sistem septic special.

Confruntată cu probleme legate de actele de proprietate, cerințe privind izolarea care riscă să acopere elementele istorice și costuri ridicate pentru infrastructură, Emma a ajuns la concluzia că va trebui probabil să-și adapteze planurile inițiale.

„S-ar putea ca soluția să fie să amplasez pe proprietate o rulotă Airstream, unde să am sistemul septic, dușul și baia, iar clădirea propriu-zisă să devină un fel de casă de joacă pentru adulți”, explică ea. „Poate că va rămâne tot casa mea sau poate că va fi totul, mai puțin locul în care dorm”.

Între timp, Emma continuă să lucreze la proiectele mai mici. În prezent restaurează ferestrele istorice pentru ca imobilul să fie protejat împotriva infiltrațiilor de apă. Deși realizează singură cea mai mare parte a muncii, a apelat la specialiști atunci când a fost nevoie: a cheltuit 6.000 de dolari pentru un acoperiș nou, 9.000 de dolari pentru curățarea terenului de vegetația deasă și copaci și 3.500 de dolari pentru reconstruirea zidurilor parapet de către un zidar.

Următorul pas este refacerea podelelor, astfel încât spațiul să poată fi parcurs în siguranță, după care va apela la profesioniști autorizați pentru instalațiile electrice și sanitare. Cu toate acestea, încă nu știe când vor fi încheiate complet lucrările.

„Încă de la început oamenii mă întrebau cât va dura proiectul și, sincer, nu aveam nici cea mai mică idee”, spune Shaye. „Mi-ar plăcea să îl termin în următorii doi ani... Aș vrea apoi să mă ocup și de alte proiecte și, poate, să reiau viața în dubă sau să călătoresc din nou”.

O comunitate construită pe YouTube

Deși Emma a început să posteze pe YouTube încă din perioada în care călătorea prin țară cu duba, contul ei a devenit cu adevărat popular după ce a publicat un tur video al proprietății.

„Cumnata mea m-a întrebat dacă o să filmez totul, pentru că mai făcusem videoclipuri despre viața în dubă pe YouTube, iar eu i-am răspuns: «Nu știu». Apoi am încărcat turul proprietății și a mers surprinzător de bine. Mi-am spus că sigur a fost doar un noroc de moment. Am mai postat un videoclip să văd ce se întâmplă, iar și acela a avut un succes foarte mare”.

Astăzi, peste 300.000 de abonați îi urmăresc constant progresul pe YouTube. Îmbinarea renovării cu normă întreagă și a activității de creator de conținut a determinat-o să renunțe la slujba de manager de social media și să își reorganizeze complet programul pentru a evita epuizarea.

„La început lucram cu normă întreagă ca manager de social media și încercam, în același timp, să dezvolt canalul de YouTube. După doar câteva luni mi-am dat seama că nu era sustenabil și a trebuit să reduc ritmul”.

Munca fizică, drumurile după materiale, sarcinile administrative și montajul video sunt epuizante, însă Emma spune că legătura creată cu urmăritorii ei face ca tot efortul să merite.

„Cel mai mare câștig pentru mine este comunitatea pe care am construit-o – oameni atât de calzi, de înțelegători și de generoși. Ne-am apropiat foarte mult și datorită poveștii mamei mele. La începutul fiecărui videoclip fac un toast în memoria ei, iar oamenii reacționează cu multă căldură, pentru că și ei au pierdut persoane dragi”.

Privind spre viitor

Pe măsură ce lucrările continuă, Emma visează deja la amenajarea interioară. Își imaginează un spațiu care să îmbine armonios mai multe stiluri inspirate de istoria clădirii: accente gotice, elemente rustice de fermă și trimiteri discrete la palate europene celebre, precum Versailles.

„Sunt atât de multe stiluri care mă inspiră”, spune Shaye. „Provocarea și, în același timp, partea cea mai distractivă este să găsesc o modalitate prin care toate să se îmbine armonios și să nu pară alese la întâmplare”.

Deși drumul până la final este încă lung, Emma rămâne concentrată asupra scopului său, acela de a readuce la viață o bucată de istorie prin propriile puteri.

„Îmi imaginez adesea că, peste zece ani, mă voi uita la această clădire și voi simți o recunoștință imensă și o mare mândrie pentru cât de mult am muncit și pentru ceea ce am reușit să creez”, spune Emma Shaye.