O populație umană necunoscută, descoperită în Columbia: ADN-ul care rescrie istoria Americii de Sud

O nouă analiză a ADN-ului antic a scos la iveală o linie genetică necunoscută până acum de vânători-culegători care au trăit pe teritoriul unde astăzi se află Columbia.

Analiza ADN-ului antic de la vânători-culegători care au trăit în urmă cu milenii sau secole a dezvăluit existența unei linii genetice umane necunoscute până acum, care a locuit pe teritoriul actualei Columbii, notează Live Science.

Oamenii care aparțineau acestei linii genetice au trăit în apropiere de actualul Bogota, acum aproximativ 6.000 de ani, dar au dispărut în urmă cu circa 4.000 de ani, potrivit unui studiu publicat pe 28 mai în revista Science Advances.

Descoperirile ar putea aduce noi explicații asupra schimbărilor culturale majore care au avut loc în acea perioadă.

Se crede că primii americani au traversat Podul de Uscat Bering din Asia în timpul ultimei ere glaciare și au ajuns în America de Nord acum cel puțin 23.000 de ani, conform urmelor descoperite în Parcul Național White Sands din New Mexico.

Există însă dezbateri privind momentul în care oamenii au ajuns în America de Sud, dar s-au găsit dovezi la situl Monte Verde II din Chile, datând de acum 14.550 de ani.

Unii dintre primii indigeni care au ajuns în America de Sud s-au stabilit în Altiplano, un platou situat în apropiere de actualul Bogota.

Această regiune a cunoscut mai multe transformări culturale în timpul Holocenului timpuriu și mijlociu (între 11.700 și 4.000 de ani în urmă).

Cercetătorii cunoșteau deja apariția unui tip de ceramică dezvoltat în perioada Herrera, începând cu aproximativ 2.800 de ani în urmă. Însă modul în care această tehnologie a ajuns în zonă rămânea încă un subiect de dezbatere.

Pentru a investiga migrațiile antice ale populației din regiune, cercetătorii au secvențiat genomul unor indivizi, folosind mostre din oasele și dinții a 21 de schelete provenite din cinci situri arheologice din Altiplano, acoperind o perioadă de 5.500 de ani.

Acestea au inclus:

• șapte genomuri de la situl Checua, datând de acum 6.000 de ani;
• nouă din perioada Herrera, acum aproximativ 2.000 de ani;
• trei din perioada Muisca (între 1.200 și 500 de ani în urmă);
• și două de la populațiile Guane, din nordul Bogotei, de acum aproximativ 530 de ani.

„Acestea sunt primele genomuri umane antice din Columbia care au fost publicate vreodată”, a declarat coautorul studiului, Cosimo Posth, paleogenetician la Universitatea din Tübingen, Germania.

Echipa a constatat că genomurile de la situl Checua aparțineau unui grup relativ mic de vânători-culegători. ADN-ul lor nu este în mod particular asemănător cu cel al grupurilor indigene nord-americane, nici cu vreo populație antică sau modernă din America Centrală sau de Sud.

„Rezultatele noastre arată că indivizii de la Checua provin din prima populație care s-a răspândit și s-a diversificat foarte rapid în America de Sud”, a explicat coautoarea studiului Kim-Louise Krettek, doctorandă la Senckenberg Center for Human Evolution and Paleoenvironment, Universitatea din Tübingen.

Însă, după aproximativ 4.000 de ani, această populație a dispărut complet. Nu s-au găsit urme ale ADN-ului lor în grupurile care au locuit ulterior regiunea.

„Nu am reușit să identificăm descendenți ai acestor vânători-culegători timpurii din platourile înalte columbiene - genele nu au fost transmise mai departe. Asta înseamnă că în zona Bogotei a avut loc o înlocuire totală a populației”, a spus Krettek.

Concluziile sugerează că schimbările culturale care au avut loc la începutul perioadei Herrera, precum extinderea utilizării ceramicii, au fost aduse în regiune de grupuri migratoare din America Centrală spre America de Sud, undeva între 6.000 și 2.000 de ani în urmă.

„Pe lângă dezvoltările tehnologice precum ceramica, este probabil ca oamenii acestei a doua migrații să fi adus în Columbia de astăzi și limbile chibchane. Ramuri ale acestei familii de limbi sunt încă vorbite în America Centrală”, a declarat coautoarea studiului Andrea Casas-Vargas, genetician la Universitatea Națională din Columbia.

Vorbită pe scară largă în Altiplano în momentul contactului cu europenii, moștenirea genetică legată de vorbitorii de limbi chibchane apare pentru prima dată aici în urmă cu aproximativ 2.000 de ani.

(Limbile chibchane formează o familie de limbi indigene vorbite inițial din America Centrală până în nordul Americii de Sud. Au fost răspândite mai ales în Costa Rica, Panama și Columbia, unde erau vorbite de civilizații precum Muisca și Guane. Astăzi, mai supraviețuiesc câteva limbi chibchane, vorbite de mici comunități din America Centrală. – n.r.)

Ancestralitatea legată de limbile chibchane s-ar fi putut răspândi și amesteca de mai multe ori cu alte grupuri. Compoziția genetică a indivizilor din Altiplano din perioadele ulterioare este mai asemănătoare cu cea a indivizilor pre-hispanici din Panama decât cu cea a columbienilor indigeni actuali, sugerând o anumită amestecare a populațiilor în Columbia.

Rămășițele antice din Venezuela prezintă, de asemenea, o componentă genetică legată de chibchani, deși legătura cu columbienii antici nu este la fel de strânsă. Acest lucru sugerează posibilitatea mai multor valuri de expansiune a limbilor chibchane în America de Sud.

Studiile viitoare ar putea implica secvențierea unor noi genomuri antice din Altiplano și din regiunile învecinate, au scris cercetătorii în studiu. Aceste cercetări ar putea ajuta la stabilirea mai exactă a momentului în care populațiile din America Centrală au ajuns în regiune și cât de extinse au devenit.