Atât oamenii cât și multe mamifere și păsări cască, dar motivul din spatele acestui comportament comun multor specii a rămas un mister pentru cercetători, până recent, scrie presa internațională.
"Când îi întreb pe oameni 'Care este motivul pentru care căscăm?', cei mai mulți spun că are legătură cu respirația sau oxigenarea organismului", declară Andrew Gallup, profesor de biologie comportamentală la Universitatea Johns Hopkins din SUA.
"Ceea ce mulți nu știu este că această ipoteză a fost testată și s-a demonstrat falsă", adaugă acest cercetător.
Pentru a testa ipoteza că oamenii cască pentru a aduce mai mult oxigen în sânge sau pentru a elimina dioxidul de carbon în exces, mai multe studii din anii '80 au recurs la manipularea nivelurilor acestor gaze în aerul inspirat de voluntari.
Rezultatele au arătat că, deși modificările proporțiilor de oxigen și dioxid de carbon au afectat semnificativ procesele respiratorii, ele nu au influențat frecvența căscatului.
În plus, nu pare să existe diferențe măsurabile sistematic în comportamentul legat de căscat la persoanele care suferă de afecțiuni respiratorii sau ale funcției pulmonare, așa cum ar fi de așteptat în cazul în care căscatul ar avea legătură cu respirația.
Efectul căscatului asupra craniului, documentat în literatura de specialitate
Literatura medicală arată că, prin căscat, crește aportul de sânge arterial către craniu, urmat apoi de un flux venos crescut (ce reprezintă rata cu care sângele se întoarce de la cap spre inimă).
"Putem privi deschiderea largă a maxilarului ca pe o întindere localizată, similară cu întinderea mușchilor din alte zone ale corpului. Așa cum întinderea ajută la circulația sângelui în zonele ale corpului, se pare că și căscatul are același efect asupra craniului", explică Andrew Gallup.
Căscatul mai poate ajuta la reglarea temperaturii din creier și din jurul craniului, afirmă cercetătorii.
Când căscăm, inspirăm adânc aer care trece peste suprafețele umede ale gurii, limbii și pasajelor nazale.
Această aspirație creează un "efect de radiator", adică favorizează evacuarea căldurii corporale.
Testele par să confirme acest lucru: căscatul devine mai frecvent atunci când afară e cald și scade când este mai frig.
Capătă astfel o explicație faptul că unele afecțiuni medicale sunt asociate cu un căscat în exces: fie afecțiunile în sine, fie medicamentele utilizate pentru a le trata duc la creșterea temperaturii creierului sau a corpului.
Alte ipoteze privind motivul pentru care oamenii cască
O altă explicație susținută de dovezi este teoria "schimbării de stare": căscatul ajută creierul să facă trecerea între diferite stări, de la somn la starea de veghe, de la plictiseală la vigilență etc.
"Este posibil ca, prin căscat, să se faciliteze trecerea de la rețelele cerebrale implicate în visare și introspecție la cele responsabile de concentrare și acțiune", subliniază dr. Olivier Walusinski, care a publicat mai multe lucrări pe această temă.
Faptul că a căsca se poate dovedi molipsitor într-o comunitate are rădăcini istorice adânci, spun unii savanți.
Ei explică faptul că, într-un grup animal, căscatul ar constitui un mecanism de sincronizare a nivelului de vigilență sau de relaxare al membrilor, pregătindu-i fie pentru acțiune, fie pentru odihnă.