„Bomba cu mercur” de pe fundul mării. Un submarin german din Al Doilea Război Mondial zace în largul Norvegiei
Publicat acum 2 ore si 3 minute
Convinși că senzorii de trafic din vârful semafoarelor ar fi, de fapt, „arme electronice de asalt” care provoacă cancer și supraveghere în masă, tot mai mulți britanici au început să le taie firele cu clești și foarfeci. Sute de dispozitive au fost deja avariate în mai multe orașe, iar unii dintre făptași – inclusiv pensionari – au ajuns în fața instanței. Experții spun însă că aparatele nu înregistrează nici chipuri, nici numere de mașini: doar numără vehiculele, scrie The Guardian.
În vârful unei scări extensibile, pe o stradă liniștită din Ilfracombe, în Devon, o femeie mai în vârstă, îmbrăcată îngrijit, cu pantaloni trei sferturi, o jachetă de ploaie roșie și șosete roșii asortate, taie cu un clește mic niște fire din capătul unui set de semafoare.
Un bărbat cărunt, cu o cafea la pahar în mână, sprijină scara, în timp ce alții, care le filmează isprava, îi încurajează din spatele camerei. „Da, așa se face”, spune un bărbat. „Pur și simplu taie firele”.
Postate pe rețelele sociale după incidentul din 28 august, imaginile au atras rapid atenția.
Pentru unii, a fost un act de vandalism pur și simplu; o femeie de vreo 60 de ani și un bărbat de vreo 70 au fost ulterior arestați și eliberați pe cauțiune, fiind suspectați de distrugere și de punerea în pericol a participanților la trafic.
Alții, în schimb, au considerat că femeia ar merita lăudată.
„Nu toți eroii poartă pelerine”, se arată într-un comentariu de pe pagina de Facebook a unui susținător. „Urmează Bideford și Barnstaple, vă rog”, scrie altul.
Cei mai mulți oameni văd semafoarele drept repere utile, care îi țin în siguranță pe cei de pe carosabil și de pe trotuar.
Pentru un grup care își spune „Blade Runners”, însă, senzorii de trafic instalați deasupra lor ascund tot mai des un scop sinistru: acela de a monta pe străzile orașelor „arme electronice de asalt cu antene în rețea fazată”, despre care susțin că ar putea efectua supraveghere în masă și chiar provoca cancer, demență și moarte subită.
Activiști care s-au revendicat în trecut de la această mișcare au vizat camerele Ulez din Londra, deranjați de supravegherea pe care o presupun și de taxele aferente zonei cu emisii reduse; au avut loc și atacuri sporadice asupra antenelor de rețea mobilă 5G, inspirate de teorii ale conspirației care sugerează, printre altele, că acestea ar răspândi Covid.
Ilfracombe nu este singurul oraș în care senzorii de trafic au fost atacați. În mai, poliția din Cambridge a făcut apel la informații pentru identificarea unui suspect, după ce aproape 200 de detectoare de trafic fuseseră avariate.
În aceeași lună, la Sleaford, în Lincolnshire, 10 unități au fost vandalizate într-o singură săptămână, iar autoritățile locale au catalogat drept „ridicole” susținerile conspiraționiste. În comitatul Durham, un pensionar urmează să fie judecat, fiind acuzat că ar fi avariat unități de pe opt seturi de semafoare.
Pentru Susan Grant-Muller, profesoară de tehnologii și informatică la Institutul de Studii ale Transporturilor din cadrul Universității din Leeds, ostilitatea față de senzorii de trafic este bizară, pentru că „această tehnologie, în forma ei cea mai simplă, există încă de la sfârșitul anilor '70”.
Activiștii care vizează semafoarele nu strică, în general, sistemele familiare verde-galben-roșu, ci senzorii suplimentari montați deasupra, care monitorizează volumul de vehicule și, în unele cazuri, numărul de pietoni, pentru a putea coordona fazele semafoarelor astfel încât traficul să curgă lin.
„Camerele nu înregistrează absolut nicio informaţie personală”, spune Grant-Muller. „Nu înregistrează chipuri şi niciun detaliu despre maşină. Doar detectează că e ceva acolo, o maşină sau o persoană, şi lungimea cozii în care aşteaptă oamenii”.
De regulă, sunt instalate doar la intersecții cu un istoric de probleme în fluxul de trafic, spune ea – adesea la solicitarea unor localnici îngrijorați – și sunt bine primite de organizația Living Streets, care promovează siguranța pietonilor.
„O tehnologie de monitorizare mai bună îmbunătăţeşte siguranţa pietonilor la semafoare şi la treceri, (mai ales) atunci când tehnologia de aplicare a legii e folosită ca parte a unei abordări mai ample a siguranţei rutiere”, spune Tanya Braun, directoarea de relații externe a organizației caritabile.
Nimic din toate acestea nu-i convinge însă pe cei care văd în spatele lor un scop malefic. Conspirațiile despre acești senzori se încadrează într-o teamă mai largă de supraveghere și de îngrădire a libertății individuale. Face parte dintr-o „super-conspirație” pe care adepții o numesc „marea resetare”, spune Clare Birchall, profesoară de cultură contemporană la King's College London, care a scris pe larg despre tehnologie și gândire conspiraționistă.
„Aceste super-conspiraţii adună laolaltă tot felul de lucruri diferite, ca să dea o oarecare formă unei grămezi de anxietăţi şi temeri diferite”, spune Birchall. „Suntem cu toţii îngrijoraţi de excesele tehnologiei. Mulţi oameni sunt îngrijoraţi de centrele de date. Iar eu citesc adesea teoriile conspiraţiei ca pe o formă populară de critică. E o versiune de zi cu zi a ceea ce încercăm cu toţii să înţelegem”.
„Nu mă miră deloc că (unii) oameni au nevoie să găsească o naraţiune care să-i ajute să se descurce prin toate astea, pentru că suntem atât de lipsiţi de putere când vine vorba de colectarea datelor noastre sau de ce se întâmplă cu ele”, adaugă ea.
Conspirațiile apar adesea ca răspuns la evenimente înspăimântătoare, este de acord Stephan Lewandowsky, profesor și titular al catedrei de psihologie cognitivă la Universitatea din Bristol, „iar dacă poţi atribui asta unei mâini de răufăcători care ar fi responsabili, lucrul acesta le poate oferi anumitor oameni un confort psihologic, pentru că preferă ca nişte oameni răi să facă lucruri rele, decât să realizeze că lumea conţine, de fapt, evenimente aleatorii pe care nu le poţi controla”.