Țestoasele gigant au început să cutreiere insula Floreana din Galapagos pentru prima oară în ultimii 180 de ani, ceea ce conservaționiștii au numit o „etapă extrem de semnificativă”. Eliberarea pe insulă a 158 de broaște țestoase tinere crescute în captivitate face parte din Proiectul de Restaurare Ecologică Floreana, condus de Direcția Parcului Național Galápagos, scrie BBC News.
Reintroducerea vine în urma unui program de „reproducere inversă” lansat în 2017, după ce oamenii de știință au descoperit țestoase purtătoare de strămoși ai țestoasei gigantice Floreana pe insula Isabela din apropiere.
Specia nativă a insulei Floreana, „Chelonoidis niger niger”, a fost distrusă în anii 1840 de marinarii care au luat mii de exemplare de pe insulă pentru hrană în timpul călătoriilor lungi.
› Vezi galeria foto ‹
„Restaurarea zonei Floreana a atins o etapă extrem de importantă, cu 158 de țestoase gigantice crescute în captivitate eliberate în sălbăticie săptămâna aceasta”, a declarat Galápagos Conservation Trust (GCT) într-un comunicat de vineri.
„Acest moment mult așteptat oferă speranță, nu doar pentru viitorul insulei Floreana, ci și pentru viitoarea restaurare a insulelor din întreaga lume”, a adăugat acesta.
Jen Jones, directoarea executivă a GCT, a descris momentul ca fiind „cu adevărat emoționant”, adăugând că a validat două decenii de colaborare între oameni de știință, organizații caritabile și comunitatea locală.
Proiectul de conservare a devenit posibil după ce oamenii de știință au descoperit țestoase cu strămoși Floreana pe vulcanul Wolf de pe insula Isabela în 2008.
Cercetătorii au selectat 23 de broaște țestoase hibride cu cele mai strânse legături genetice cu subspecia dispărută și au început să le reproducă în captivitate pe insula Santa Cruz.
Până în 2025, fuseseră produși peste 600 de pui, dintre care câteva sute erau acum suficient de mari pentru a supraviețui în sălbăticie.
GCT a descris țestoasele gigantice drept „ingineri ai ecosistemelor” și a spus că acestea au jucat un „rol extraordinar în restaurarea ecosistemelor degradate” datorită modului în care activitatea lor modelează peisajele.