Antena 3 CNN › Aliat › Un fost oficial al Pentagonului avertizează România: „Putin percepe slăbiciunea ca pe o oportunitate”. Ce spune despre viitorul NATO

Un fost oficial al Pentagonului avertizează România: „Putin percepe slăbiciunea ca pe o oportunitate”. Ce spune despre viitorul NATO

Radu Tudor
19 minute de citit Publicat la 08:00 20 Noi 2026 Modificat la 08:08 20 Noi 2026
Ian Brzezinski, fost oficial de rang înalt al Pentagonului. Foto: Atlantic Council

Ian Brzezinski, fost oficial de rang înalt al Pentagonului și unul dintre susținătorii aderării României la NATO, avertizează că o eventuală înțelegere între Donald Trump, Vladimir Putin și Xi Jinping privind împărțirea sferelor de influență ar putea destabiliza profund Europa.ski, fost oficial de rang înalt al Pentagonului și unul dintre susținătorii aderării României la NATO, avertizează că o eventuală înțelegere între Donald Trump, Vladimir Putin și Xi Jinping privind împărțirea sferelor de influență ar putea destabiliza profund Europa. Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Antena 3 CNN, expertul american în securitate a vorbit despre riscul unei noi Ialta, despre agresiunile Rusiei în Marea Neagră și despre posibilitatea ca administrația Trump să retragă și mai mulți militari americani din Europa. Brzezinski consideră că NATO trece printr-o „criză de descurajare”, avertizează că Vladimir Putin interpretează reacțiile slabe ale Occidentului drept o invitație la escaladare și susține că relația militară dintre România și Statele Unite este „neprețuită”. În același timp, el afirmă că Europa de astăzi are capacitatea de a se opune unei eventuale noi împărțiri a continentului în sfere de influență.

Brzezinski critică și modul în care NATO a răspuns agresiunilor Rusiei din ultimul deceniu, susținând că lipsa unor măsuri suficient de ferme l-a încurajat pe Vladimir Putin să escaladeze.

În privința prezenței militare americane, fostul oficial al Pentagonului consideră că Statele Unite ar trebui să aibă permanent 100.000 de militari în Europa, în loc să își reducă efectivele.

„Nu este cu adevărat o reuniune trilaterală, ci o întâlnire între Trump și alianța Rusia-China”

Radu Tudor: Ian Brzezinski, vă mulțumesc că ați acceptat acest interviu pentru Antena 3 CNN România. Mă bucur foarte mult că avem din nou ocazia să discutăm.

Ați fost unul dintre specialiștii care au contribuit la aderarea României la NATO, în 2004. Acum, după 22 de ani, asistăm la numeroase provocări și tensiuni.

În primul rând, aș vrea să vă întreb cum evaluați întâlnirea dintre Donald Trump, Vladimir Putin și Xi Jinping, în China. Ne putem aștepta la un fel de nouă înțelegere de la Ialta?

Ian Brzezinski: Mai întâi, ați amintit eforturile noastre de susținere a aderării României la NATO, în 2004. Participarea la acest proces a fost unul dintre cele mai importante momente ale carierei mele.

Gândiți-vă unde am fi astăzi dacă România și Bulgaria nu ar fi membre NATO. Cât de gravă ar fi situația de securitate în regiunea Mării Negre!

Aderarea României a întărit NATO și ne-a făcut mai rezistenți în fața provocărilor pe care Rusia le ridică acum.

În ceea ce privește întâlnirea anunțată între președintele american Donald Trump, președintele Chinei, Xi Jinping, și președintele Rusiei, Vladimir Putin, este o întâlnire foarte îngrijorătoare.

Oamenii sunt neliniștiți, pe bună dreptate, pentru că nu este deloc clar ce va cuprinde agenda și ce anume se va negocia.

Știm că Trump a spus că vrea să se concentreze pe controlul armamentelor, dar a declarat și că vrea să discute despre Ucraina.

Acest lucru este îngrijorător. Nu ar trebui să discute cu acești doi lideri despre Europa sau Ucraina fără ca Europa și Ucraina să fie prezente la masa negocierilor.

Întâlnirea este dezechilibrată de la bun început.

Nu este cu adevărat o reuniune trilaterală, ci mai degrabă o întâlnire între Trump, pe de o parte, și alianța dintre Rusia și China, pe de altă parte.

Putin și Xi și-au coordonat mesajele și presiunile pe care intenționează să le exercite asupra lui Trump. Aștept această întâlnire cu mare îngrijorare.

Radu Tudor: Evaluările NATO, inclusiv mesajele secretarului general Mark Rutte, arată că Rusia și China acționează împreună în acest război din Europa, în războiul de agresiune împotriva Ucrainei.

Statele Unite sunt cel mai important aliat al Europei în NATO. Dar când Washingtonul negociază cu Rusia și China, ce se va întâmpla cu relația dintre Statele Unite și Europa?

Ian Brzezinski: Dacă Trump face greșeala de a încerca să stabilească, la masa negocierilor de la Shenzhen, un acord privind arhitectura de securitate a Europei sau viitorul Ucrainei, fără participarea Europei și a Ucrainei, riscă să provoace o criză transatlantică.

„Ne aflăm acum într-o criză de descurajare”

Radu Tudor: Ați fost martor și participant la extinderea NATO pe flancul estic. România a aderat la NATO și datorită eforturilor dumneavoastră din administrația George W. Bush.

Astăzi, flancul estic este expus zilnic agresiunii ruse. Vedem atacuri cu drone, nave scufundate în Marea Neagră și transformarea acestei regiuni într-un teatru de război.

Nu este afectată doar Ucraina, ci și zona de coastă a statelor NATO, România și Bulgaria. Cum evaluați intensificarea agresiunii ruse, tot mai aproape de frontierele NATO?

Ian Brzezinski: Agresiunea a trecut deja granițele NATO. A devenit aproape un clișeu să spunem că Putin nu poartă un război doar împotriva Ucrainei, ci și împotriva Occidentului și a NATO.

Poate părea un clișeu, dar trebuie repetat, pentru că Occidentul nu pare să conștientizeze pe deplin această realitate.

Rusia desfășoară de peste un deceniu acțiuni teroriste împotriva statelor NATO: asasinate, sabotaje, tăierea cablurilor, incendieri, dezinformare și ingerințe în alegerile noastre. România a cunoscut cu siguranță asemenea acțiuni.

Această agresiune s-a intensificat, mai ales în ultimul an. Cred că ne aflăm acum într-o criză de descurajare: asistăm la un eșec al capacității NATO de a descuraja agresiunea.

Atacurile din regiunea Mării Negre au provocat victime, au fost în mod evident deliberate și au avut un caracter militar evident.

România s-a confruntat, după cum discutam mai devreme, cu aproximativ două, trei sau poate patru atacuri militare directe asupra unor nave aflate în apele sale teritoriale.

Acesta este teritoriu NATO. Vorbim despre atacuri militare deliberate, menite să ucidă. Rachetele sau dronele au vizat nu doar corpurile navelor, ci și spațiile în care se afla echipajul.

Am depășit, așadar, pragul unui eșec al descurajării. Dacă Alianța nu va răspunde mai ferm, riscul escaladării și pericolele asociate vor continua să crească.

„Putin percepe slăbiciunea ca pe o oportunitate”

Radu Tudor: Unii analiști spun că NATO ar trebui să reacționeze cât mai reținut atunci când apar drone rusești, pentru că Moscova ne-ar putea considera cobeligeranți în războiul din Ucraina.

Dacă doborâm drone rusești în Marea Neagră, deasupra uscatului sau în spațiul nostru aerian, Putin ar putea spune: „NATO ne doboară dronele. Așadar, suntem în război cu NATO.”

Alți analiști susțin contrariul: trebuie să apărăm fiecare centimetru de teritoriu NATO, să doborâm dronele sau rachetele care ne amenință frontierele și să-i transmitem lui Vladimir Putin un semnal de forță, nu de slăbiciune.

Ian Brzezinski: Repet: pragul a fost deja depășit. Rachetele nu ajung din greșeală în România, Polonia sau Lituania. Știm că aceste acțiuni sunt deliberate.

Acum, rachete și vehicule navale de suprafață fără echipaj pătrund intenționat în apele românești, cu scopul de a provoca victime. Iar în zonele economice exclusive, atacurile au avut deja consecințe mortale.

Cred că aproximativ 30–40 de marinari au fost uciși în apele României și Bulgariei, inclusiv în zonele economice exclusive.

Războiul Rusiei nu mai este doar o amenințare declarată. El se manifestă deja. Iar dacă existau îndoieli, atacurile cu drone din apele teritoriale ale unui aliat NATO le-au înlăturat.

Trebuie să recunoaștem această realitate. Altfel, Alianța îl va încuraja pe Putin să escaladeze, pentru că Putin percepe slăbiciunea ca pe o oportunitate.

De aceea, NATO trebuie să răspundă mult mai ferm decât a făcut-o până acum.

După un deceniu de atacuri deliberate, adesea mortale, și de acte de terorism de stat comise de Rusia — sabotaje, deraieri de trenuri și multe altele —, Alianța l-a făcut pe Putin să creadă că și-a pierdut voința de a lupta și de a-și apăra interesele și valorile.

Din păcate, Putin a ajuns astfel să creadă că el controlează escaladarea și deține inițiativa. Va continua să înainteze până când Alianța va adopta măsuri care să-l coste cu adevărat.

Dacă analizăm răspunsul NATO la agresiunile din ultimul deceniu, vedem că majoritatea acțiunilor rusești nu au provocat niciun răspuns din partea Alianței.

Iar atunci când a existat un răspuns, acesta a fost în principal defensiv și adesea insuficient.

De exemplu, proiectul „Scutul Estic” este un pas important pentru întărirea frontierei estice a NATO, dar nu reprezintă o măsură de pedepsire a Rusiei.

Rusia nu plătește un preț pentru agresiunile sale. Iar atunci când au existat măsuri punitive, acestea au fost în principal economice sau diplomatice.

Expulzarea unui consul sau închiderea unui consulat, poate la Constanța, nu sunt sigur că reprezintă măsuri suficient de dure pentru a schimba calculele lui Putin.

În ansamblu, reacțiile punitive ale NATO, ale Uniunii Europene și ale comunității occidentale au fost în mod clar insuficiente.

Priviți unde am ajuns: Rusia intensifică brutalitatea și amploarea atacurilor asupra Ucrainei și își intensifică atacurile chiar împotriva NATO.

Trebuie să înțelegem că acum este mult mai greu să schimbăm direcția lui Putin decât era acum cinci ani, tocmai pentru că reacțiile slabe și ezitante ale Occidentului i-au influențat modul de gândire.

„Retragerea forțelor americane din Europa este o greșeală”

Radu Tudor: Erați la Washington când România a aderat la NATO. Îmi amintesc vizita secretarului american al Apărării, Donald Rumsfeld, la baza aeriană Mihail Kogălniceanu.

Pe atunci visam să avem militari americani acolo. Astăzi, Mihail Kogălniceanu este una dintre cele mai importante baze aeriene NATO.

Prezența militară americană a avut însă fluctuații. Acum există un proces de retragere a unor trupe americane din Europa.

România își dorește mai mulți militari americani și o prezență permanentă, tocmai când Departamentul Apărării anunță că intenționează să reducă efectivele din Europa.

Cum evaluați situația? Vom vedea o decizie de retragere a trupelor americane din Europa, în timp ce Rusia, sprijinită de Iran și Coreea de Nord, poartă un război sângeros pe continent?

Ian Brzezinski: Cred că retragerea forțelor americane din Europa este o greșeală.

Probabil avem acum aproximativ 78.000 de militari în Europa, incluzând atât efectivele staționate permanent, cât și cele dislocate prin rotație.

Numărul a scăzut de la circa 90.000, câți erau atunci când președintele Trump și-a început al doilea mandat, în urmă cu 18 luni.

Radu Tudor: Au fost retrași deja 10.000 de militari.

Ian Brzezinski: Zece sau douăsprezece mii, în funcție de metoda de calcul.

După cum ați spus, președintele Trump și secretarul Apărării, Pete Hegseth, au inițiat o revizuire a dispunerii forțelor americane în Europa.

Din câte se pare, un prim set de opțiuni a fost prezentat secretarului Apărării săptămâna trecută sau chiar săptămâna aceasta, urmând ca o decizie să fie luată în decembrie.

Așteptarea generală este ca Trump să decidă o nouă reducere a forțelor americane. Aceasta ar fi în concordanță cu strategia sa de apărare națională, care prevede diminuarea prezenței americane în Europa.

Cred că este o greșeală, pentru că prezența militară în Europa aduce beneficii extraordinare Statelor Unite.

Este cea mai eficientă cale de a asigura interoperabilitatea forțelor noastre, relațiile personale și încrederea reciprocă, esențiale pentru operațiuni militare eficiente.

De asemenea, această prezență facilitează și încurajează sprijinul european pentru operațiunile desfășurate în afara Europei.

Așa cum am văzut și în recentele operațiuni americane împotriva Iranului, prezența noastră militară în Europa este esențială.

Prin urmare, nu ar trebui să reducem efectivele, ci să le creștem.

Fac parte dintre cei care consideră că Statele Unite ar trebui să mențină permanent 100.000 de militari în Europa.

Cred că, în perioada următoare, vom vedea totuși o reducere. Dar trebuie remarcat că există o rezistență considerabilă la Washington și chiar o anumită opoziție în rândul populației americane.

Congresul a adoptat în 2026 o lege menită să limiteze capacitatea președintelui de a reduce efectivele americane sub 76.000 de militari. Acum sunt aproximativ 78.000.

Dacă va coborî sub acest prag, vom vedea cât de ferm se va opune Congresul.

Există semnale încurajatoare. De exemplu, Comisia pentru alocări bugetare din Senat tocmai a prezentat legislația pentru apărare aferentă anului 2027, care critică ferm eforturile președintelui de a reduce efectivele.

Următorul Congres va fi controlat de democrați, care probabil vor opune o rezistență și mai puternică acestei direcții politice.

Dar procesul este deja în desfășurare. Rămâne să vedem cum va evolua.

Poate Congresul american să împiedice retragerea trupelor din Europa?

Radu Tudor: Care este raportul de putere dintre Congresul Statelor Unite și administrația de la Casa Albă în materie de politică externă, apărare și securitate?

Poate Congresul să oprească o decizie greșită a Casei Albe?

Ian Brzezinski: Potrivit Constituției și culturii noastre politice, președintele are rolul predominant în politica de securitate națională.

Constituția îl face principalul reprezentant diplomatic al țării și comandantul suprem al forțelor armate. Iar cultura noastră politică tinde să-i acorde o mare libertate de decizie în aceste domenii.

Totuși, Congresul dispune de atribuții care îi permit să influențeze considerabil aplicarea politicilor și chiar orientarea lor fundamentală.

În primul rând, controlează banii. Desfășurarea sau retragerea forțelor presupune costuri, infrastructură și mutarea resurselor din bazele actuale în alte amplasamente. Pentru acestea sunt necesare alocări bugetare aprobate de Congres.

În al doilea rând, Congresul are o tribună publică, prin mecanismele de supraveghere parlamentară și prin audieri.

Și, în al treilea rând, are puterea legislativă: poate adopta legi privind modul și condițiile în care sunt folosite forțele armate.

Da, Congresul se poate opune intențiilor președintelui de a retrage trupe și poate avea un efect real.

Dar trebuie să reținem că, în sistemul nostru constituțional, președintele are prerogativa principală în astfel de decizii.

„Viziunea lui Trump asupra relației transatlantice este susținută de o minoritate restrânsă”

Radu Tudor: Ați spus că următorul Congres va fi controlat de democrați.

Putem spera la un efort comun al democraților și republicanilor pentru salvarea relației transatlantice și consolidarea NATO?

Mai există în Partidul Republican susținători fermi ai NATO, adversari ai Rusiei, hotărâți să se opună unor dictatori precum Vladimir Putin?

Ian Brzezinski: Este o întrebare foarte importantă. După discuțiile cu prietenii mei europeni, rămân adesea îngrijorat că mulți dintre ei au ajuns prematur la concluzia, după părerea mea nefondată, că viziunea lui Trump asupra lumii și asupra relației transatlantice reprezintă direcția inevitabilă și ireversibilă a politicii externe americane.

Cred că este mult prea devreme pentru o asemenea concluzie.

Trebuie să ne amintim că viziunea președintelui Trump asupra relației transatlantice este susținută de o minoritate restrânsă în sistemul politic american.

Când vorbesc despre acest sistem, mă refer la președinte, Congres, instituțiile de securitate națională și opinia publică americană.

Este adevărat că Trump a pus sub semnul întrebării valoarea NATO, existența unor interese vitale americane în Europa și măsura în care Statele Unite ar trebui să-i susțină pe europeni.

Dar, dacă privim dincolo de administrația Trump și de cercul restrâns al celor mai apropiați consilieri ai președintelui, descoperim o perspectivă foarte diferită, mult mai tradițională, asupra relației transatlantice și a lumii.

Congresul și opinia publică americană au, în general, o perspectivă internaționalistă, susțin comerțul liber, consideră esențială relația de securitate transatlantică și văd alianța NATO ca pe un instrument de neînlocuit.

De asemenea, susțin principiul apărării avansate, adică desfășurarea forțelor americane în afara țării.

Unele dintre cele mai interesante informații despre opinia publică americană provin din studiile asupra bazei electorale MAGA.

Mulți cred că viziunea lui Trump provine direct de la susținătorii săi și că el nu face decât să le exprime opiniile. În politica externă, lucrurile nu stau așa.

Sondajele aprofundate, realizate de-a lungul mai multor ani, arată că 84% dintre susținătorii MAGA consideră că America ar trebui să promoveze prin politica externă democrația, statul de drept și drepturile omului.

84%!

Majoritatea, cred că aproximativ 60%, susțin comerțul liber. Nu se simt confortabil cu tarifele vamale. Le acceptă ca măsură temporară de sancționare, nu ca politică permanentă.

În privința securității transatlantice, aproximativ 49% dintre susținătorii MAGA considerau, în 2025, că NATO este importantă și reprezintă un avantaj pentru Statele Unite.

Ați putea spune că este mai puțin de jumătate. Dar comparați cu opinia publică americană în ansamblu: aproximativ 70% susțin constant menținerea alianței și chiar creșterea angajamentului american.

Din această perspectivă, procentul de 49% în rândul MAGA este destul de bun.

Și mai interesant este că 71% dintre susținătorii MAGA consideră că Statele Unite ar trebui să intervină militar în sprijinul unui aliat NATO atacat.

Imaginați-vă că Rusia ar ataca Estonia. Șaptezeci și unu la sută dintre susținătorii MAGA cred că America ar trebui să intervină militar.

Procentul este mai mare decât în multe state europene.

Iar 56% dintre susținătorii MAGA consideră că Statele Unite ar trebui să mențină sau să crească prezența militară în Europa Centrală și de Est.

Politicile lui Trump sunt, probabil, problematice și provoacă, pe bună dreptate, îngrijorare în Europa.

Dar europenii trebuie să gândească pe termen lung în ceea ce privește Statele Unite și angajamentul lor transatlantic.

Pentru că societatea politică americană crede în NATO și în valoarea relației de securitate transatlantice.

Ian Brzezinski, despre riscul unei noi Ialta: „Ar fi profund destabilizator”

Radu Tudor: Ian Brzezinski, ar trebui să ne temem de eventuale înțelegeri secrete între Donald Trump, Vladimir Putin și Xi Jinping?

Noi, românii, avem o amintire istorică dureroasă: înțelegerile de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, când România a fost practic oferită sovieticilor pentru 45 de ani.

Această întâlnire are o parte vizibilă, dar ar putea avea și o parte ascunsă. Ar trebui să se teamă românii de eventuale acorduri secrete între Trump și Putin?

Ian Brzezinski: Categoric. Dacă întâlnirile de la Shenzhen vor duce la vreun acord privind împărțirea sferelor de influență, acesta ar fi profund destabilizator.

Ar readuce la viață fantome ale trecutului, despre care credeam că au rămas în urmă.

Dar trebuie să recunoaștem și că Europa are capacitatea de a acționa independent.

Nu suntem în aceeași situație ca la Ialta. Atunci, circumstanțele erau complet diferite: Europa era epuizată de război, la fel și America, iar Statele Unite și Uniunea Sovietică erau puteri în plină ascensiune strategică.

Astăzi, Rusia este împotmolită în Ucraina. Raportul de forțe este diferit.

Și, cel mai important, Europa de astăzi nu este o Europă înfrântă.

Spre deosebire de perioada Ialta, Europa are capacitate militară și investește acum sume importante în apărare. Capacitățile sale de apărare continuă să crească.

Europa are putere economică și politică și poate folosi aceste instrumente.

Sunt îngrijorat de ceea ce s-ar putea întâmpla la Shenzhen și sper ca un asemenea scenariu să nu se materializeze.

Dar chiar dacă lucrurile ar evolua în acea direcție, mă liniștește faptul că europenii nu ar accepta așa ceva și, mai important, au mijloacele necesare pentru a se opune.

„Nu este o problemă de capacitate, ci de voință politică”

Radu Tudor: Cum analizați invazia Rusiei în Ucraina? Putem spera că pacea va veni mai curând decât ne așteptăm?

Ian Brzezinski: Categoric. Marea mea frustrare legată de invazia Rusiei este că întreaga comunitate transatlantică, ba chiar și Europa singură, are capacitatea de a pune capăt decisiv acestui război, în condiții acceptabile pentru Ucraina și Europa.

Priviți raportul de forțe dintre comunitatea transatlantică și Rusia.

Doar din punctul de vedere al produsului național brut, comunitatea transatlantică are, cred, aproximativ 55–60 de trilioane de dolari. Rusia are două trilioane sau chiar mai puțin.

Vorbim despre o forță economică de aproximativ 25 de ori mai mare decât a Rusiei.

Și în privința capacității de apărare, superioritatea este incontestabilă. NATO cheltuiește aproximativ 1,5 trilioane de dolari pentru apărare, iar Rusia poate 200 de miliarde.

Rusia poartă un război în Ucraina în care pierde, prin morți și răniți, aproximativ 50.000 de militari în fiecare lună.

Militarii noștri sunt mai bine pregătiți, mai bine echipați și au un moral mai ridicat. Alianțele noastre politice sunt mult mai solide și au o anvergură globală. Avem de partea noastră și legitimitatea.

Mi se pare absolut șocant că nu am pus capăt acestui război în condițiile noastre și ale Ucrainei.

Nu este o problemă de capacitate, ci de voință politică.

„Ucraina are nevoie de sprijinul Occidentului”

Radu Tudor: Cunoașteți foarte bine Ucraina, pentru că ați lucrat o perioadă la Kiev și i-ați consiliat pe ucraineni.

Este suficientă determinarea lor pentru a câștiga războiul, în condițiile în care încă le lipsesc multe rachete și capacități militare?

Ian Brzezinski: Ucrainenii au demonstrat o tenacitate, o ingeniozitate și un curaj fără precedent.

Ei se află astăzi în prima linie a apărării democrației. Fac mai mult pentru apărarea valorilor, principiilor și intereselor noastre teritoriale decât orice stat NATO.

Dar se confruntă cu un dezechilibru enorm de forțe.

Rusia este de câteva ori mai mare decât Ucraina ca populație și capacitate industrială. Și este condusă de un lider dispus să folosească o forță extrem de brutală pentru a-și îndeplini ambițiile teritoriale revanșarde.

Nu sunt convins că Ucraina poate rezista singură unui asemenea asalt. Are nevoie de sprijinul Occidentului.

Occidentul i-a oferit suficient ajutor pentru a supraviețui. Combinația dintre tenacitatea și ingeniozitatea ucrainenilor și nivelul actual al sprijinului occidental s-a dovedit suficientă pentru rezistență.

S-ar putea chiar spune că războiul a evoluat, într-o anumită măsură, în favoarea Ucrainei.

Dar mă îngrijorează cei care supraestimează această schimbare.

Este în continuare un război de uzură, iar Rusia beneficiază de avantajul dimensiunii sale.

Totuși, dacă Occidentul și-ar folosi cu adevărat capacitățile militare, economice și celelalte instrumente de putere, am putea încheia foarte repede acest război, în condițiile noastre.

„Relația de securitate dintre Statele Unite și România este neprețuită”

Radu Tudor: Ian Brzezinski, cum evaluați importanța strategică și militară a României pentru Statele Unite?

Avem, în sudul României, la Deveselu, un sistem NATO de apărare împotriva rachetelor balistice, construit de Statele Unite în principal pentru a contracara amenințări din Orientul Mijlociu, inclusiv din Iran.

Avem baza aeriană Mihail Kogălniceanu, care a fost folosită, inclusiv în perioada în care ați lucrat la Departamentul Apărării, pentru proiectarea forței militare americane către Afganistan.

Avem baza aeriană Câmpia Turzii, foarte importantă pentru avioane de luptă și drone.

Ar putea această importanță strategică să determine Washingtonul să spună: „Nu vom retrage trupe din România, poate chiar vom trimite mai multe, pentru că este în interesul Statelor Unite”?

Ian Brzezinski: Personal, consider că relația de securitate dintre Statele Unite și România este neprețuită.

Dacă privim lucrurile strict din perspectiva interesului american, este o investiție cu costuri mici și beneficii mari.

Am avut privilegiul de a vizita militari români în Afganistan, cred că în 2004.

Am văzut personal disponibilitatea României de a-și trimite cei mai buni oameni să-și riște viața pentru interesele transatlantice, în operațiuni conduse de Statele Unite.

România a contribuit și la eforturile noastre din Orientul Mijlociu. A fost un aliat NATO remarcabil.

Ar fi putut investi mai mult în apărare mai devreme, dar acum și-a majorat cheltuielile.

Prezența militară americană în România, trupele dislocate aici în trecut, disponibilitatea țării dumneavoastră de a pune la dispoziție bazele aeriene și teritoriul pentru apărarea aeriană și antirachetă americană și aliată arată cât de importantă și valoroasă este această relație.

Repet: chiar dacă unii membri ai administrației Trump nu par să înțeleagă această valoare, societatea americană, în ansamblu, o înțelege.

Poate nu cunoaște toate detaliile, dar înțelege principiul. Acest lucru este valabil chiar și în rândul susținătorilor MAGA și, cu siguranță, în Congres.

De aceea există opoziție în Congres față de eforturile administrației de a reduce prezența militară americană în Europa, inclusiv în România.

„Sunt optimist în privința viitorului NATO”

Radu Tudor: Ian Brzezinski, ultima întrebare a interviului nostru. Vă mulțumesc foarte mult că l-ați acceptat.

Sunteți optimist în privința viitorului NATO, cea mai puternică alianță politico-militară din istorie, cu 77 de ani de existență, un miliard de locuitori, 32 de membri și 51% din PIB-ul mondial?

Există acum tensiuni în NATO, iar Rusia nu va rata ocazia de a le amplifica. Sunteți optimist în privința Alianței noastre?

Ian Brzezinski: Sunt optimist, pentru că eu cred că vom înțelege că trebuie să ajutăm Ucraina mult mai hotărât. Este esențial.

Știu că, în ansamblul societății politice americane, sprijinul pentru NATO este puternic.

Mă îngrijorează că, în următorul an sau an și jumătate, am putea traversa o perioadă dificilă în relația transatlantică dacă Trump va continua în direcția actuală a politicii americane.

Dar, dincolo de această perioadă, văd o oportunitate reală ca relația transatlantică să iasă mai puternică.

Mai puternică pentru că am putea asista la o inversare a politicilor lui Trump și la revigorarea angajamentului nostru de securitate. Publicul american susține acest lucru, iar viitorul președinte va avea mandatul politic necesar.

Și, mai presus de toate, vom avea o relație de securitate în care contribuția europeană la apărare va fi mai solidă și mai consistentă.

Cred că europenii de pe întreg continentul înțeleg că trebuie să mențină și să crească investițiile în apărare.

Acest lucru va duce la un NATO și la o relație de securitate transatlantică mai capabile și mai echilibrate.

Nu doar pentru apărarea intereselor noastre comune în Europa, ci și a intereselor transatlantice comune la nivel global.

Radu Tudor: Ian Brzezinski, vă mulțumesc foarte mult pentru acest interviu acordat Antena 3 CNN România.

Ian Brzezinski: Vă mulțumesc. Mă bucur că am revenit.

Citește mai multe din Aliat
» Citește mai multe din Aliat
TOP articole