Un inventator indian din Bengaluru a obținut un brevet pentru o tehnică experimentală despre care susține că poate transforma un element chimic în altul, inclusiv prin convertirea mercurului în aur. Procesul, care utilizează frecvențe generate special, în locul reactoarelor nucleare convenționale sau al reacțiilor radioactive, ar fi permis detectarea aurului, argintului și a altor elemente în urma unor teste de laborator, potrivit unui articol publicat de TOI.
Invenția, dezvoltată de Rajah Vijay Kumar, poartă denumirea de Transmutație Nucleară Gravitoradiophysicală (GNT – Gravitoradiophysical Nuclear Transmutation). Aceasta a primit numărul de brevet indian 5683222, la aproape opt ani de la depunerea cererii, pe 21 noiembrie 2017. Brevetul a fost acordat în a doua jumătate a anului 2025.
Kumar este director și director științific al Scalene Energy Research Institute, organizație a Scalene Foundation. Într-o declarație pentru TOI, acesta a spus că tehnologia ar putea avea, în viitor, aplicații în mai multe domenii.
„GNT ar putea găsi, în cele din urmă, aplicații în energie, medicină, genetică, industrie și explorarea spațiului”, a declarat Kumar pentru TOI.
Cum funcționează tehnologia inventatorului din Bengaluru pentru producerea aurului
Pentru a înțelege importanța invenției revendicate, este necesar să vedem cum sunt definite elementele chimice.
Fiecare element este alcătuit din atomi, ale căror nuclee conțin protoni. Numărul protonilor determină identitatea unui element. Aurul are 79 de protoni, în timp ce mercurul are 80. Prin urmare, transformarea mercurului în aur ar necesita modificarea nucleului său atomic prin îndepărtarea sau deplasarea unui proton.
O asemenea transformare nu poate avea loc prin reacții chimice obișnuite. Ea presupune modificarea structurii nucleului atomic, proces cunoscut sub numele de transmutație nucleară.
Tehnica GNT propusă de Kumar încearcă să realizeze acest lucru cu ajutorul unui dispozitiv special conceput, care utilizează frecvențe specifice. Spre deosebire de metodele convenționale de transmutație nucleară, inventatorul susține că abordarea sa nu implică reacții de fisiune sau fuziune nucleară.
Componenta centrală a instalației poartă numele de „Boom Tube”. Este vorba despre un reactor tubular proiectat pentru a crea o cădere liberă continuă și condiții descrise drept imponderabilitate la nivel molecular.
Dispozitivul conține antene fabricate dintr-un aliaj de aluminiu, conectate la un generator de înaltă putere și frecvență ridicată.
Sistemul include, de asemenea, mecanisme pentru controlul temperaturii și al presiunii într-un mediu vidat.
Procesul în două etape utilizează frecvențe specifice fiecărui element
Potrivit metodei propuse, procesul presupune două etape.
În prima etapă, este aplicată o frecvență de disociere, menită să separe elementul dorit de compusul chimic în care acesta este prezent. Frecvența este aleasă în funcție de elementul vizat.
A doua etapă presupune aplicarea unei frecvențe de transmutație specifice elementului, care ar trebui să determine o modificare a nucleului acestuia.
Kumar a explicat că fiecare element reacționează la o frecvență distinctă sau la o combinație de frecvențe.
„Fiecare element are o frecvență unică sau un set de frecvențe care îi pot rupe legăturile chimice și îl pot separa de un compus”, a declarat acesta pentru TOI.
Pentru experimentele inițiale, Kumar a ales mercurul, descriindu-l drept unul dintre elementele mai grele care puteau fi manipulate în condiții relativ sigure în cadrul instalației sale experimentale.
El a precizat, de asemenea, că obiectivul cercetării nu se limitează la producerea aurului, ci urmărește să stabilească dacă tehnica ar putea transforma diferite elemente și izotopi.
Mecanismul exact prin care ar avea loc transformarea nucleară propusă este încă în curs de investigare.
Testele de laborator indică prezența aurului și argintului în probele de mercur procesate
Documentele brevetului descriu experimente realizate cu sulfat mercuric, un compus care conține mercur, amestecat cu apă distilată înainte de a fi procesat în reactorul GNT.
O parte din amestecul inițial a fost păstrată fără tratament, pentru a servi drept probă de control. Ulterior, atât probele procesate, cât și cele netratate au fost trimise pentru analize de laborator. Potrivit informațiilor prezentate, laboratorul nu a fost informat care dintre probe fuseseră supuse tratamentului.
Rezultatele raportate au indicat prezența aurului în ambele probe procesate.
Prima probă ar fi conținut aur într-o concentrație de 1,91 mg pe litru, în timp ce în cea de-a doua a fost înregistrată o concentrație de 2,3 mg pe litru. În cea de-a doua probă a fost detectat și argint, într-o concentrație de 11 mg pe litru.
Analiza ar fi identificat și alte elemente în probele procesate, printre care magneziu, mangan, fosfor și zinc.
O altă observație raportată a vizat cantitatea de mercur. Aceasta a scăzut de la 33,45 g la 8,67 g în urma tratamentului, în timp ce cantitatea de sulf a rămas în mare parte neschimbată, la aproximativ 8,5 g.
Laboratorul a utilizat metoda spectroscopiei de emisie atomică cu plasmă cuplată inductiv (ICP-AES) pentru analiza probelor. Această tehnică este folosită pentru identificarea și măsurarea concentrației diferitelor elemente dintr-un material.
Demonstrează detectarea aurului că mercurul a fost transformat în aur?
Deși rezultatele de laborator raportate au atras atenția, există o distincție științifică importantă între detectarea unui element și stabilirea modului în care acesta a ajuns să fie prezent într-o probă.
Metoda ICP-AES poate identifica și cuantifica elementele dintr-un material. Totuși, această tehnică nu poate stabili dacă un element a fost produs prin transmutație nucleară sau dacă a ajuns în probă printr-un alt proces.
Prin urmare, simpla prezență raportată a aurului și argintului nu demonstrează că mercurul a fost transformat cu succes în aceste elemente.
Pentru confirmarea mecanismului propus ar fi necesare investigații independente, repetarea experimentelor în condiții controlate și teste suplimentare care să examineze proprietățile atomice și nucleare ale elementelor detectate.
Echipa de cercetare a recunoscut, de asemenea, că sunt necesare mai multe experimente, desfășurate în condiții diferite, înainte ca procesul să poată fi perfecționat sau luat în considerare pentru aplicații la scară largă.