Fostul ministru de Interne, Cătălin Predoiu, a scris, miercuri, că „Doctrina Rubio este o surpriză doar pentru nostalgici și «paseiști»”. El a făcut această remarcă după discursul secretarului de stat Marco Rubio, în care „reconfirmă adaptarea politicii externe americane la realitățile geopolitice acumulate treptat în ultimii 10–15 ani”. „Realitatea arată că pilonul economic al Parteneriatului Strategic cu SUA nu a constituit o prioritate pentru guvernul trecut, dincolo de declarațiile de bune intenții”, a spus el.
„1. Postez mai jos discursul recent al secretarului de stat Marco Rubio, în original și în traducere în limba română. Un discurs istoric prin implicațiile sale asupra politicii externe, dar și interne, a administrației americane. Discursul original poate fi citit AICI, iar traducerea în limba română AICI.
2. Discursul secretarului de stat Rubio reconfirmă adaptarea politicii externe americane la realitățile geopolitice acumulate treptat în ultimii 10–15 ani.
Între acestea se numără profilarea Chinei ca un veritabil competitor, primul în istorie care pune probleme reale hegemoniei superputerii americane, războiul din Ucraina, rămânerea în urmă a Europei din punct de vedere industrial, tehnologic și, mai ales, militar, profilarea Iranului ca o posibilă putere nucleară, cu consecințe dramatice pentru geopolitica Orientului Mijlociu și securitatea Israelului, partener-cheie al SUA în regiune și nu numai.
La toate acestea se adaugă problemele interne ale Americii: nevoia de a moderniza infrastructura critică, de a reface capacitatea industrială și de a rămâne lider în domeniul tehnologiilor civile și militare, inclusiv spațiale, precum și fracturile și tensiunile sociale.
Toate aceste cauze interne și externe, plus multe altele (nu este loc să intrăm în detalii aici), au constituit premisele reconfigurării fundamentelor politicii externe americane promovate de administrația Trump”, a scris Predoiu, pe Facebook.
El subliniază că discursul „nu ar trebui să fie o surpriză în țara noastră”
„3. Discursul secretarului de stat Marco Rubio nu ar trebui să fie o surpriză în țara noastră și, în general, în Europa.
Discursurile de campanie ale candidatului de atunci, Donald Trump, precum și discursurile și politicile publice anunțate și puse în aplicare de administrația SUA începând cu 2025 au indicat cu limpezime schimbarea abordării americane în relațiile internaționale, în raport cu realitățile geopolitice acumulate în ultimii 10–15 ani.
4. Dacă acești „indicatori” ar fi fost studiați, analizați și descifrați suficient de atent și la timp, iar analiza ar fi fost dublată de o „muncă de teren” desfășurată de politicieni (parlamentari, miniștri, prim-miniștri), prin contacte permanente cu establishmentul politic american bipartizan, la fața locului, la Washington, s-ar fi ajuns, încă de acum un an sau doi, la concluzia că cel mai bun mod de a securiza interesele noastre în fața „învolburărilor” geopolitice și de securitate era creșterea rapidă și substanțială a numărului de proiecte economice strategice în România, cu investitori privați și publici din SUA.
5. Din păcate, guvernul trecut a ratat acest obiectiv, dacă și-a propus vreodată, în mod sincer și serios, să îl atingă, în acord cu interesul național, dincolo de inițiativele personale izolate ale unor miniștri și de declarațiile de bune intenții”, a mai spus el.
Astfel, Predoiu spune că am fi aut mai puține emoții pentru întâlnirea de la Shenzen „dacă, în ultimii doi ani, am fi atras în România investiții de ordinul zecilor de miliarde de dolari, lucru fezabil”.
„Realitatea arată că pilonul economic al Parteneriatului Strategic cu SUA nu a constituit o prioritate pentru guvernul trecut, dincolo de declarațiile de bune intenții.
Argumentul acestei afirmații este stagnarea majorității proiectelor, de la cele din domeniul nuclear până la cele din industria de apărare.
Guvernul trecut nu și-a pus problema construirii unui „pachet” clar definit și articulat de proiecte și nici nu a reușit să îl discute într-un cadru structurat cu administrația SUA sau cu investitori instituționali americani, deși subiectul a fost abordat ocazional.
6. A fost o eroare strategică, cu consecințe directe asupra securității naționale.
Se discută astăzi cu emoție despre întâlnirea de mâine de la Shenzhen. Am fi avut mai puține emoții legate de această întâlnire dacă, în ultimii doi ani, am fi atras în România investiții de ordinul zecilor de miliarde de dolari, lucru fezabil.
Să ne uităm doar la cum s-au „mișcat” Polonia și Bulgaria în această direcție în ultimii doi ani, România având un potențial comparabil cu al Poloniei”, mai spune el.
Fostul ministru de Interne spune că la capitolul potențial „noi am stat vine mereu”, dar „la valorificarea acestui potențial am stat mereu slab”.
„Potențial – capitol la care noi am stat mereu bine. La valorificarea acestui potențial am stat mereu slab.
7. Ca să fie limpede și fără echivoc, vorbim aici despre interesele noastre și despre apărarea lor, nu despre simpatii subiective pentru administrația unui alt stat, fie el și SUA.
Vorbim despre nevoia noastră de a ne construi și „scuturi economice”, pe lângă „scutul” de la Deveselu.
Un scut militar se poate demonta și retrage în câteva luni. Un „scut economic”, construit din investiții în economia reală de ordinul zecilor de miliarde de dolari, nu poate fi mutat atât de simplu și de repede și, în consecință, va continua să fie apărat de cei care au adus respectivele miliarde în economie.
Cu alte cuvinte, „scutul economic” poate ține pe loc și „scutul militar”.
8. Probabil pentru că a sesizat această deficiență strategică a guvernului trecut sau poate ca urmare a unei împărțiri a rolurilor, Administrația Prezidențială a făcut, în 2025 și 2026, eforturi substanțiale, pe multiple paliere, pentru securizarea relației cu SUA, în contextul schimbării de paradigmă în politica administrației americane.
Dar aceste eforturi nu își pot atinge obiectivele fără o susținere concretă, prin proiecte concrete, din partea guvernului. Să vedem ce va aduce viitorul”, a adăugat el.
Cătălin Predoiu scrie că „în concluzie, discursul secretarului de stat Marco Rubio ar putea fi o surpriză doar pentru cei care s-au limitat, în mod periculos pentru interesele noastre românești și europene, să continue să recite mecanic „mantre” și formule pe care realitatea le-a depășit de doi ani”.
„A fost și rămâne eronată abordarea de tip „denial” față de schimbarea politicii americane, abordarea de tip „strategic wishful thinking”, potrivit căreia va continua să funcționeze vechea „rețetă”, în care americanii fac totul și plătesc totul, fără să ceară împărțirea sarcinilor, fără să ceară eforturi individuale de înarmare și dezvoltare tehnologică, fără să ceară proiecte concrete de cooperare economică și tehnologică.
La fel de eronat este și acel „wishful thinking” potrivit căruia, după „midterms”, lucrurile se vor întoarce la vechiul „business as usual”.
O asemenea abordare „paseistă”, promovată de unii operatori politici și diplomatici, bazată pe „incantarea” „parteneriatului” și a „shared values”, fără fapte concrete în plan economic, demonstra administrației americane nu doar bunele intenții, ci și capacitatea limitată de înțelegere strategică a interlocutorilor care o promovau: politicieni, miniștri (inclusiv de externe), premieri, diplomați, ambasadori, analiști etc.
Vorba unui lider european: e cazul să ne trezim sau, mai bine spus, e cazul ca unii să se trezească.
Dar nu pentru a constata, în mod greșit, că administrația SUA ar vrea o Europă slabă, ci, dimpotrivă, pentru a înțelege că administrația SUA așteaptă o Europă puternică și asertivă, capabilă militar, care să își asume viguros confruntările globale alături de SUA, beneficiind de umbrela nucleară americană.
10. Cât despre noi, în modesta mea opinie, e simplu ce avem de făcut: să recuperăm timpul pierdut în dezvoltarea pilonului economic al Parteneriatului Strategic cu SUA.
Anul viitor se împlinesc 30 de ani de la lansarea Parteneriatului Strategic. Cea mai bună manieră de a-l aniversa este să „aducem” în România proiecte americane și investiții de zeci de miliarde de dolari.
Sunt de acord că obiectivul este pe cât de simplu de formulat, pe atât de complicat de realizat, cel puțin la viteza cu care ne-am mișcat până mai ieri.
Dar un guvern capabil, convins de această necesitate de securitate națională și sincer în abordarea sa, o poate face.
Altfel, „ploaia” de conferințe, seminarii, simpozioane și spectacole care va asezona anul aniversar al Parteneriatului Strategic cu SUA nu poate ține loc de bani și interese comune concrete”, a conchis el.