Un model AI restaurează și descifrează texte romane antice. Ce a descoperit până acum programul botezat după fiul zeiței Afrodita

Aproximativ 1.500 de inscripții latine sunt descoperite în fiecare an, oferind o perspectivă neprețuită asupra vieții cotidiene a vechilor romani și reprezentând o provocare descurajantă pentru istoricii însărcinați cu interpretarea lor. Însă un nou instrument de inteligență artificială, dezvoltat parțial de cercetătorii Google, poate ajuta acum experții în limba latină să reconstituie aceste puzzle-uri din trecut, conform unui studiu publicat miercuri.

Inscripțiile în latină erau obișnuite în lumea romană, de la decretele împăraților până la graffiti-urile de pe străzile orașului. Un mozaic din fața unei case din orașul antic Pompei chiar avertizează: „Feriți-vă de câine”.

Aceste inscripții sunt „atât de prețioase pentru istorici deoarece oferă dovezi de primă mână ale gândirii, limbii, societății și istoriei antice”, a declarat coautorul studiului, Yannis Assael, cercetător în cadrul laboratorului de inteligență artificială DeepMind al Google.

„Ceea ce le face unice este faptul că sunt scrise chiar de oamenii antici din toate clasele sociale, pe orice subiect. Nu este doar istoria scrisă de elite”, a declarat Assael, care a coproiectat modelul AI, într-o conferință de presă.

Cu toate acestea, aceste texte au fost adesea deteriorate de-a lungul mileniilor.

„De obicei, nu știm unde și când au fost scrise”, a spus Assael.

„Studierea istoriei prin intermediul inscripțiilor este ca rezolvarea unui puzzle gigantic”

Prin urmare, cercetătorii au creat o rețea neuronală generativă, care este un instrument AI ce poate fi antrenat pentru a identifica relații complexe între tipuri de date.

Ei și-au numit modelul Enea (n.r. Aeneas), după eroul troian și fiul zeiței grecești Afrodita.

Modelul a fost antrenat pe baza datelor privind datele, locațiile și semnificațiile transcrierilor latine dintr-un imperiu care s-a întins pe cinci milioane de kilometri pătrați în decursul a două milenii.

Thea Sommerschield, un epigrafist de la Universitatea din Nottingham care a coproiectat modelul AI, a declarat că „studierea istoriei prin intermediul inscripțiilor este ca rezolvarea unui puzzle gigantic”.

„Nu poți rezolva puzzle-ul cu o singură piesă izolată, chiar dacă știi informații precum culoarea sau forma ei. Pentru a rezolva puzzle-ul, trebuie să folosiți aceste informații pentru a găsi piesele care au legătură cu ea”, a explicat ea.

Testat pe Augustus

Aceasta poate fi o muncă uriașă.

Cercetătorii latini trebuie să compare inscripțiile cu „potențial sute de paralele”, o sarcină care „necesită o erudiție extraordinară” și „căutări manuale laborioase” prin colecții masive de biblioteci și muzee, se arată în studiul publicat în revista Nature.

Cercetătorii și-au antrenat modelul pe 176.861 de inscripții - în valoare de până la 16 milioane de caractere - dintre care 5% conțineau imagini.

Modelul poate estima acum localizarea unei inscripții în cele 62 de provincii romane, poate oferi un deceniu în care a fost produsă și chiar poate ghici ce secțiuni lipsă ar fi putut conține, au spus ei.

Pentru a-și testa modelul, echipa i-a cerut lui Enea să analizeze o inscripție celebră numită „Res Gestae Divi Augusti”, în care primul împărat al Romei, Augustus, își detaliază realizările.

Dezbaterea dintre istorici cu privire la data exactă la care a fost scris textul continuă.

Deși textul este plin de exagerări, date irelevante și referințe geografice eronate, cercetătorii au afirmat că Aeneas a fost capabil să utilizeze indicii subtile, cum ar fi ortografia arhaică, pentru a ajunge la două date posibile - cele două care sunt dezbătute între istorici.

Peste 20 de istorici care au încercat modelul au constatat că acesta a oferit un punct de plecare util în 90% din cazuri, potrivit DeepMind.

Cele mai bune rezultate au fost obținute atunci când istoricii au folosit modelul AI împreună cu abilitățile lor de cercetători, mai degrabă decât să se bazeze exclusiv pe unul sau altul, se arată în studiu.

„De la descoperirea lor, rețelele neuronale generative au părut în contradicție cu obiectivele educaționale, existând temeri că utilizarea AI împiedică gândirea critică în loc să îmbunătățească cunoștințele. Prin dezvoltarea lui Enea, demonstrăm cum această tehnologie poate sprijini în mod semnificativ științele umaniste prin abordarea provocărilor concrete cu care se confruntă istoricii”, a declarat coautorul studiului Robbe Wulgaert, un cercetător belgian în domeniul AI.