Donald Trump şi-a întrerupt discursul din Kentucky după ce unei femei din public i s-a făcut rău: "Este vreun medic în sală?"
Publicat acum 2 ore si 48 minute
Agenția Internațională pentru Energie a decis eliberarea a 400 de milioane de barili de petrol din rezervele strategice ale statelor membre, într-o încercare de a tempera șocul provocat pe piețele energetice de războiul dintre SUA, Israel și Iran. Deși măsura este cea mai mare intervenție de acest tip din istoria organizației, experții avertizează că nu există nicio garanție că ea va reuși să reducă semnificativ prețurile la carburanți, mai ales dacă tensiunile din Orientul Mijlociu continuă, scrie The Guardian.
Când economia globală era încă zguduită de crizele petroliere devastatoare din anii 1970 – care au arătat cât de mare era dependența lumii de câteva state producătoare de petrol – a fost creată Agenția Internațională pentru Energie (IEA), cu scopul de a limita șocuri similare în viitor.
Aproape o jumătate de secol mai târziu, cele 32 de state membre ale IEA pregătesc apăsarea butonului de urgență, pentru doar a cincea oară în istoria organizației.
Miercuri, IEA a anunțat că 400 de milioane de barili de petrol din rezervele strategice de urgență – aproximativ o treime din stocurile guvernamentale ale grupului – vor fi eliberate pentru a calma șocul de pe piața petrolului provocat de războiul dintre SUA și Israel împotriva Iranului. Este cea mai mare eliberare de rezerve petroliere din istoria agenției.
Prețul unui baril de petrol s-a multiplicat de patru ori între octombrie 1973 și ianuarie 1974, după ce statele membre ale cartelului OPEC au redus producția. Ulterior a scăzut, dar a crescut din nou aproape de trei ori în 1979, după revoluția iraniană.
De atunci, economia globală a devenit mult mai puțin dependentă de combustibilii fosili, iar apariția unor noi producători a diversificat sursele de aprovizionare. Totuși, reacția Iranului la operațiunea militară a lui Donald Trump, „Operation Epic Fury”, care a dus în practică la închiderea importantei strâmtori Hormuz, a arătat cât de vulnerabilă rămâne lumea la fluctuațiile prețului petrolului.
Ca parte a obligațiilor de membru IEA, statele trebuie să mențină rezerve strategice de petrol echivalente cu 90 de zile de importuri nete. În total, aceste stocuri ajung la aproximativ 1,2 miliarde de barili – dintre care aproximativ o treime se află în Rezerva Strategică de Petrol a Statelor Unite.
În momentele de perturbări majore ale pieței energetice, aceste stocuri pot fi eliberate – adică scoase la vânzare – pentru a facilita livrarea petrolului către zonele unde este nevoie.
De la înființarea IEA în 1974, au existat doar patru alte eliberări coordonate ale rezervelor strategice, ceea ce subliniază gravitatea crizei actuale. Acestea au avut loc în 1991, după Operațiunea Desert Storm împotriva Irakului; în 2005, după uraganul Katrina, care a redus la jumătate producția americană din Golful Mexic; în 2011, când NATO a intervenit în războiul civil din Libia; și în 2022, după invazia Rusiei în Ucraina.
Marea Britanie se numără printre țările care vor scoate petrol din rezerve pe piață, contribuind cu 13,5 milioane de barili.
În cazul Regatului Unit, acest lucru înseamnă eliberarea unor stocuri de petrol deținute de companii private în numele guvernului și distribuite în diverse locații din țară.
Planul arată că, deși multilateralismul pare slăbit în multe forumuri internaționale, în situații de urgență acțiunea colectivă între state cu interese comune este încă posibilă – chiar dacă economii mari precum China nu fac parte din IEA.
Ministrul britanic de finanțe, Rachel Reeves, a discutat planul IEA cu omologii săi din G7, iar Statele Unite par dispuse să contribuie, probabil în încercarea de a limita creșterea prețurilor la combustibili.
Noua eliberare de petrol anunțată de IEA depășește cele 182 de milioane de barili care au fost scoși pe piață în două tranșe separate în timpul războiului din Ucraina.
În trecut, astfel de intervenții au redus de obicei prețul petrolului cu 10–20 de dolari pe baril. Totuși, volatilitatea extremă a piețelor din ultimele zile face dificilă separarea impactului noilor livrări de petrol de efectele declarațiilor recente ale lui Donald Trump sau ale evoluțiilor de pe teren din Orientul Mijlociu.
Experții spun însă că există mai multe motive de îngrijorare că eliberarea unor cantități suplimentare de petrol pe piață ar putea să nu rezolve problema dacă violențele din Orientul Mijlociu se prelungesc.
Neil Shearing, economist-șef global la Capital Economics, a estimat că blocarea strâmtorii Hormuz ar putea elimina aproximativ 10 milioane de barili de petrol pe zi din piață. Prin comparație, cea mai mare eliberare de rezerve din trecut realizată de IEA a fost echivalentul a aproximativ 2,5 milioane de barili pe zi.
Shearing a subliniat că este esențial dacă petrolul suplimentar poate fi transportat acolo unde este nevoie: „Poți elibera doar atât cât permit conductele și infrastructura de transport”.
Un conflict prelungit ar putea reduce aprovizionarea globală cu petrol într-o măsură mai mare decât pot compensa stocurile IEA.
Nick Butler, fost consilier economic al premierului britanic Gordon Brown și fost director la BP, a avertizat împotriva unei eliberări pripite a rezervelor de petrol, în condițiile în care criza ar putea dura mult timp.
„Poți folosi aceste rezerve o singură dată: trebuie să fii foarte atent cât eliberezi. Ele există și ca simbol, ca măsură de creștere a încrederii”, explică el.
Butler a mai spus că presiunea cea mai mare nu este asupra petrolului, ci asupra gazelor naturale – iar pentru gaze nu există un echivalent al Agenției Internaționale pentru Energie.
În opinia sa, în Marea Britanie guvernul ar putea fi nevoit, pe lângă măsuri pentru protejarea consumatorilor de creșterea facturilor la energie, să pregătească chiar și planuri de raționalizare a energiei.
„Aș fi foarte surprins dacă nu ar exista un anumit grad de raționalizare, astfel încât utilizatorii prioritari să primească aprovizionarea”, mai crede el.
Acțiunea coordonată a celor mai mari importatori de petrol din lume arată determinarea lor de a limita impactul acestui nou șoc petrolier. Totuși, în condițiile în care Iranul amenință că prețul petrolului ar putea ajunge la 200 de dolari pe baril, situația arată încă o dată cât de vulnerabil rămâne Nordul global la fluctuațiile prețurilor combustibililor fosili.