Nicio țară europeană nu l-a înfuriat mai tare pe Donald Trump decât Spania. Acum, țara își dorește cu disperare să câștige Cupa Mondială 2026 organizată în SUA, Mexic și Canada. Superstarul adolescent Lamine Yamal, Rodri și întreaga națională intră în turneu ca favoriți, alături de Franța. Având în vedere că președintele SUA pare hotărât să transforme acestă Cupa Mondială într-un prilej de a-și promova influența personală și puterea de atracție a Americii, o victorie ar fi o mare bucurie pentru fanii spanioli ai fotbalului, dar mai ales pentru prim-ministrul Sanchez, scrie Politico.
Liderul socialist Pedro Sánchez, susținător al lui Atlético Madrid, s-a certat spectaculos cu Trump din cauza războiului din Iran, dar și în ceea ce privește cheltuielile NATO și atacul Israelului în Gaza. Între timp, politicile lor privind chestiuni precum energie și imigrație nu ar putea fi mai diferite.
„Niciun prim-ministru nu a avut parte de atâta recunoaștere pentru lupta împotriva lui Trump pe scena internațională sau nu a adoptat o poziție atât de antiamericană”, a declarat Paco Camas, șeful departamentului de opinie publică de la firma de sondaje Ipsos.
Sánchez, a adăugat el, se poziționează „în fruntea rezistenței la valul reacționar care cuprinde Europa și Occidentul”.
Un sondaj recent realizat de un institut public de cercetare a arătat că două treimi dintre spanioli dezaprobă criticile lui Trump la adresa Spaniei, ceea ce sugerează un anumit sprijin interpartizan pentru poziția lui Sánchez. Un alt sondaj, realizat de firma independentă 40db, a arătat că 82% dintre spanioli îl văd pe Trump ca pe o amenințare la adresa păcii mondiale.
Spania, o forță fotbalistică ce a câștigat o dată Cupa Mondială și de patru ori Euro, își va începe luni campania împotriva Capului Verde, la Atlanta.
Naționala speră să-și încheie călătoria pe stadionul MetLife din New Jersey pe 19 iulie, ridicând trofeul în fața Președinteul Trump, iritat de conducerea de la Madrid.
„Spania este o pierzătoare”
Declanșatorul deteriorării relațiilor dintre Washington și Madrid a fost refuzul guvernului spaniol de anul trecut de a-și mări cheltuielile pentru apărare în conformitate cu cerințele americane.
În timp ce Trump i-a convins puternic pe partenerii NATO să accepte o țintă de cheltuieli de 5% din PIB, Spania, care este în mod tradițional una dintre statele cu cele mai mici cheltuieli pentru apărare din alianța militară, a insistat să își mențină cheltuielile la 2,1%. Sánchez a spus că ținta de 5% ar fi însemnat „eliminarea indemnizațiilor de șomaj, boală și maternitate, reducerea tuturor pensiilor cu 40% sau reducerea la jumătate a investițiilor statului în educație”.
Ca răspuns, Trump a numit țara „o întârziată” și s-a referit în repetate rânduri la ea în termeni disprețuitori.
„Poate ar trebui să o dați afară din NATO, sincer”, a spus el.
Conflictul din Orientul Mijlociu din acest an nu a făcut decât să amplifice tensiunile. Spania a refuzat să permită SUA să își folosească bazele militare comune de pe teritoriul spaniol pentru ofensiva împotriva Iranului, prim-ministrul calificând atacurile drept „nejustificate și periculoase”.
Trump a amenințat apoi că va întrerupe toate legăturile comerciale cu Spania, deși acest lucru nu s-a întâmplat până acum, având în vedere modul în care relațiile comerciale ale țării sunt integrate în UE.
„Avem mulți câștigători, dar Spania este o pierzătoare”, a declarat președintele, furios, în martie, pentru New York Post.
Apărarea imigrației
Între timp au apărut și criticile continue ale guvernului Sánchez la adresa ofensivei militare a aliatului SUA, Israelul, în Gaza. În 2024, Spania, împreună cu Irlanda și Norvegia, a recunoscut statul Palestina. Guvernul Sánchez a fost, de asemenea, primul din UE care a acuzat administrația liderului israelian Benjamin Netanyahu de genocid.
Sánchez a răspuns sloganului pro-combustibili fosili al lui Trump, „Drill, baby, drill” (Forează, puiule, forează), cu unul propriu: „Green, baby, green” (Verde, puiule, verde), reflectând angajamentul guvernului său față de energia regenerabilă. Madridul și-a stabilit obiectivul de a obține 81% din producția sa de energie electrică din surse regenerabile până în 2030, mult peste media UE.
Administrația sa a apărat cu vehemență imigrația din motive economice și umanitare și este, în prezent, în curs de legalizare a statutului a cel puțin o jumătate de milion de lucrători străini neautorizați.
„Dacă nu vor accepta migrația, țările occidentale vor experimenta un declin demografic accentuat care le va împiedica să își mențină economiile și serviciile publice pe linia de plutire”, a spus Sánchez pentru New York Times în februarie.
El a folosit editorialul pentru a lansa un atac voalat la adresa represiunii migranților de către Trump, avertizând asupra politicilor „ilegale și crude” în vigoare în unele țări.
Conflictul dintre coaliția autoproclamată „de stânga, feministă și verde” a lui Sánchez și guvernul MAGA al lui Trump a fost alimentat de antiamericanismul latent din Spania.
Lluís Orriols, politolog la Universitatea Carlos III din Madrid, a explicat că un anumit sentiment antiamerican a existat întotdeauna în stânga spaniolă, însă guvernele socialiste rareori îl exploatează. O excepție a fost în 2004, când noul prim-ministru ales, José Luis Rodríguez Zapatero, a retras trupele spaniole din Irak.
„Socialiștii folosesc acest antiamericanism doar uneori. Și când o fac, tinde să aibă beneficii electorale”, a spus Orriols.
Superstarul simbolic
În teorie, toate aceste lucruri din afara terenului vor fi lăsate deoparte odată ce echipa Spaniei își va începe parcursul în Cupa Mondială, luni. Totuși, țara știe bine că fotbalul nu este niciodată departe de politică sau controverse.
În 2023, la scurt timp după ce echipa feminină a câștigat Cupa Mondială din Australia, președintele federației spaniole de fotbal, Luis Rubiales, a sărbătorit sărutând-o pe jucătoarea Jenni Hermoso. Reacțiile negative care au urmat au dus la proteste stradale și critici din partea guvernului și, în cele din urmă, au dus la judecarea și condamnarea lui Rubiales pentru agresiune sexuală.
Luna trecută, Lamine Yamal de la Barcelona a luat un steag palestinian de la un trecător și l-a fluturat în timp ce echipa sa a călătorit cu un autobuz decapotabil pentru a sărbători titlul de campioană. Gestul a stârnit furia guvernului israelian, care l-a acuzat de „incitare la ură”. Sánchez a sărit în apărarea jucătorului, spunând că astfel de comentarii provin de la cei care au fost „orbiți de propria rușine”.
Yamal, în vârstă de 18 ani, este vedeta echipei naționale și un simbol al unei generații tinere mixte din punct de vedere etnic din Spania. Cu un tată marocan și o mamă din Guineea Ecuatorială, este copilul unor imigranți și musulman practicant.
Unii ar spune că el reprezintă și vremurile polarizate din Spania și din întreaga lume. Yamal a fost victima abuzurilor rasiale, iar tatăl său, Mounir Nasraoui, a fost amendat odată pentru că i-a spart paharele unui susținător al partidului de extremă dreapta Vox, pro-Trump, într-o altercație la unul dintre corturile de campanie ale acestuia.
Victoria pentru Yamal și echipa spaniolă în America de Nord ar fi o realizare uriașă pe terenul de fotbal. Ar fi, de asemenea, o altă răsturnare de situație în relația complexă dintre Madrid și Washington.
Ştiri video recomandate
