CNAIR a deschis un nou tronson pe autostrada Transilvania, între Zimbor și Poarta Sălajului
Publicat acum 27 minute
Seceta extremă care afectează România și Europa a expus una dintre vulnerabilitățile centralelor nucleare: nevoia de o cantitate mare de apă pentru răcire. Ungaria și România au închis parțial centralele nucleare de la Paks, respectiv Cernavodă, din cauză scăderii debitului Dunării. Totuși, România ar trebui să aibă, în curând, o centrală nucleară unică în lume, la Doicești, care nu va fi afectată de secetă, deoarece reactoarele nu au nevoie de răcire externă, scrie, marți, Ziare.com.
În timp ce reactoarele clasice de pe malul Dunării sunt dependente structural de debitele masive ale fluviului și riscă oprirea forțată în perioadele de caniculă extremă pentru a proteja pompele de răcire, noul concept propus pentru județul Dâmbovița elimină complet această vulnerabilitate de mediu.
Sistemul este conceput ingenios, bazându-se pe circuite închise care nu depind de rețele de alimentare sau cursuri de apă exterioare, izolând procesul de producție de capriciile vremii.
Modul de funcționare este simplificat special pentru a garanta siguranță totală, fără a fi necesară o intervenție umană complexă sau un aport continuu de resurse exterioare. Structura de bază nu se mai concentrează pe pomparea masivă a apei dintr-un râu, ci pe o incintă securizată, amplasată sub pământ.
Fiecare dintre cele 6 module nucleare ale viitoarei centrale de la Doicești este scufundat individual într-un bazin uriaș, făcut din beton armat de înaltă densitate, în interiorul căruia este o structură etanșă din oțel inoxidabil. Acest rezervor masiv conține un volum fix de apă, calculat special pentru a absorbi energia termică și a oferi o răcire stabilă pentru o perioadă de timp nelimitată.
În regim normal, căldura generată în exces de modulele nucleare este preluată prin intermediul unui circuit secundar închis. Această energie termică este transportată către exterior și evacuată direct în atmosferă cu ajutorul unor turnuri de răcire clasice, sau prin alte structuri specializate de disipare a căldurii. Lichidul din interiorul reactoarelor nu intră în contact cu mediul, fiind recirculat permanent.
Adevărata revoluție tehnică intervine, însă, în momentele de criză profundă, precum un accident major de pierdere totală a curentului electric auxiliar, venit de la alte surse. În acest scenariu, în care o centrală clasică ar intra în alertă din cauza opririi pompelor electrice, sistemul modular reacționează exclusiv pe baza legilor fizicii.
Căldura reziduală din miezul reactoarelor este transferată automat către apa din bazinul mare prin intermediul unor sisteme de siguranță complet pasive, care nu au nevoie de nicio sursă de energie sau de comenzi mecanice pentru a se activa.
Odată declanșat acest proces de urgență, apa stocată în bazinul subteran începe să preia energia termică, încălzindu-se treptat până când atinge punctul de fierbere. Cantitatea de lichid din rezervorul izolat este atât de mare, încât poate absorbi și disipa întreaga căldură generată de toate cele 6 module simultan, pentru o perioadă extrem de lungă, fără a fi necesară adăugarea vreunui litru de apă din surse externe.
Pe măsură ce timpul trece și procesul de fierbere reduce treptat volumul de apă din bazin prin evaporare controlată, nivelul energiei reziduale din fiecare unitate scade în mod natural. În momentul în care emisia termică a fiecărei unități coboară sub pragul critic de 400 kW, instalația trece de la sine într-o nouă fază de protecție: răcirea cu aer.
Acest lucru se realizează prin circulația naturală a fluxului de aer prin golurile de aerisire și spațiile de operare ale compartimentelor tehnice ale centralei.
NuScale Power, proiectantul american al tehnologiei, a transmis oficial că, într-un scenariu de accident de bază, „miezul reactorului nu rămâne niciodată descoperit fără apă, riscul de topire fiind eliminat complet prin design”.
Din punct de vedere industrial și strategic, investiția de la Doicești refolosește un fost sit industrial, transformând o zonă istorică de poluare într-un nod energetic modern. Proiectul presupune înlocuirea vechii termocentrale pe cărbune de 600 MW, o structură ineficientă care genera volume masive de emisii de carbon, cu o capacitate curată de 462 MW. Fiecare dintre cele 6 module NuScale va genera câte 77 MW, oferind flexibilitate în dispecerizare, o altă componentă care lipsește centralelor nucleare de mari dimensiuni.
Dezvoltarea este gestionată prin compania RoPower Nuclear, un joint-venture deținut, în proporții egale, de compania de stat Nuclearelectrica și firma privată Nova Power & Gas, utilizând tehnologia dezvoltată de NuScale Power. Punctele tehnice, studiile de inginerie de tip FEED și evaluările Agenției Internaționale pentru Energie Atomică confirmă viabilitatea și siguranța instalației.
Acționarii au aprobat decizia finală de investiție în februarie 2026, marcând oficial trecerea în faza a treia de execuție, după finalizarea studiilor de inginerie (FEED) și a misiunilor de evaluare ale Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA).