Vulcanul zombi din Anzi dă semne de viață după 250.000 de ani

Poate un vulcan să „învie” din morți? Uturuncu, un vârf înalt din lanțul muntos al Anzilor Centrali, este ceea ce specialiștii numesc un „vulcan zombi”. Deși nu a erupt de peste 250.000 de ani, el prezintă totuși semne de activitate similare celor observate la vulcanii activi, cum ar fi emisiile de gaze și cutremurele.

Imaginile radar captate de satelit în urmă cu peste două decenii au arătat că forțele din interiorul vulcanului au ridicat și apoi coborât o regiune de aproximativ 150 de kilometri lățime în apropierea vârfului, formând o structură asemănătoare unei pălării „sombrero”. Recent, cercetătorii au analizat mai în detaliu Uturuncu, pentru a vedea dacă aceste deformări continue și alte semne indică faptul că vulcanul adormit ar putea fi pe cale să se trezească.

Folosind date satelitare, analiza activității seismice și modele computerizate care simulează comportamentul rocilor sub diverse presiuni, oamenii de știință au reconstituit o imagine mai clară a „anatomiei” interne a vulcanului și au descoperit cauza instabilității sale. Rezultatele au fost publicate pe 28 aprilie în revista Proceedings of the National Academy of Sciences.

De regulă, erupțiile vulcanice apar atunci când magma din adâncuri pătrunde în camerele magmatice subterane și apoi erupe la suprafață prin fisuri și crăpături. Erupțiile sunt mai violente dacă magma este mai vâscoasă, deoarece aceasta captează gazele, crescând presiunea până la o explozie.

Totuși, în cazul Uturuncu, lucrurile stau diferit. Studiul a arătat că magma, gazele și fluidele saline interacționează într-un sistem hidrotermal complex – un proces care nu era pe deplin înțeles – generând activitatea vulcanului zombi.

„Evacuare de aburi”

Sub Uturuncu, la o adâncime de aproximativ 10–20 de kilometri, se află un vast rezervor magmatic numit Altiplano-Puna Magma Body, cel mai mare corp magmatic activ cunoscut în scoarța terestră, cu o lungime de aproximativ 200 km.

Studiile anterioare sugerau existența unui sistem hidrotermal activ care lega acest rezervor de lanțul muntos de deasupra, dar mecanismele precise de interacțiune dintre magma și fluide erau necunoscute.

Folosind date provenite din peste 1.700 de evenimente seismice înregistrate între 2009 și 2012, cercetătorii au realizat imagini de înaltă rezoluție ale crustei de sub Uturuncu. De asemenea, au înregistrat variații electrice și gravitaționale, precum și modificări în chimia rocilor, dezvăluind detalii necunoscute ale sistemului de canale prin care circulă fluidele încălzite geotermal.

Cercetătorii au descoperit că, pe măsură ce rezervorul magmatic încălzește lichidele subterane și eliberează gaze, acestea migrează în sus și se acumulează în camere aflate sub craterul vulcanic. Mișcarea acestora provoacă cutremure, eliberarea de aburi și deformarea rocilor, ducând la o ridicare a solului cu aproximativ 1 cm pe an.

Aceste procese explică dinamica internă a Uturuncu și sugerează că „zombiul” nu se va trezi curând, afirmă coautorul studiului, dr. Mike Kendall, profesor la Universitatea Oxford.

„Nu observăm o creștere a activității seismice. Un semnal de alarmă ar fi dacă aceasta ar crește și s-ar muta de la adâncimi mari către niveluri mai superficiale — un indiciu că magma se deplasează”, a declarat Kendall pentru CNN. „Nu vedem așa ceva. Pare că vulcanul doar degajează aburi și se liniștește.”

Tehnologia – cheia înțelegerii

Combinarea mai multor metode a fost esențială pentru clarificarea structurii subterane a Uturuncu, potrivit geologului dr. Benjamin Andrews, director al Programului Global de Vulcanism de la Muzeul Național de Istorie Naturală Smithsonian.

Folosite separat, metodele de analiză seismică, chimică și fizică a rocilor ar oferi rezultate interesante, dar ambigue. Împreună, ele indică un sistem hidrotermal — și nu o invazie de magmă — drept cauza activității. Aceste date oferă o imagine detaliată a interacțiunilor dintre magmă, rocă și fluide în interiorul vulcanilor.

„Această cercetare este importantă pentru înțelegerea vulcanilor, a rocilor granitice, a zăcămintelor minerale și a formării scoarței continentale”, a spus Andrews. Este esențial de știut că unii vulcani pot fi foarte activi fără a fi în pragul unei erupții.

Zeci de „zombi” pe glob

Programul Global de Vulcanism a înregistrat aproximativ 50 de vulcani zombi care au peste 12.000 de ani, dar mai puțin de 2,6 milioane. Semnele lor de activitate sunt în general caracteristici geotermale, precum izvoare termale și fumarole (guri prin care ies gaze fierbinți), a explicat dr. Matthew Pritchard, coautor al studiului și profesor la Universitatea Cornell.

Cum Uturuncu este doar unul dintre numeroșii vulcani zombi monitorizați, noile descoperiri ar putea ajuta la identificarea celor care prezintă risc real de erupție. Unii dintre aceștia au temperaturi ridicate la suprafață și sunt deja analizați ca surse de energie geotermală sau pentru resurse minerale. „Dar mulți încă necesită investigații suplimentare”, a spus Pritchard.

„Unii ar putea fi într-un proces lent de răcire. Alții ar putea deveni mai activi în timp. Însă nu știm încă să-i diferențiem clar.”

Privind în interiorul „rețelei” vulcanice, cercetătorii ar putea identifica ținte promițătoare pentru exploatarea energiei geotermale și a metalelor esențiale precum cuprul, nichelul sau platina, a adăugat Kendall. Iar această combinație de metode este valoroasă pentru orice tip de vulcan, nu doar pentru cei „zombi”.

„Este o modalitate excelentă de a înțelege mai bine anatomia unui vulcan și stadiul său de dezvoltare. Iar asta este esențial pentru evaluarea riscurilor și a pericolelor.”