Sub conducerea lui Vladimir Putin și după ruptura sa cu Occidentul și Europa, Rusia s-a transformat pe deplin în partenerul secundar al Chinei, care, prudent și fără să o facă public, o manevrează în propriul interes. În același timp, regimul de la Beijing își construiește discret relații cu clasa conducătoare rusă, fără să se limiteze la Putin și la cercul său apropiat, scrie The Wall Street Journal, în urma discuțiilor cu oficiali din ambele țări și cu analiști. China își consolidează legăturile cu funcționarii și reprezentanții elitei care vor decide viitorul Rusiei după dispariția lui Putin.
În Rusia sunt descoperite tot mai des cazuri de spionaj chinez și de recrutare a unor funcționari de rang mediu, însă Kremlinul evită să facă publice aceste informații sau să le discute cu China, de teamă să nu afecteze relațiile bilaterale, a declarat o persoană apropiată serviciilor secrete ruse, citată de WSJ. Sentimentele anti-occidentale sunt atât de adânc înrădăcinate în societatea și organizațiile ruse, încât îi vor supraviețui liderului care le-a alimentat în mod constant, consideră unii analiști.
În multe privințe, China a reușit deja să subordoneze Rusia și să obțină concesii importante, chiar dacă încearcă să nu își afișeze public superioritatea, pentru a nu umili Kremlinul și pe Putin personal.
„China are o ocazie cu adevărat extraordinară de a transforma Rusia într-un fel de Laos uriaș sau Pakistan uriaș: o țară mult mai dependentă de China, mult mai strâns legată de ea și mult mai dispusă să privească regimul chinez drept model și sursă de idei despre modernitate”, afirmă sinologul Aleksandr Gabuev, directorul Centrului Carnegie Rusia-Eurasia din Berlin.
Deocamdată, strategia pe termen lung rămâne neschimbată. China își construiește discret relații în interiorul Rusiei care depășesc cu mult cercul lui Putin, apropiindu-se de oficialii și membrii elitei care vor modela viitorul țării după plecarea acestuia. Potrivit unor analiști, sentimentele anti-occidentale au ajuns atât de adânc înrădăcinate în societatea rusă și în structurile statului, încât îi vor supraviețui celui care le-a alimentat. Direcția în care se îndreaptă lucrurile ar fi fost de neimaginat pentru Rusia de acum un deceniu.
Cu prudență, dar și cu perseverență, China constrânge Rusia să acționeze în interesul său și construiește relații și structuri care vor funcționa timp de decenii. Este bine cunoscută ostilitatea cu care Putin privește orice încercare de influențare a situației din „străinătatea apropiată”, adică statele fostei URSS, pe care continuă să le considere o zonă rezervată exclusiv intereselor rusești. Invadarea Ucrainei se explică, în mare măsură, tocmai prin această viziune.
Asia Centrală este, însă, cedată treptat Chinei de către Putin, chiar dacă dictatorul rus opune rezistență.
Rusia nu mai poate să opună rezistență unei Chine mult mai puternice
Timp de peste un deceniu, temându-se de extinderea influenței chineze, Putin s-a opus ideii ca yuanul să devină principala monedă a viitoarei Bănci de Dezvoltare a Organizației de Cooperare de la Shanghai, care ar urma să finanțeze proiecte în Asia Centrală.
În ultimul an, Xi Jinping a reușit, însă, să obțină de la Putin această concesie importantă, au declarat consilieri ai regimului chinez și diplomați. Potrivit acestora, izolarea financiară a obligat Rusia să își revizuiască poziția, iar Kremlinul este acum pregătit să adere la bancă, cerând în schimb garanții că activitatea acesteia nu va fi limitată de sancțiunile occidentale.
Alte organizații internaționale de creditare în care China are rolul dominant au refuzat, însă, până acum, să ofere Rusiei asemenea căi de ocolire a sancțiunilor. Sub presiunea Occidentului, Rusia a fost exclusă atât din Banca Asiatică de Investiții în Infrastructură, cu sediul la Beijing, cât și din banca BRICS cu sediul la Shanghai, Noua Bancă de Dezvoltare, deoarece participarea Rusiei le-ar fi împiedicat să își continue activitatea.
Rusia rămâne redusă la rolul de furnizor de materii prime pentru China, căreia îi livrează în principal petrol și gaze la prețuri mult reduse, precum și alte resurse naturale. Când Xi, proaspăt ajuns la putere, s-a întâlnit pentru prima dată cu Putin, în 2013, China reprezenta aproximativ 10% din schimburile comerciale totale ale Rusiei. De atunci, această pondere a crescut de patru ori, în timp ce Rusia reprezintă mai puțin de 4% din comerțul Chinei.
În același timp, China își protejează cu strictețe propriile interese. Unul dintre cele mai grăitoare exemple este încercarea Rusiei de a convinge China să accepte construirea gazoductului „Forța Siberiei 2”.
În timpul vizitei delegației ruse conduse de Putin în China, în septembrie 2025, directorul general al Gazprom, Aleksei Miller, a anunțat ceea ce a prezentat drept un progres decisiv: semnarea unui „memorandum obligatoriu din punct de vedere juridic privind construirea gazoductului”.
Anunțul a fost făcut, însă, din motive neclare, numai în fața jurnaliștilor ruși. Miller nu a oferit informații despre condițiile acordului, inclusiv despre principalul punct, prețul gazelor, iar China nu a spus niciun cuvânt despre o asemenea înțelegere.
În mai 2026, înaintea celei de-a 14-a vizite a sale în China, Putin a sugerat din nou public că trebuie să se ajungă la un acord.
Delegația rusă sosită la Beijing înaintea lui s-a lovit de un zid, însă, continuă WSJ. Potrivit unor surse care cunosc desfășurarea negocierilor, oficialii chinezi i-au transmis lui Miller că vor accepta construirea gazoductului numai dacă Rusia va furniza gazele la prețul de pe piața internă rusă, care este subvenționat în mare măsură.
Mai mult, rușilor li s-a cerut să nu mai ridice subiectul până când nu vor accepta condițiile Chinei. Printre cele 42 de acorduri și declarații semnate de Putin în ziua următoare nu s-a aflat niciun document privind „Forța Siberiei 2”.
„Xi l-a primit pe Putin așa cum un împărat își primește oaspetele în castel, apoi l-a trimis acasă”, afirmă Jorg Wuttke, om de afaceri german cu o experiență îndelungată în relațiile chino-ruse.
El consideră că China nu are niciun motiv economic să accepte noul gazoduct. Oferta mondială de GNL este abundentă, iar consumul Chinei de gaze importate, țară care desfășoară un vast program de dezvoltare a energiei verzi, ar urma să atingă nivelul maxim la mijlocul anilor 2030.
„De ce s-ar angaja să construiască un gazoduct care va necesita cinci sau șase ani și și-ar spori astfel dependența de Rusia, când pot cumpăra gaze din oricare alte țări?”, afirmă Wuttke.
Gabuev confirmă această evaluare: „Este mai bine să îi țină în continuare pe ruși în așteptare. Să aștepte ca situația economică din Rusia să se înrăutățească și mai mult, până când rușii vor ajunge în genunchi și vor accepta condiții avantajoase pentru China”.