Antena 3 Economic Banci Opinie Adrian Mirsanu: Ecuatia Rekkers – Ciorcila – Banca Transilvania. Ce ai voie si ce nu ai voie sa faci intr-o banca

Opinie Adrian Mirsanu: Ecuatia Rekkers – Ciorcila – Banca Transilvania. Ce ai voie si ce nu ai voie sa faci intr-o banca

de Adrian Mirsanu    |    23 Ian 2012   •   20:01
Opinie Adrian Mirsanu: Ecuatia Rekkers – Ciorcila – Banca Transilvania. Ce ai voie si ce nu ai voie sa faci intr-o banca

Lumea inca se intreaba de ce a plecat Rekkers de la Banca Transilvania. Am intrebat si eu: domnul Ciorcila mi-a spus ca nu s-a intamplat nimic, doar ca dupa mai mult de 9 ani, oamenii vor sa mai schimbe ceva. Asta-i tot. Domnul Rekkers, dupa ce m-a ascultat cu atentie, mi-a multumit pentru intrebari si mi-a raspuns ca o sa revina in zilele urmatoare cu un punct de vedere. Deci cine vrea sa stie de ce a plecat dl. Rekkers de la Banca Transilvania mai are un pic de asteptat. Desi eu cred ca intrebarea corecta ce reiese din analiza acestui caz este alta: ce ai voie si ce nu ai voie sa faci intr-o banca?

Dincolo de aparente (limbajul PR-istic a camuflat bine in teren tensiunile de la varful bancii) si de explicatiile oficiale cam subrede, putinele indicii facute publice pana acum sugereaza ca Rekkers a fost dat afara din banca, in conditiile in care in luna aprilie ii expira actualul mandat, miscare ce pare sa fi fost precipitata/fortata de noi evenimente.
 
Daca adaugam faptul ca in Banca Transilvania cel mai greu cuvant de spus dintre actionarii bancii il are Horia Ciorcila, presedintele Consiliului de Administratie si unul dintre fondatorii bancii, la acesta am putea gasi nu doar raspunsul, ci poate si cauza iesirii lui Rekkers din banca, mai “grabita” cu trei luni decat ajungerea la termen a mandatului.
Trecem peste declaratiile formale de multumire adresate de unul altuia din comunicatul de presa. Inclusiv modalitatea prin care a fost anuntata numirea unui interimar la sefia bancii din randul administratorilor este inca o dovada ca miscarea anuntata a fost una fortata de imprejurari, iar comunicatul de presa, este cea mai amorfa si mai inchisa forma de comunicare atunci cand nu vrei sa discuti de ce dupa 9 ani “si ceva”, brusc, cel mai important executiv dintr-o banca (culmea! listata), pleaca.
 
Dat fiind ca vorbim de o banca listata, cred totusi ca actionarii care au actiuni ale bancii merita mai multe raspunsuri decat acel comunicat formal si lipsit de transparenta.
Spuneam ca, de fapt, aici, in acest caz, intrebarea potrivita ar fi nu de ce a plecat Rekkers, ci ce ai voie si ce nu ai voie sa faci intr-o banca.
 
Pentru ca, dincolo, de activitatea bancii, unde nici cei care nu pot fi acuzati ca il simpatizeaza pe Rekkers precum fostul presedinte al bancii si cel de la care olandezul a preluat managementul bancii, Iosif Pop, n-au prea avut ce sa-i reproseze, este clar ca decizia pare intemeiata pe evenimente care in mod normal si legal nu au legatura cu evolutia sau activitatea bancii, altfel obligatia informarii urgente a investitorilor si a clientilor bancii nu are cum sa fie eludata.
 
Am auzit doar doua argumente mai serioase in cazul debarcarii lui Rekkers: primul, ca era nevoie de o noua directie, de un nou suflu, si al doilea, un repros, de fapt, ca nu se regaseste cresterea bancii din retea, cifre, profit si in valoarea actiunii bancii, care astfel l-ar defavoriza pe actionar.
Unu. O noua directie, un nou suflu sunt convins ca putea domnul Ciorcila, domnii de la BERD si Bank of Cyprus sa aduca pana in aprilie, dupa ce i-au dat clar de inteles lui Rekkers inca de anul trecut ca nu ii vor prelungi mandatul. Iar daca lucrurile mergeau asa, nu mai era nevoie de un interimar, ci de numirea unui director general plin. In ceea ce priveste, o noua directie sau un nou suflu cu siguranta nu vin de la un interimar asa cum nu lasi cheile unei limuzine pe mana unui amic doar pentru ca este imbracat la costum.
Doi. Valoarea actiunii, probabil, ca ar nemultumi nu doar pe actionarii Bancii Transilvania, ci si pe ai altor companii listate pe bursa, iar intr-un context in care in Europa se vorbeste de falimentele unor grupuri bancare mari, in cazul unei banci care nu are in spate un grup puternic financiar, chiar mi s-ar parea ultima grija a unui actionar chestiunea mai sus enuntata.
 
Rezultatele arata ca Rekkers a reusit in ultimul deceniu sa aduca Banca Transilvania pe pozitia nr. 3 dupa active si, implicit, cota de piata, sa fie in top 3 profitabilitate, in conditiile in care piata bancara in ansamblu este pe pierdere in ultimii doi ani. Cu ce costuri? Astea, cred ca, cel mai bine le stie domnul Ciorcila si ceilalti actionari importanti ai bancii. De asemenea, banca mai ramane si cu o puternica identitate corporatista, de banca a oamenilor intreprinzatori, de banca pentru antreprenori, o imagine care a dat roade cu sau fara zanul (cum altfel decat zburator), in conditiile in care va rog sa imi spuneti cate banci din cele peste 45 de astazi, toate banci universale (adica ofera toata gama de servicii bancare) va raman in minte asociate cu ceva. Eu unul nu as putea numi mai mult de trei – patru banci cu o personalitate clar conturata.
 
Performantele lui Rekkers, de a munci linistit la obiectivele sale, au fost posibile datorita linistii asigurate de actionari, iar cand spun actionari, ma refer, la grupul fondatorilor din jurul lui Horia Ciorcila, si mai putin la BERD si actionarii straini, care au ajuns treptat sa detina peste un sfert din actiunile bancii. Iar aceasta liniste, stabilitate, a facut posibil ca Banca Transilvania sa aiba un parcurs atipic pentru sistemul bancar local – cu numai doi directori generali in 17 ani, banca cu sediul central la Cluj, afacerea pornita de antreprenori romani, a ajuns in coasta liderilor – grupuri financiare straine. Tentativele si zvonurile de vanzare vehiculate aproape continuu in ultimii sapte ani nu au slabit organizatia, dimpotriva, ceea ce arata ca intre Rekkers si Ciorcila a existat puternica sustinere reciproca. Increderea lui Rekkers in banca pentru care a fost angajat a mers dincolo de raporturile obisnuite dintr-o corporatie, participatia crescanda in actiuni a olandezului, care la un moment dat avea 1% din Banca Transilvania, arata nu numai cata incredere avea in forta proiectului pe care il conduce, ci si atasamentul real fata de filosofia bancii, impregnata de fondatorii sai antreprenori, alaturi de care s-a putut exprima in politica de expansiune a bancii.
 
Dar, cand lucrurile merg prost intre CEO si board, respectiv Ciorcila, cine pleaca acasa?!
Atat Ciorcila, cat si Rekkers, cei doi oameni – cheie de care a depins destinul Bancii Transilvania in ultimul deceniu au avut necazuri mari in ultimul an, care probabil au zdruncinat aceasta stabilitate, aceasta axa pe care a putut sa creasca banca.
Horia Ciorcila, unul dintre cei mai respectati antreprenori romani, de numele caruia sa leaga afaceri pornite de la zero in sectoare strategice precum telecomunicatiile sau bancile, a fost pus sub acuzare de catre DIICOT intr-un dosar care vizeaza manipularea pietei de capital. In acelasi dosar a fost pus sub acuzare si Claudiu Silaghi, vicepresedinte al Bancii Transilvania, acuzatie care insa i-a adus sfarsitul.

De cealalta parte, Robert Rekkers, un bancher respectat, considerat un profesionist, care uraste lipsa de punctualitate cu care noi suntem obisnuiti, din pacate. Si cam temperamental, povestesc oamenii care au apucat sa lucreze direct cu el. Dar, controversele care il privesc pe Rekkers nu vin, cum spuneam si mai sus, de la rezultate, ci de la stilul de viata personala, agitata, ale carui efecte au iesit din planul intim in cel public, unde procesul de custodie pentru incredintarea fetitei si alte detalii prea intime, cum spuneam, au iesit pe prima pagina a ziarelor. De unde, unii pot spune, ca, pentru un director de banca listata la bursa este prea mult.
Cert este ca Rekkers a avut succes la Banca Transilvania, ca iubeste banca pe care a crescut-o si nu ar fi plecat de acolo, asa cum si Ciorcila isi iubeste banca pe care a nascut-o si la a carei crestere a contribuit. Acum, dl. Rekkers va trebui sa isi panseze “ranile” in urmatoarele, probabil, sase luni cu bonusurile si compensatiile aferente unui raport de munca incetat inainte de termen. Si sa isi caute eventual, inca o banca pe care sa o creasca – poate Carpatica, poate o alta banca, intr-o vreme in care lupta pentru cote de piata in lumea bancara a cam disparut. Deocamdata, surse bancare afirma ca Rekkers nu are in acest moment nici o oferta pe masa si ca acuza in continuare socul despartirii de Banca Transilvania.

Cred ca dincolo de ecuatia asta Rekkers - Ciorcila - Banca Transilvania, trebuie tinut cont de faptul ca discutam de o banca listata pe Bursa, acolo unde alti actionari, mii de actionari mai mici, si-au riscat banii si pentru asta au dreptul sa stie ce se intampla in banca lor si, zic eu, plecand de la necazurile celor doi oameni – cheie ai ultimului deceniu, au dreptul sa stie ce este voie si ce nu este voie sa faci cand lucrezi intr-o banca. Si daca la baza plecarii stau pozitii diferite privind strategia bancii in perioada asta tumultuoasa, si daca vorbim de greseli de management, si daca nu are nici cea mai mica legatura cu activitatea interna a bancii, ci doar cu problemele a doi oameni - cheie si orgoliosi. Nu de alta, dar tot vorbim de comunicare transparenta si de increderea intr-o banca, ati fi surprinsi sa constatati cat de putine banci au in Romania un cod etic, pe care sa il mai aduca si la cunostinta publicului larg. De aceea, domnule Rekkers, domnule Ciorcila, aveti cuvantul!


Ai imagini sau informaţii care ar putea deveni o ştire? Trimite-ne un mesaj la numărul 0744.882.200 pe Whatsapp sau Signal

×
Parteneri
x close