Întârzierea rectificării bugetare nu aduce nicio economie la buget, ci, dimpotrivă, ar putea împovăra economia cu costuri de 10-15 milioane de lei în fiecare zi, ceea ce înseamnă între 300 şi 450 de milioane de lei pe lună, arată o analiză realizată de Frames. Banii s-ar pierde din cauza plăţilor pe care statul le datorează companiilor şi nu le face la timp, dar şi din cauza dobânzilor şi penalităţilor care se acumulează pe măsură ce restanţele cresc, notează Agerpres.
„Ministrul Nazare promitea o primă rectificare, pentru urgenţe, până la sfârşitul lui octombrie, şi o a doua, de ajustare, până la finalul lui noiembrie. Ieri am aflat, cu stupoare, că ministerele au cerut însă la prima rectificare aproape 60 de miliarde de lei, echivalentul a 3% din PIB. O sumă exorbitantă, absolut ireală, care dovedeşte că bugetarii care au făcut aceste cereri de plată trăiesc într-o lume paralelă. Cert este că, dincolo de ce solicită ministerele, lista restanţelor este lungă. Firmele de construcţii aşteaptă plata unor facturi de circa 15 miliarde de lei pentru lucrări publice. Statul datorează furnizorilor de energie între 5 şi 8 miliarde de lei din schemele de compensare. Sentinţele definitive privind salariile magistraţilor se ridică la aproape 13 miliarde de lei. Casa Naţională de Asigurări de Sănătate mai are nevoie de 6,4 miliarde de lei până la final de an pentru spitale, programe naţionale şi medicamente compensate”, a explicat Adrian Negrescu, managerul Frames.
Potrivit analizei, una dintre cele mai mari presiuni asupra bugetului vine din dobânzile la datoria publică, care au crescut considerabil în primele nouă luni ale anului, în timp ce restanţele către firme reprezintă o datorie ascunsă, care nu apare în statistici, dar care tot trebuie plătită de cineva.
„Dincolo de plata către magistraţi care probabil va fi reeşalonată, datoria cea mai vizibilă a statului este însă cea publică. După nouă luni, dobânzile au ajuns la 50,6 miliarde de lei, cu aproape 11 miliarde mai mult decât anul trecut. Asta înseamnă că România plăteşte în fiecare zi aproximativ 185 de milioane de lei doar pe dobânzi. Restanţele către firme şi instituţii sunt însă tot o formă de datorie, doar că nu apare în statistici. Costul ei este plătit de altcineva”, se arată în document.
Experţii Frames au încercat să calculeze concret cât costă economia faptul că statul îşi amână plăţile către companii, iar cea mai mare parte a pierderilor vine din banii pe care constructorii îi aşteaptă pentru lucrările publice deja executate.
„Făceam un calcul recent, la Frames, în care estimam că amânarea plăţilor costă economia între 10 şi 15 milioane de lei pe zi, adică aproximativ 2-3 milioane de euro, sau 300-450 de milioane de lei pe lună. Cea mai mare parte vine din restanţele către constructori. Pentru cele 15 miliarde de lei neîncasate, firmele trebuie să se finanţeze de la bănci, cu dobânzi de 9-10% pe an, ceea ce înseamnă un cost de aproape 4 milioane de lei pe zi. Dacă firmele cer penalităţile legale de întârziere, de aproximativ 14,5% pe an, factura urcă la 6 milioane de lei pe zi şi ajunge, mai devreme sau mai târziu, înapoi la buget. Compensaţiile neplătite furnizorilor de energie adaugă între 1,3 şi 3 milioane de lei pe zi, iar dobânzile legale aferente sentinţelor magistraţilor încă circa 4 milioane de lei pe zi”, susţin autorii analizei.
Dincolo de cifre, Frames atrage atenţia asupra unui risc mai greu de măsurat, dar care ar putea avea cele mai serioase consecinţe, şi anume pierderea credibilităţii României în faţa agenţiilor de rating şi a investitorilor de pe pieţele financiare.
„La toate acestea se adaugă un cost greu de calculat, dar poate cel mai periculos: cel al credibilităţii. Nazare a spus-o clar şi îi confirm avertismentul - agenţiile de rating reevaluează România în ianuarie şi au cerut un buget clar şi adoptat la timp. Practic, fiecare săptămână de amânare transmite pieţelor că statul nu îşi controlează cheltuielile. O creştere de doar 0,5 puncte procentuale a dobânzilor la care se împrumută România, pe cele aproximativ 250 de miliarde de lei pe care statul trebuie să le refinanţeze şi să le împrumute în fiecare an, ar însemna încă 1,25 miliarde de lei pe an, adică aproape 3,5 milioane de lei pe zi”, se precizează în analiză.
Mecanismul descris de autori este unul circular: statul nu îşi plăteşte facturile, companiile sunt nevoite să se împrumute ca să-şi achite salariaţii şi furnizorii, iar până la urmă costurile se întorc tot la buget, sub forma penalităţilor, a dobânzilor mai mari şi a taxelor încasate mai puţine.
„În esenţă, rectificarea întârziată nu este o economie, ci o datorie amânată cu dobândă. Statul nu plăteşte facturile la timp, iar firmele se împrumută ca să-şi plătească angajaţii şi furnizorii. În final, costul revine tot la buget, sub forma penalităţilor, a dobânzilor mai mari şi a încasărilor mai mici din taxe. Pentru o economie aflată deja în contracţie, fiecare zi de amânare înseamnă mai puţină lichiditate pentru firmele care ţin în viaţă investiţiile publice”, mai arată documentul.
Cel mai îngrijorător efect al întârzierii nu ţine însă de bani, ci de sănătatea oamenilor, pentru că, fără fonduri suplimentare, unităţile de primiri urgenţe şi serviciile de ambulanţă riscă să nu mai poată funcţiona normal, avertizează autorii analizei.
„Trebuie spus însă că cel mai grav efect al amânării nu este însă financiar. Ministerul Sănătăţii avertiza încă de la jumătatea lunii octombrie că, fără bani noi, unităţile de primiri urgenţe şi serviciul de ambulanţă riscă să nu mai funcţioneze normal din noiembrie. Necesarul imediat este de 227 de milioane de lei, din care 102 milioane pentru salariile din urgenţe şi 25 de milioane pentru ambulanţe. Este o sumă mică raportată la buget, dar uriaşă ca impact. Un pacient tratat cu întârziere costă sistemul mult mai mult decât unul tratat la timp, iar un serviciu de urgenţă blocat nu poate fi recuperat printr-o rectificare ulterioară”, se arată în analiză.
Nici firmele de construcţii nu ies mai bine din această situaţie, pentru că, fără banii cuveniţi, multe dintre ele sunt nevoite să încetinească ritmul lucrărilor, să-şi amâne plăţile către furnizori sau chiar să renunţe la o parte dintre angajaţi, ceea ce înseamnă, în final, mai puţini bani la buget.
„Şi firmele de construcţii plătesc un preţ dublu. Fără încasări, multe dintre ele îşi încetinesc lucrările, amână plata furnizorilor sau renunţă la angajaţi. INS arată deja că managerii din construcţii anticipează cea mai mare scădere a activităţii din economie, cu un sold de -16%, şi reduceri de personal. Fiecare şantier oprit înseamnă mai puţine impozite pe salarii şi contribuţii la buget, adică exact veniturile de care statul are nevoie”, se mai menţionează în document.
Concluzia analizei este că amânarea rectificării nu face să dispară nicio cheltuială, ci doar o scumpeşte, iar economia nu îşi permite să aştepte până la termenul legal de la sfârşitul lui noiembrie.
„Altfel spus, amânarea rectificării nu face să dispară nicio cheltuială. Doar le face mai scumpe. Între 10 şi 15 milioane de lei pe zi plătiţi în penalităţi, dobânzi şi costuri de finanţare, la care se adaugă riscul unor servicii medicale blocate şi presiunea pe ratingul de ţară, reprezintă preţul indeciziei. Termenul legal pentru rectificare este 30 noiembrie, dar economia nu îşi permite să aştepte până atunci”, se încheie analiza Frames.
