Jurnaliștii de la The Economist precizează într-o analiză că firmele de familie nu sunt un spectacol secundar, ci, probabil, “actul principal” al capitalismului global. Acestea reprezintă aproximativ două treimi din toate afacerile din lume și, potrivit McKinsey, generează o pondere similară din PIB. Deși majoritatea sunt mici, unele dintre cele mai mari companii din lume sunt încă, în grade diferite, controlate de familiile fondatoare, care acum se pregătesc pentru un val uriaș de succesiuni care ar putea remodela economia mondială.
Conform The Economist, firmele de familie, în care membrii dețin cel puțin 20% din acțiuni sau drepturi de vot și care au cunoscut cel puțin un transfer generațional, reprezintă aproape un sfert din marile companii listate la nivel mondial. În America, acestea reprezintă una din 16 mari companii publice; în Europa, una din șapte. Și în Asia, una din trei.
Aceste dinastii se confruntă acum cu un moment al adevărului, deoarece multe se pregătesc să predea moștenirea următoarei generații. În Occident, generația „baby boomers” ating – sau depășesc – vârsta pensionării. Succesiunea este așteptată și în China, unde firmele private au început să înflorească în anii 1980, și în alte părți ale Asiei, unde mișcările pentru independență națională au adus un val de antreprenoriat cu o generație mai devreme. Dacă sunt gestionate necorespunzător, perturbarea afacerilor globale ar putea fi severă.
Avantajele și dezavantajele afacerilor de familie
Aceste companii au atât dezavantaje, cât și avantaje structurale. Unul dintre minusuri este tendința de a promova membri ai familiei în funcții de conducere, uneori fără criterii strict meritocratice, practică ironizată de investitorul Warren Buffett, care a comparat-o cu selectarea urmașilor pe baza performanțelor părinților olimpici.
Pe de altă parte, firmele de familie excelează prin capacitatea de a construi relații de încredere, un avantaj important în industrii precum retailul și bunurile de consum. Numele de familie funcționează adesea ca un brand de încredere, iar rețelele de relații sunt transmise din generație în generație. În piețele emergente, unde instituțiile sunt mai slabe, aceste rețele sunt esențiale, motiv pentru care firmele de familie domină în țări precum India, Indonezia sau Coreea de Sud.
Un alt avantaj este orientarea pe termen lung. Moștenitorii tind să gândească în decenii, nu în trimestre financiare, ceea ce duce adesea la prudență investițională. Deși acest lucru poate încetini inovația, el oferă stabilitate în perioade de criză. Studiile arată că firmele de familie au rezistat mai bine decât altele în criza financiară din 2008 și în pandemia COVID-19, recuperând mai rapid pierderile datorită nivelului mai redus de îndatorare.
Marea provocare rămâne însă succesiunea. Numeroase afaceri au fost afectate de tranziții eșuate, uneori din cauza unor moștenitori nepotriviți sau a lipsei de planificare. În alte cazuri, problema este lipsa urmașilor sau lipsa interesului acestora de a prelua afacerea.
Din acest motiv, tot mai multe familii apelează la consultanți specializați sau la programe de pregătire pentru succesiune, însă multe fac acest lucru prea târziu. În prezent, mai puțin de o treime dintre marile firme de familie din SUA au un plan clar de succesiune.
Potrivit Deloitte, mai puțin de o treime din afacerile familiale americane nelistate, cu venituri de peste 1 miliard de dolari, se așteaptă ca următorul lor director executiv să provină din familie. Persoanele din afara familiei ar putea servi drept punte până când generația tânără este pregătită. Dar odată ce firmele familiale angajează manageri profesioniști, Deloitte estimează că trei sferturi mențin lucrurile așa. , odată cu schimbarea generațiilor, nu este în joc doar conducerea, ci și proprietatea efectivă a afacerii.
Un număr tot mai mare de moștenitori ia în calcul vânzarea participațiilor: potrivit unui sondaj din 2023 realizat pe companii familiale germane de Institutul Ifo, 23% dintre aceștia nu exclud o vânzare, în creștere de la 14% în 2020. Motivele sunt variate — unii vor să scape de responsabilitățile moștenirii, iar alții sunt constrânși de costurile fiscale ale succesiunii. În acest context, unele familii aleg să listeze companiile la bursă, ceea ce le permite să atragă capital, dar și să păstreze un anumit control asupra businessului.
Totuși, această strategie poate genera tensiuni cu investitorii, mai ales când structurile de acțiuni sunt concepute pentru a menține controlul familial, așa cum s-a întâmplat în cazul gigantului brazilian JBS, listat la New York. Deși familia fondatoare și-a consolidat poziția printr-o structură duală de acțiuni, investitorii au fost reticenți din cauza controverselor anterioare ale companiei.
Tot mai multe afaceri de familie ar putea ieși din proprietatea dinastică
Pe lângă conducere, este în joc și proprietatea. Tot mai mulți moștenitori iau în calcul vânzarea participațiilor, fie din dorința de a ieși din afacere, fie din motive fiscale. Un sondaj realizat în Germania arată că 23% dintre aceștia nu exclud vânzarea, în creștere față de 14% în 2020.
În acest context, unele companii aleg listarea la bursă pentru a atrage capital, păstrând însă controlul familial, ceea ce poate genera tensiuni cu investitorii, așa cum s-a întâmplat în cazul JBS din Brazilia. Alte familii preferă vânzarea completă către fonduri de investiții sau competitori, exemplul recent fiind preluarea Schroders de către Nuveen, care a pus capăt a două secole de control familial.
Per ansamblu, tendința indică faptul că, în următoarele decenii, tot mai multe afaceri de familie ar putea ieși din proprietatea dinastică, cu efecte majore asupra structurii economiei globale.
Ştiri video recomandate
