Producători de brânză, fermieri, exportatori și comercianți de vin spun că birocrația, lipsa de viziune și costurile în creștere i-au făcut să-și închidă afacerile, să le vândă sau să iasă la pensie mai devreme, scrie The Guardian.
Pierderi financiare, faliment, pensionare anticipată. Acestea sunt poveștile „zorilor luminoși” trăite de întreprinderile mici și mijlocii din Marea Britanie după Brexit.
Între 16.000 și 20.000 de firme au încetat complet exporturile către UE, în timp ce altele care au mers mai departe se plâng că guvernul lui Boris Johnson a făcut Brexitul pe placul marilor companii, nu al firmelor mici, obișnuite, atunci când a proiectat varianta dură pentru Marea Britanie.
Producătorul de brânză Simon Spurrell, din Cheshire, spune că Brexitul nu doar că i-a lăsat o gaură de 250.000 de lire în firma lui mică, dar în plină creștere, ci, în cele din urmă, l-a lăsat fără afacere.
În 2021, el descria Brexitul drept „cel mai mare dezastru” negociat vreodată de un guvern. Privind în urmă, nimic nu i-a schimbat părerea.
„Brexitul este cel mai mare rău pe care vreun guvern și l-a făcut singur în istoria recentă”, spune el.
În primele săptămâni ale anului 2021, Ben Fletcher, șeful Logistics UK și pe atunci la Make UK, descria Brexitul ca pe „al cincilea cerc al iadului lui Dante”.
Cinci ani mai târziu? „Am coborât și mai jos, până la al șaptelea sau al optulea cerc al iadului lui Dante, în cele mai grele momente”, spune el.
Spurrell era un exemplu grăitor. A descoperit că nu-și mai putea exporta brânza premiată în UE pentru că fiecare vânzare, chiar și una de doar 30 de lire, ar fi trebuit însoțită de un certificat sanitar de 180 de lire, care să ateste conformitatea cu standardele UE. Și-a vândut afacerea unei companii mai mari, capabile să facă față hârțogăriei.
„Fiecare afacere mică ce comercializează produse de origine animală – carne, brânză, lactate, ouă, până și mâncare pentru animale – a avut enorm de suferit pentru că nu avea luxul unei organizații mari, care să poată dilua hârțogăria și să dedice un om pentru asta”, spune Spurrell.
În noiembrie, s-a alăturat unei mici firme artizanale de stilton din Derby, parte din Hartington Creamery, unde familia fiicei sale îngrijește o cireadă de 300 de vaci.
Spune că piața e mai dură din cauza Brexitului pentru cei care nu sunt suficient de mari ca să facă față birocrației.
„Micii producători sunt pur și simplu prinși în capcană pe insula asta și ne batem toți între noi pentru aceeași felie de piață”, spune Spurrell.
O analiză a datelor HMRC realizată de Uniunea Națională a Fermierilor (NFU) la începutul acestui an a arătat că exporturile către UE de produse agricole, de la carne de vită până la brânză, au scăzut cu 37,4% în cei cinci ani de după 2019.
Alastair Brooks, proprietarul unei ferme de fructe de pădure din Kent, și-a încetat și el activitatea, Brexitul grăbindu-i o pensionare planificată inițial pentru mai târziu.
„Ne-am oprit din activitate mai degrabă din cauza politicienilor care ne-au dat Brexitul decât din cauza Brexitului în sine”, spune el, invocând „lipsa de pregătire a administrației și a guvernului” și incapacitatea lor de a „concepe o strategie sau o viziune pe 10 ani” pentru fermieri după ieșirea din UE.
Pentru ferme, una dintre marile probleme ale Brexitului au fost muncitorii sezonieri, recrutați ani la rând din UE – în mare parte din România și Bulgaria. După ce Brexitul a pus capăt liberei circulații, fermele au fost nevoite să caute mai departe.
„Au fost înlocuiți de oameni din «stanuri»: Uzbekistan, Kârgâzstan”, spune Brooks. Înainte de Brexit își construise o echipă de muncitori europeni loiali, care veneau pentru sezon și apoi se întorceau acasă.
„Aveam un sistem conceput cu țări din care știam că oamenii se vor întoarce, dar apoi, dintr-odată, am ajuns la o schemă de muncitori sezonieri în care unii veneau și, de îndată ce primeau un cod de asigurare socială (NI number), dispăreau. Credeau în mod greșit că un astfel de cod le permite să muncească oriunde”, spune el.
Deși criza de personal nu s-a materializat niciodată, spune Brooks, să conduci o afacere care depindea de anunțurile guvernamentale făcute în fiecare martie despre câți oameni poți aduce să-ți lucreze la fermă în acel an „era pur și simplu un risc prea mare”.
Pe lângă alte schimbări fără legătură cu Brexitul cu care s-au confruntat micile afaceri, inclusiv creșterea salariului minim și a contribuțiilor de asigurări sociale, Brooks a hotărât și el să-și vândă afacerea și să iasă la pensie mai devreme.
Un alt antreprenor care se gândește la pensionare din cauza Brexitului este Daniel Lambert, un om călit în lupte care, asemenea lui Spurrell, a făcut multe pentru a atrage atenția asupra situației micilor afaceri în perioada premergătoare Brexitului.
Cetățean cu dublă cetățenie, britanică și franceză, a părăsit definitiv Marea Britanie după Brexit, dar și-a continuat afacerea de import-export de vinuri din Franța.
Spune că, de la Brexit, costul de a face afaceri în Marea Britanie „s-a înmulțit de cinci ori”, de la 30.000 la 166.000 de lire pe an.
„Absolut tot ce am prevăzut ca dificultăți – hârțogăria, administrația, faptul că, în general, oamenii nu știu ce se întâmplă, guvernul fiind complet pe dinafară – totul s-a adeverit și a devenit, practic, un coșmar total, absolut”, spune el. „În ceea ce privește Brexitul, n-a existat niciun aspect pozitiv, în niciun moment”.
Înainte de Brexit existau trei pași esențiali pentru a vinde în Marea Britanie: numele cramei, un document de export și formalitățile de accize, cunoscute drept EMCS.
Acum, totul s-a transformat în vreo 20 de pași care implică coduri de marfă exacte pentru vin, care diferă în funcție de gradul de alcool, plus taxe de export și accize pentru ambele părți ale Canalului Mânecii și o grămadă de alte hârtii.
În plus, HMRC le cere importatorilor de vin să încheie o asigurare în caz că le sunt jefuite camioanele, garantând astfel că fiscul își încasează oricum accizele. De la Brexit, Lambert a reușit să găsească o singură companie care oferă o astfel de asigurare, cu sediul în Gibraltar.
„Unul dintre clienți a spus ceva și a spus-o foarte frumos – legislația e mereu făcută de guverne în primul rând pentru marile companii. Pornesc de la ele, le consultă pe ele și nu se gândesc niciodată la cei mici, care nu pot să se conformeze la tot ce se introduce”, spune el.
„Marea Britanie va merge mai departe abia când va începe să-și dea seama că e doar o rotiță mică într-un întreg angrenaj de rotițe care alcătuiesc UE, care alcătuiesc geopolitica globală, iar Marea Britanie de una singură, nefiind o rotiță nicăieri, e o alegere foarte nechibzuită”, spune el.
Mark Ormiston, furnizor de sârme la a șasea generație pentru o gamă largă de clienți, de la armată până la industria cinematografică, a spus anterior că micile afaceri au fost „trase la canal” de Brexit.
Inițial, și-a văzut afacerile cu UE reduse la jumătate. Acum sunt cu 33% mai mici față de perioada de dinainte de Brexit, spune el. Adaugă că „nu poate numi niciun avantaj al Brexitului”, pe care îl descrie drept „groaznic – cea mai stupidă decizie luată vreodată de publicul britanic”.
La începutul acestui an, o comisie parlamentară de specialitate a aflat despre „iadul” controalelor de după Brexit, o firmă de transport povestind cum a avut un camion cu carne de vită congelată blocat o lună la Calais, ceea ce l-a costat pe proprietarul mărfii 16.000 de lire ca să țină pe loc, parcat, șoferul remorcii frigorifice cât timp se aștepta verificarea actelor.
În ansamblu, exporturile de bunuri către UE au scăzut cu 15,9% între 2016 și 2025, potrivit datelor HMRC, existând speranțe că acordul privind alimentele și băuturile va readuce comerțul pierdut pe continent.
Dincolo de refacerea urgentă a pieței pentru comerțul pierdut, Fletcher își face griji pentru capacitatea Marii Britanii de a dezvolta piețe pentru produse noi.
„Ce facem bine este să transportăm produse deja consacrate. Firmele din UE se tem să accepte produse noi pentru că nu știu dacă vor reuși să le treacă peste graniță”, spune el. „Dacă tot ce facem este să vindem produse pe care le vindem de ani de zile, la un moment dat acestea vor fi înlocuite – vor fi depășite. Cineva din Europa va găsi o alternativă”.
Pe măsură ce legislația din UE avansează, cu propuneri legislative privind suveranitatea tehnologică, securitatea cibernetică și un act de accelerare industrială, toate menite să reducă dependența de produsele străine, Marea Britanie ar putea constata că exportul devine tot mai dificil, se teme Fletcher, dacă nu ține pasul cu ritmul legislativ.
Ştiri video recomandate
