Guvernatorul BNR precizeaza intr-o disertatie sustinuta cu ocazia decernarii titlului de Doctor Honoris Causa al Academiei Navale “Mircea cel Batran” din Constanta ca Romania si-a manifestat deja sustinerea pentru crearea Uniunii Bancare si aspira sa devina parte a acesteia prin participarea la toti cei trei piloni: mecanismul unic de supraveghere, mecanismul unic de rezolutie, reteaua schemelor armonizate de garantare a depozitelor bancare.
Ultimul punct, deja implementat, se refera, in principal, la garantarea economisirilor populatie pana la un nivel de 100.000 euro/deponent/institutie de credit. Iar guvernatorul Isarescu subliniaza ca avantajele armonizarii schemelor de garantare a depozitelor deriva din asigurarea tratamentului egal al deponentilor din spatiul comunitar, sporirea increderii in sistemul bancar si limitarea hazardului moral.
Ceea ce nu inteleg totusi, la nivelul acestei uniunii bancare, este cum pot fi penalizate entitatile bancare mai riscante, fata de cele mai putin riscante, pentru ca din punctul de vedere al increderii acordate de cetateanul european care economiseste, acel plafon de garantare, de 100.000 de euro, face ca toate bancile sa fie percepute la fel?! Cu alte cuvinte, riscul se dilueaza la nivel de entitate bancara, si e judecat sistemic.
Si daca ne amintim bine, la inceputul crizei se spunea: Fiti atenti la ce banca puneti banii, cele care platesc dobanzi mari nu sunt si cele mai sigure! Acum insa, cu 100.000 de euro plafon, riscul s-a uniformizat, chiar daca una e, ca banca, sa ai credite neperformante de 10%, si alta de 30%, ceea ce arata mai putina pricepere din partea bancherilor, care ar trebui penalizata intr-un fel.
Ca s-o spunem pe sleau, aceasta uniune bancara implementeaza o forma de socialism. Deoarece, reiterez, pana la un anumit prag perceptia asupra riscului este nula, chiar daca e evident ca unele banci sunt mai performante decat altele. Dupa care, peste pragul de 100.000, de unde reglementatorul a “decretat” ca oamenii sunt bogati, se ajunge la o forma de comunism. Mai ca sunt luati la intrebari de ce au atatia bani. Si li se zice ca daca tot ii au trebui sa fie solidari cu banca unde i-au depus. Desi ei au constituit un depozit, economisesc, nu sunt investitori. Adica, i-au dat pe mana unui bancher niste banii sa-i tina, n-au facut un plasament intr-un fond mutual. Nu e cum sustine politicul ca daca ai peste 100.000 de euro la o banca faci parte din mediul de afaceri. Acest lucru se intampla doar cand iti iei profil de investitor.
Din punctul meu de vedere e limpede, sumele peste plafonul de garantare depuse la banca pot fi pierdute din cauza riscului politic. Si voi argumenta ceea ce spun. Conducatorii, pentru a-si satisface interesele politicianiste, s-au tot apucat sa impoziteze profitul, pana cand firmele mari si actionarii lor s-au saturat si si-au mutat banii in paradisurile fiscale. Dar politicienii n-au admis ca gresesc si au taxat in locul profiturilor, benzina si tigarile. Altfel spus, apeleaza la selectie adversa si-i taxeaza pe cei pe care pot. Pentru asta ei se folosesc de lanturile cu cea mai buna logistica in distributie si de taxarea la sursa. Ceea ce arata ca pe politicienii UE nu eficienta ii intereseaza. Pentru ei e important sa incaseze o anumita suma de bani, indiferent de unde vin. Nu-i preocupa daca erodeaza productivitatea celui taxat si-i impoziteaza saracia. Fapt care vadeste ca Uniunea Europeana, in general, si Romania, in particular, sunt interesate doar de acoperirea economica a riscurilor politice, chiar daca economia functioneaza defectuos.
Si, din pacate, intr-un mediu economic suprafiscalizat companiile nu iau imprumuturi, pentru ca isi dau seama ca fac afaceri in pierdere. Degeaba tot forteaza Banca Centrala Europeana bancile comerciale sa reia creditarea. Ar trebui sa fie constienta ca business-ul bancar depinde de usurinta cu care se fac afaceri. Cu cat mediul economic e mai lipsit de ostilitate, cu atat se imprumuta firmele mai usor, plaseaza banii in economie si-i inapoiaza bancilor. Dar politicienii, in loc sa perceapa taxe in functie de ceea ce pun la dispozitie, folosesc legislatia si sistemul fiscal pentru a-si tainui greselile. Iar bancile se pomenesc ca raman cu bani in brate, pe care ii pierd, din cauza faptului ca politicul permite sa se faca greu business.
Insa atunci cand bancile au probleme din cauza politicului, si nu a pietelor, apare ideea salvatoare. E pusa repede pe tapet Uniunea Bancara. Si astfel sunt protejati cei mici, care voteaza. Ce conteaza ca nu se mai face distinctie intre bancile mai riscante si cele mai putin riscante si ca, practic, ajung toate sa fie percepute la fel?! Oricum concurenta in sistemul bancar este periculoasa pentru stabilitatea financiara, deoarece conduce la diminuarea marjelor de profit si reduce rezervele de capital – dupa am vazut ca era scris pe un slide de la o alta disertatie de Doctor Honoris Causa, de la Universitatea Romano – Americana. Dupa care urma si o concluzie pe aceeasi linie: Concurenta trebuie controlata!
Din cate se observa bancile - spre deosebire de finantatorii de pe piata de capital - au un rol social. Iar Uniunea Bancara incearca sa limiteze hazardul moral cu ajutorul selectiei adverse, si propovaduieste egalitarismul.
