La 80 de ani, Profesorul Dan Voiculescu continuă să adauge capitole unei biografii care a traversat economia, politica, presa, confruntări dure și momente care au împărțit România. A construit de la zero un trust de presă care avea să schimbe media românească, a trecut cu demnitate prin perioade grele ale vieții sale și, când mulți ar fi ales sa se retraga, s-a întors în sala de curs. Și-a luat licența în Teologie, a început un master și scrie despre lumea care vine, de la credință până la inteligența artificială. Povestea profesorului Dan Voiculescu este, înainte de toate, povestea unui om care, după opt decenii, refuză să considere că a terminat de învățat.
Vara lui 2023. Dan Voiculescu are 76 de ani și un examen de dat. Licența în Teologie. După decenii în care a predat, a condus afaceri și a făcut politică, „Dom’ Profesor” trebuie să răspundă, la rândul lui, în fața unor profesori. Cei mai mulți, mai tineri decât el. In cei 3 ani de când se cunosc vârstă din buletin a devenit chiar un detaliu nesemnificativ. La finalul examenului, la o biografie în care s-au adunat funcții, companii și batalii își face loc o nouă diplomă. Și încă un început.
E un punct din care povestea lui se vede altfel. Suntem obișnuiți să privim oamenii cunoscuți prin ceea ce știm deja despre ei. Să-i fixăm într-o fotografie, într-o întâmplare, într-un verdict. Anii trec, fotografia rămâne. Omul, însă, continuă să trăiască, să câștige, să piardă, sa lupte, sã viseze, să descopere lucruri pentru care, altădată, poate că nu avea răbdare.
Cu treizeci de ani înaintea acestei licențe, Dan Voiculescu începea o altă școală. A televiziunii private.
29 noiembrie 1993. Antena 1 intră în emisie. România încă bâjbâie in ceața de după Revoluție. Libertatea se învață din mers, mai ales în fața televizorului. Apar voci noi in fiecare zi, subiectele cad avalanșă peste o tara în care cu câțiva ani televizorul era mobilã. Apar feluri si feluri de a spune sau a nu spune povestea zilei. Telecomanda începea să însemne și posibilitatea unei alegeri.
Pentru economistul venit din comerțul exterior, a începe o afacere evaluată in fiecare seara e ceva nou si fascinant. Si extrem de greu! In fiecare seară, un public pe care nu-l vede ci doar îl intuiește îi dă o notă si un alt mod de a trai: acela de a lua a doua zi totul de la capăt.
În jurul acestui început cresc redacții, se formează echipe, apar cariere, se dezvolta companii, apar oameni pe care publicul ajunge să-i recunoască si sa aibă încredere. In spatele lor alte nume, oameni nevăzuți dar trecuți pe genericul de final fără de care ecranul ar rămâne gol. Istoria unui grup de presă se scrie și cu munca lor.
Aici se întâlnesc două lucruri care trebuie să se țină unul pe altul: jurnalismul și afacerea care îl face posibil. O anchetă cere timp. Un reporter are nevoie să ajungă la fața locului. O informație trebuie verificată înainte să devină titlu. În spatele fiecărui minut de știri sunt ore de muncă și cheltuieli care trebuie acoperite. Microfonul aparține unei companii dar întrebarea e a unei tari întregi.
De aici vine responsabilitatea. Știrile sunt un serviciu public, inclusiv când sunt făcute cu bani privați. Iar ca acest serviciu să dureze, afacerea din spatele lui are nevoie de venituri, de reguli, de obligații plătite și de finanțe transparente. Independența unei redacții se sprijină și pe siguranța zilei de mâine.
Iunie 2014. Antena 3 difuzează înregistrări în care apare fratele președintelui României, interlopi, bani și promisiuni de intervenție în justiție. Conversații purtate cu gândul că rămân între câțiva oameni ajung pana-n ultimul cătun din Romania. Numele Băsescu intră în știri printr-o ușă pe care la Cotroceni nimeni nu și-ar fi dorit s-o deschidă.
Mircea Băsescu este arestat. Doi ani mai târziu, primește o condamnare definitivă: patru ani de închisoare pentru trafic de influență. Dezvăluirile televiziunii ating astfel un loc în care puterea este deosebit de sensibilă: propria familie.
Pentru o redacție, asemenea momente dau măsura meseriei. Ai în față o informație de interes public și un nume greu. Greutatea numelui cere mai multă rigoare. Mai multe verificări. Iar publicarea aduce obligația de a răspunde pentru fiecare cuvânt.
Când se va scrie istoria acelor zile orice relatare v-a conține o întâmplare neștiută pana astăzi. Lui Dan Voiculescu i se transmite: știm ca aveți caseta. Daca o dați, va așteaptă 10 ani de închisoare! Reacția e imediata: ce om as fi eu daca as cere jurnaliștilor sa nu difuzeze ceva de asemenea magnitudine?
Urgia dezlănțuită atunci putea sã doboare un trust. Construcția începută si consolidată in timp avea însă sa reziste. Cu un preț uriaș. Dan Voiculescu recunoștea atunci ca plătește pentru o alegere: „Am îndrăznit să nu cenzurez în niciun fel libertatea presei”, spunea el.
August 2014. Biografia lui Dan Voiculescu se schimba din nou odată cu sentința din dosarul Telepatia. 10 ani de închisoare si întreg businessul lovit. O răzbunare politico-juridicã determinatã de refuzul de a cenzura jurnaliști. Era finalul unei vânători menite sa îngenuncheze nu doar un om ci si ideea ca jurnalismul nu se face după dictare. Ceea ce părea finalul avea sa fie doar o etapa într-o lupta continua. Peste 12 ani, in 2026, Înalta Curte de Casație si Justiție a României dădea verdictul: condamnarea a fost un abuz. Intre timp procurorul care instrumentase dosarul si judecătorul care servise interesele puternicilor acelor vremuri fuseseră deja scoși din magistratura: unul condamnat si altul acuzat de grave fapte de corupție.
Televiziunile au continuat să emită. Știrile au avut în continuare o oră de început. Reporterii au plecat pe teren, iar publicul le-a urmărit munca.
Construcția a rezistat iar în aceste cuvinte se adunã și priceperea fondatorului, și deciziile celor care au preluat răspunderea, și efortul echipelor. O companie își arată consistența atunci când poate susține profesioniștii în perioade grele.
Dincolo de această istorie publică, timpul aduce și alte întrebări. Pentru Dan Voiculescu, unele duc spre credință. În 2023 își ia licența în Teologie. În 2025 anunță că a fost admis la master. Studiile continuă.
Iar în apropierea vârstei de 80 de ani scrie despre inteligența artificială. Despre cum se schimbă lumea și despre efortul pe care oamenii trebuie să-l facă pentru a o înțelege. Îndeamnă la curiozitate, la vigilență, la păstrarea demnității într-un viitor pe care abia începem să-l deslușim.
La 80 de ani, Dan Voiculescu are în urmă o istorie care continuă să provoace dispute dar rămâne fondatorul celui mai important si mai puternic business de media din Romania. Retras din afaceri trustul este condus de către copiii lui iar astăzi Intact este liderul incontestabil al întregii piețe. Romania a ales sa fie informata dar si distrata de un trust de la un capat la altul romanesc.
Dan Voiculescu în propria viață mai face loc unui curs, unei cărți, unei întrebări.
„Dom’ Profesor” vrea sa învețe in continuare.
