Conducerea PSD ia în calcul să sesizeze Curtea Constituţională cu privire la situaţia în care se va afla Guvernul Ilie Bolojan, după ce miniştrii social-democraţi îşi dau demisia şi nu exclude nici depunerea unei moţiuni de cenzură. Potrivit unor surse social-democrate, este în analiză posibilitatea de a fi sesizată CCR cu un eventual conflict juridic între Parlament şi Guvern.
Acest demers ar fi necesar, conform surselor, deoarece Constituţia nu prevede ce se întâmplă dacă un partid se retrage de la guvernare, iar guvernul devine minoritar, fără susţinere în Parlament.
PSD ar urma să întrebe CCR dacă acest guvern minoritar ar trebui să vină în Parlament şi să ceară vot de încredere.
Cine poate sesiza CCR, conform legii
Conform articolului 146, alin. e) din Constituţie, Curtea Constituţională poate soluţiona conflicte juridice de natură constituţională la cererea preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii.
În decizia Deciziei Curţii Constituţionale nr. 504 din 18 septembrie 2019, Curtea a precizat că desemnarea miniştrilor interimari nu are nevoie de acordul Parlamentului, motivând că „atribuţiile unui ministru interimar sunt, în esenţă, de asigurare a continuităţii activităţii ministerului, de menţinere a derulării tuturor activităţilor de rutină specifice, pentru un interval de maximum 45 de zile. Numirea unor miniştri interimari dintre membrii Guvernului reprezintă o soluţie ce asigură stabilitate activităţii ministeriale şi guvernamentale şi are caracter tranzitoriu, primul-ministru având la dispoziţie 45 de zile pentru a identifica cea mai bună soluţie cu privire la întregirea echipei sale guvernamentale”.
Decizia nr. 671 din 20 octombrie 2021 a CCR arată că votul în parlament este necesar atunci când se schimbă compoziţia politică a guvernului şi nu se aplică perioadei de interimat. Astfel, spune CCR, dacă prin propunerea de „remaniere” se schimbă „structura” sau „compoziţia politică” a Guvernului, adică „este cooptat sau, după caz, scos de la guvernare un partid politic sau mai multe”, în acest caz, „numirea miniştrilor nu mai poate avea loc doar prin decret al preşedintelui, la propunerea primului-ministru, ci, în prealabil, este necesară aprobarea Parlamentului cu privire la propunerea primului-ministru de remaniere a Guvernului”.
Procedura soluţionării conflictelor juridice de natură constituţională
Cererea de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională trebuie să menţioneze autorităţile publice aflate în conflict, textele legale în baza cărora a fost formulată sesizarea, poziţia părţilor, precum şi opinia autorului cererii, potrivit Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Preşedintele Curţii Constituţionale comunică cererea părţilor reclamate, acestea din urmă având la dispoziţie 20 de zile pentru a trimite Curţii un punct de vedere în privinţa conflictului. După ce a primit ultimul punct de vedere de la părţi, preşedintele Curţii Constituţionale stabileşte termenul pentru şedinţa de judecată şi citează părţile implicate.
Decizia prin care se soluţionează conflictul juridic de natură constituţională este definitivă şi se comunică autorului sesizării, precum şi părţilor aflate în conflict, înainte de publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, mai precizează sursa citată.
Ce sunt conflictele juridice de natură constituţională: jurisprudenţa Curţii Constituţionale
ămuriri cu privire la situaţiile care fac obiectul unui conflict juridic de natură constituţională au fost aduse de către Curtea Constituţională în mai multe decizii ale sale.
Astfel, în Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005, CCR a statuat că un conflict juridic de natură constituţională între autorităţi publice, presupune "acte sau acţiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe îşi arogă puteri, atribuţii sau competenţe, care, potrivit Constituţiei, aparţin altor autorităţi publice, ori omisiunea unor autorităţi publice, constând în declinarea competenţei sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intră în obligaţiile lor".
„Curtea constată că opiniile, judecăţile de valoare sau afirmaţiile titularului unui mandat de demnitate publică, referitoare la alte autorităţi publice, nu constituie prin ele însele conflicte juridice între autorităţi publice. Părerile sau propunerile privind modul cum acţionează ori ar trebui să acţioneze o anumită autoritate publică sau structurile acesteia, chiar critice fiind, nu declanşează blocaje instituţionale dacă nu sunt urmate de acţiuni sau inacţiuni de natură să împiedice îndeplinirea atribuţiilor constituţionale ale acelor autorităţi publice. Asemenea păreri ori propuneri rămân în cadrul limitelor libertăţii de exprimare a opiniilor politice, în limitele Constituţiei”, se mai arată în Decizia citată.
„Sunt conflicte de competenţă, pozitive sau negative, care pot crea blocaje instituţionale”
În Decizia nr. 97 din 7 februarie 2008, CCR a mai stabilit că „un conflict juridic de natură constituţională există între două sau mai multe autorităţi şi poate privi conţinutul ori întinderea atribuţiilor lor decurgând din Constituţie, ceea ce înseamnă că acestea sunt conflicte de competenţă, pozitive sau negative, şi care pot crea blocaje instituţionale”.
În Decizia nr. 417 din 3 iulie 2019, Curtea trasează care sunt trăsăturile unui conflict juridic de natură constituţională: sunt conflicte juridice; sunt conflicte juridice de natură constituţională; creează blocaje instituţionale; vizează nu numai conflictele de competenţă (pozitive sau negative) născute între autorităţile publice, ci şi orice situaţii conflictuale a căror naştere rezidă în mod direct din textul Constituţiei; se referă numai la anumite autorităţi care pot apărea ca subiecte ale acestuia (Decizia CCR nr. 417/2019). „Toate aceste trăsături au caracter cumulativ şi nicidecum alternativ, neîndeplinirea vreuneia dintre ele fiind, ab initio, o cauză de respingere a sesizării”, se mai precizează în Decizia CCR nr. 417/2019.
Ştiri video recomandate
