Puține campanii electorale din istoria Israelului au fost atât de polarizante precum cea din acest an, care a funcționat și ca un referendum asupra lecțiilor desprinse din atacul devastator comis de militanții Hamas pe 7 octombrie 2023. În ziua alegerilor, țara pare la fel de profund divizată ca întotdeauna, scrie Politico.
Israelul pare să se îndrepte spre o nouă perioadă de incertitudine politică. După numărarea a 90% din voturi, blocul pro-Netanyahu este pe cale să câștige 53 de locuri în Knesset-ul format din 120 de membri, iar blocul condus de președintele partidului Yashar, Gadi Eisenkot, va câștiga 48 de locuri, departe de o majoritate de 61 de locuri.
Netanyahu pare să fi obținut, alături de partidul său, Likud, un rezultat mai bun decât se aștepta, în ciuda acuzațiilor că nu a făcut suficient pentru a preveni atacurile din 7 octombrie și a proceselor de corupție în care este judecat. Likud pare, de asemenea, să fi depășit partidul principalului său rival, Eisenkot. Cu toate acestea, în sondajele din ultimele săptămâni, Eisenkot avea în general un avans clar în confruntarea directă cu Netanyahu.
Adversarii lui Netanyahu au poate motive de bucurie, însă rămâne neclar cine va forma următorul guvern. Cert este că lupta pentru putere ar putea continua. Pe de o parte, blocul lui Netanyahu, format din Likud, partidele ultraortodoxe și cele apropiate mișcării coloniștilor, pe de altă parte, alianța de opoziție condusă de Eisenkot, care reunește partide conservatoare, liberale și de stânga.
Partidele arabe, în special formațiunea islamistă Ra’am și Lista Comună, de stânga, ar fi putut obține rezultate neașteptat de bune. Acestea nu s-au angajat de partea niciunei tabere și ar putea ajunge să decidă, dintr-o poziție de forță, cine va guverna.
Dacă, așa cum sugerează primele estimări, niciunul dintre blocuri nu va atinge pragul de 61 de mandate necesar pentru majoritate în Knessetul de 120 de locuri, sunt posibile mai multe scenarii.
Scenariul 1: Netanyahu își găsește noi parteneri
Netanyahu ar putea forma un nou guvern dacă reușește să convingă unele partide din alianța de opoziție să treacă de partea sa. De altfel, unele dintre acestea sunt mai apropiate ideologic de el decât de propriii parteneri din alianța lui Eisenkot, în special fostul premier Naftali Bennett, conservator religios, și fostul ministru al Apărării Avigdor Lieberman, laic, dar tot conservator.
Amândoi au avut conflicte serioase cu Netanyahu, însă există puncte politice comune. Totuși, o parte dintre alegătorii lor s-ar putea simți trădați dacă, după ce au făcut campanie împotriva lui Netanyahu, l-ar menține la putere.
Scenariul 2: Eisenkot formează un guvern minoritar
Potrivit legislației electorale israeliene, președintele Isaac Herzog are o marjă considerabilă de decizie în alegerea persoanei căreia îi încredințează formarea guvernului. Aceasta nu trebuie să demonstreze că dispune deja de o majoritate de guvernare, ci doar să câștige votul inițial de încredere.
Pentru a reuși, Eisenkot ar putea căuta sprijin din direcții diferite, construind majorități parlamentare variabile, de pildă cu ajutorul unor dezertori din partidele actualei coaliții, dispuși să susțină abordarea sa axată pe securitate, sau cu sprijinul partidelor arabe.
Ra’am și Lista Comună au transmis că ar fi dispuse să-l susțină pe Eisenkot, deși unii dintre partenerii săi din blocul opoziției resping o coaliție formală cu partidele arabe.
Scenariul 3: Cooperarea cu partidele arabe
Este posibil ca Eisenkot să ajungă la o înțelegere formală cu partidele arabe. De exemplu, ar putea încheia un acord care să-i garanteze o majoritate stabilă în Knesset, guvernând însă fără miniștri arabi în cabinet.
Nici o coaliție completă, cu miniștri arabi, nu poate fi exclusă, în ciuda declarațiilor contrare. La urma urmei, chiar aliatul conservator al lui Eisenkot, Bennett, și liberalul Lapid au guvernat anterior într-o coaliție cu Ra’am. Și Netanyahu a purtat discuții cu partide arabe în vederea formării unei coaliții.
De această dată însă, el a făcut campanie explicit împotriva unei astfel de formule.
Scenariul 4: Un guvern de uniune națională
Potrivit unor informații, Herzog ar prefera ca actuala coaliție și opoziția să se reunească într-un guvern de uniune națională. Unul dintre elementele negocierilor ar putea fi o grațiere prezidențială pentru Netanyahu în legătură cu procesele sale de corupție.
Un astfel de cabinet de război ar deveni cu atât mai plauzibil dacă ar izbucni din nou un război deschis cu Iranul. În ultimele zile dinaintea alegerilor, Netanyahu a sugerat posibilitatea unei noi confruntări cu Iranul. Statul Major al armatei israel gadi iene nu vede însă, potrivit unor surse, niciun motiv pentru o nouă rundă de lupte.
Dacă nu se va putea forma o coaliție, Israelul ar putea intra într-o perioadă îndelungată de negocieri politice.
Între timp, actualul guvern va continua să gestioneze treburile statului. Dacă toate eforturile de formare a unui guvern vor eșua, ar putea fi necesare noi alegeri, ceea ce ar însemna o revenire la seria aparent nesfârșită de scrutinuri de acum șase ani.
Consecințele unei astfel de crize politice s-ar resimți, cel mai probabil, mult dincolo de granițele Israelului. Acest lucru este valabil mai ales pentru politica de securitate, evoluția războiului și eventualele acorduri regionale, relațiile cu Statele Unite și eforturile de a aduce mai multă stabilitate în Orientul Mijlociu.
