Disputa privind Tribunalul Constituțional din Polonia a început în 2015, când cele două mari partide, Platforma Civică (PO) și Lege și Justiție (PiS), s-au certat pe numirea a cinci judecători. Conflictul s-a extins apoi la independența justiției, la componența Tribunalului și la valoarea deciziilor sale. După ce a venit la putere, în 2023, coaliția lui Donald Tusk a încercat să anuleze reformele făcute de PiS în justiție. În 2026, disputa a intrat într-o nouă etapă, după ce președintele Karol Nawrocki a refuzat să primească jurământul mai multor judecători aleși de parlament. Tensiunile au explodat vineri la sediul Tribunalului Constituțional, unde fiecare tabără a susținut că cealaltă nu este legitimă, scrie Euronews care explică acest conflict.
1. 2015: Cinci locuri, două seturi de judecători
Criza a început în iunie 2015. Coaliția PO-PSL, aflată la final de mandat, a schimbat legea astfel încât parlamentul să poată alege cinci judecători ai Tribunalului înainte de alegerile din octombrie.
Pe 8 octombrie, vechiul Sejm (camera inferioară a Parlamentului Poloniei) i-a ales pe Roman Hauser, Andrzej Jakubecki, Krzysztof Ślebzak, Bronisław Sitek și Andrzej Sokala. Președintele Andrzej Duda a refuzat să îi primească pentru jurământ.
După ce PiS a câștigat alegerile, noul Sejm a anulat aceste numiri și, pe 2 decembrie, a ales alți cinci judecători. Ei au depus jurământul.
A doua zi, Tribunalul a decis că trei dintre numirile făcute de vechiul parlament erau legale, iar două nu. Instanța a mai stabilit că președintele trebuie să primească imediat jurământul judecătorilor aleși legal.
Asta însemna că trei locuri fuseseră deja ocupate legal. Prin urmare, cei trei judecători numiți ulterior de PiS pe aceste locuri, adică Mariusz Muszyński, Henryk Cioch și Lech Morawski, au fost contestați și au ajuns să fie numiți "judecătorii-dublură".
Pe scurt, PO-PSL a greșit ocupând prea devreme două locuri, iar PiS a contestat trei numiri pe care Tribunalul le considerase legale.
2. 2016 - 2023: Tribunalul, sub semnul întrebării
Odată ajuns la putere, PiS a schimbat regulile de funcționare ale Tribunalului: cum sunt judecate cauzele, câți judecători sunt necesari și ce majoritate trebuie pentru o decizie.
În martie 2016, Tribunalul a decis că primele modificări erau neconstituționale. Guvernul condus de Beata Szydło a refuzat să publice decizia, spunând că nu fusese luată după procedura corectă.
Conflictul s-a adâncit după ce Julia Przyłębska a devenit președinta Tribunalului, în decembrie 2016. Cei trei judecători contestați, numiți de PiS, au primit dreptul să judece.
Criticii au spus că aceste schimbări au pus Tribunalul sub control politic. PiS a susținut că, de fapt, repară instituția și reformează justiția.
Disputa a ajuns și la instanțele europene. În 2021, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că Tribunalul, prin componența sa, inclusiv prin prezența lui Mariusz Muszyński, nu era o instanță constituită legal.
În același an, Tribunalul polonez a dat decizii care contestau supremația unor reguli europene privind justiția.
În 2022 - 2023, au apărut tensiuni chiar în interiorul Tribunalului. Mai mulți judecători au susținut că mandatul de șase ani al Juliei Przyłębska ca președintă expirase. Ea a spus că poate rămâne în funcție până la finalul mandatului de judecător, de nouă ani.
3. 2024 - 2025: Guvernul Tusk încearcă să schimbe lucrurile
După alegerile din octombrie 2023, coaliția lui Donald Tusk a anunțat că restabilirea statului de drept este o prioritate.
În martie 2024, Sejmul a adoptat o rezoluție care punea la îndoială statutul celor trei judecători numiți de PiS și dreptul Juliei Przyłębska de a conduce Tribunalul.
În septembrie, guvernul a propus două legi de reformă, privind numirea judecătorilor și funcționarea Tribunalului. Președintele Duda le-a trimis la Tribunal pentru verificare, iar acestea nu au mai intrat în vigoare.
În decembrie 2024, Duda l-a numit președinte al Tribunalului pe Bogdan Święczkowski, fost procuror național și apropiat al lui Zbigniew Ziobro.
Între timp, guvernul a încetat să mai publice toate deciziile Tribunalului în Monitorul Oficial, invocând problemele legate de componența acestuia. Conducerea Tribunalului a spus că măsura este ilegală și că deciziile sale rămân obligatorii.
S-a ajuns astfel la un blocaj, prin faptul că guvernul contesta legitimitatea Tribunalului, iar Tribunalul contesta legalitatea deciziilor guvernului.
4. 2026: Nawrocki refuză patru judecători
Criza s-a agravat în martie 2026, când Sejmul a ales șase judecători noi, în locul celor cărora le expira mandatul, respectiv Krystian Markiewicz, Anna Korwin-Piotrowska, Maciej Taborowski, Magdalena Bentkowska, Marcin Dziurda și Dariusz Szostek.
Președintele Karol Nawrocki a acceptat jurământul doar al Magdalenei Bentkowska și al lui Dariusz Szostek. Pe ceilalți patru i-a refuzat.
Cancelaria prezidențială a invocat probleme de procedură, inclusiv termenele și obligația ca fiecare judecător să fie votat separat. A mai susținut că președintele nu este obligat să accepte automat orice numire.
Guvernul a răspuns că parlamentul are dreptul, potrivit Constituției, să aleagă judecătorii, iar președintele nu le poate bloca numirea.
Pe 9 aprilie, cei patru judecători au depus jurământul în fața unui notar, în parlament, și au trimis documentele la Cancelaria prezidențială. Biroul lui Nawrocki și președintele Tribunalului, Święczkowski, au respins demersul, spunând că jurământul trebuie depus în fața președintelui.
Pe 12 mai, Tribunalul a decis, în dosarul K 3/26, că președintele nu este obligat să accepte orice numire și că trebuie să fie prezent fizic la depunerea jurământului.
Guvernul a contestat decizia, pe motiv că în completul de judecată se aflau judecători cu statut contestat.
Tot în mai, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a cerut autorităților poloneze să nu-i împiedice pe cei patru judecători să își înceapă activitatea. Comisia de la Veneția a precizat că rolul președintelui la jurământ ar trebui să fie doar ceremonial, iar un refuz sau o amânare nu ar trebui să blocheze preluarea mandatului.
5. Octombrie 2026: Conflictul ajunge la sediul Tribunalului
În octombrie, conflictul a escaladat din nou, după ce și Maciej Berek a depus jurământul în parlament, pentru că nu a fost invitat de președinte.
Święczkowski a refuzat să recunoască jurămintele depuse fără președinte și le-a interzis unora dintre noii judecători să judece cauze.
Pe 30 octombrie, judecătoarea Anna Korwin-Piotrowska i-a suspendat pentru o lună pe președintele Tribunalului, Bogdan Święczkowski, și pe vicepreședintele Bartłomiej Sochański, invocând regulile privind suspendarea temporară a judecătorilor. Apoi a preluat ea conducerea instituției.
Ea a explicat că decizia era necesară pentru ca Tribunalul să funcționeze din nou și pentru ca toți judecătorii aleși de parlament să își poată face treaba.
Conducerea în funcție a spus că decizia este ilegală, că președintele Tribunalului nu poate fi suspendat și că judecătorii care au depus jurământul fără președinte nu sunt membri cu drepturi depline.
Confruntarea s-a mutat apoi în clădire. Șapte judecători au intrat în sediu însoțiți de ofițeri ai Serviciului de Protecție a Statului, iar între cele două tabere au izbucnit îmbrânceli. Președintele Nawrocki a venit la Tribunal în timpul nopții și a spus că este vorba despre o încercare de a prelua cu forța o instituție constituțională. El a cerut consultări urgente cu liderii politici.
Sâmbătă, Święczkowski a anunțat că el și ceilalți judecători vor încerca să preia din nou controlul Tribunalului. Anna Korwin-Piotrowska a anunțat, la rândul ei, că va convoca pe 3 noiembrie Adunarea Generală a judecătorilor.
Care este miza
Criza nu mai privește doar numirile sau conducerea Tribunalului. Ea pune în discuție separația puterilor în stat, independența justiției și autoritatea deciziilor constituționale.
Efectele se simt și dincolo de politică. Când deciziile nu sunt publicate, iar instituțiile statului nu se înțeleg dacă acestea sunt valabile, apare incertitudine în privința legilor care îi afectează pe cetățeni, pe companii, taxele și serviciile publice.
La mai bine de zece ani de la începutul crizei, niciun guvern și niciun președinte nu au reușit să găsească o soluție comună. Fiecare schimbare de putere a adus noi interpretări ale legii și noi dispute despre cine are dreptul să decidă.
