Totul a început într-o seară de toamnă la Zurich, în 2024, când mai mulți jurnaliști elvețieni din colectivul independent WAV au discutat despre investigarea Palantir, una dintre cele mai mari companii de tehnologie din lume.
Palantir a fost co-fondată de antreprenorul Peter Thiel și este semnatară a unui contract recent de un miliard de dolari cu Department of Homeland Security, Departamentul de Securitate Internă din guvernul american.
Thiel însuși (foto următoare) a susținut financiar prima candidatură prezidențială a lui Donald Trump din 2016 și l-a sprijinit pe JD Vance în campania în urma căruia a ajuns vicepreședinte.
Cu trei ani mai devreme de investigația jurnalistică elvețiană, Palantir anunțase că își deschide un „hub european” în localitatea elvețiană Altendorf, o comunitate liniștită cu aproximativ 7.000 de locuitori, situată pe malul lacului Zurich.
Presa națională a relatat pozitiv despre această mișcare. Un ziar a scris despre cantonul Schwyz că „a dat lovitura” atrăgând o companie tech americană.
Însă jurnaliștii de la WAV nu erau la fel de convinși.
Ei se întrebau ce înțelegere aveau autoritățile elvețiene cu Palantir.
O investigație care a expus public un eșec al gigantului tehnologic Palantir
WAV a abordat o mică revistă elvețiană finanțată de cititori, numită Republik, pentru a colabora la un articol.
După un an și 59 de solicitări în baza legii privind accesul la informații, investigația lor - care a stabilit că Palantir a curtat insistent Elveția, dar a fost respinsă - a provocat ecouri în toată Europa, declanșând dezbateri în Germania și reacții din partea unor politicieni britanici.
Cei de la Palantir nu a fost deloc încântați de articol.
Autorii investigației spun că au intervievat directori ai companiei și au trimis o listă completă de întrebări înainte de publicare.
Însă compania americană le-a cerut să publice un răspuns detaliat, cu o listă de puncte care, potrivit jurnaliștilor, depășea cu mult scopul articolului.
Când Republik a refuzat, Palantir a dat-o în judecată într-un tribunal comercial elvețian, cerând ca revista să fie obligată să publice narațiunea companiei.
Contactată de The Guardian, Palantir a comunicat că a dorit să combată „afirmații materiale false despre afacerile, tehnologia și operațiunile companiei, iar materialul trimis în baza dreptului la replică este concis și proporțional.”
Într-o postare pe blog, compania a acuzat, de asemenea, că articolul din Republik construiește „o narațiune falsă și înșelătoare” despre Palantir și „întârzie o dezbatere importantă privind modernizarea software-ului european.”
De pildă, Palantir respinge afirmația din Republik, conform căreia tehnologia gigantului american este prea costisitoare.
Jurnaliști elvețieni: Procesul intentat de Palantir se simte ca o campanie de intimidare
„Palantir are dreptul să dea în judecată pentru a-și exercita dreptul la replică, dacă dorește. Totuși, noi am respectat toate standardele jurnalistice și am realizat o verificare riguroasă a faptelor. Ei cer prin proces o listă absurdă de modificări. Se simte ca o campanie de intimidare”, afirmă Marguerite Meyer, jurnalistă care colaborează cu WAV.
În momentul în care jurnaliștii și-au început investigația, Palantir era - conform informațiilor publice - prezentă în Elveția de aproape patru ani. Nu este clar ce a realizat compania în acest timp și nu au fost raportate contracte guvernamentale.
Jurnaliștii au vrut să afle de ce.
Ei și-au propus să investigheze „această sferă invizibilă de negocieri, de întâlniri între guvern și companii”, explică Lorenz Naegeli, membru WAV.
„Am încercat să aflăm dacă există vreo agenție guvernamentală care folosește acest software. Adică, dacă Palantir tot se află în Elveția, poate vreun oficial s-a gândit la un moment dat să le folosească tehnologia”, adaugă Balz Oertli, de asemenea membru al WAV.
Investigația publicată în decembrie descrie eforturile de ani de zile depuse de Palantir pentru a-și vinde serviciile guvernului elvețian.
Potrivit Republik, compania s-a adresat cancelarului Elveției în timpul pandemiei de Covid-19 pentru a ajuta la monitorizarea datelor, a abordat armata elvețiană și s-a întâlnit cu fostul ministru de finanțe, Ueli Maurer. Însă fără rezultat.
„Palantir a contactat în mod repetat diferite agenții guvernamentale prin diverse mijloace și a încercat constant să-și facă loc”, arată Lorenz Naegeli.
Palantir, aparent deranjată că numele său a fost asociat cu eșecul
Numeroși alți jurnaliști din presa internațională au investigat Palantir, relatând, de exemplu, despre contractele sale cu guvernul federal al SUA sau cu rău-famata Agenție pentru Imigrație și Vamă (ICE).
Însă demersul celor de la Republik și WAV pare să fi atins un punct sensibil.
„Este pentru prima dată când cineva publică o poveste despre Palantir care include o narațiune de eșec. Nu au reușit și nu au fost suficient de buni pentru Elveția… De aceea ne atacă, de aceea ne dau în judecată: vor să combată această narațiune”, punctează Adrienne Fichter, jurnalistă care se ocupă de sectorul tehnologic în cadrul Republik.
Marguerite Meyer întărește acest punct de vedere.
„Cred că Palantir nu este deranjată de critica morală. Asta s-a făcut de multe ori. Dar ceea ce arată investigația noastră este un eșec în a-și vinde produsele și cred că asta nu le place deloc”, afirmă ea.
În punctul său de vedere de pe blog, Palantir susține că articolul din Republik „transformă ceea ce orice companie ar descrie drept explorare obișnuită de piață - aproximativ nouă întâlniri în șapte ani - într-o campanie de vânzări 'agresivă' și, implicit, suspectă”.
Compania americană mai susține că guvernul elvețian nu a fost un obiectiv major pentru dezvoltarea sa regională.
Federația Europeană a Jurnaliștilor consideră că acțiunea în instanță a gigantului tehnologic american este „o încercare de intimidare menită să descurajeze orice analiză critică a activităților Palantir”.
Expert în dreptul mass-media: Procesul este despre a publica sau nu versiunea companiei alături de articolul original
„Cred că s-au gândit: 'E o publicație mică, putem să ne luăm de ei'. Și, din punctul meu de vedere, pur subiectiv, vor să ne obosească și să ne sperie, astfel încât să nu mai avem timp pentru alte investigații”, conchide Adrienne Fichter.
În răspunsul pentru The Guardian, Palantir susține că jurnaliștii au prezentat „câteva conversații informale cu reprezentanți guvernamentali, desfășurate pe parcursul a șapte ani, drept dovada concludentă că Palantir a participat în mod repetat și formal la licitații pentru contracte guvernamentale și a fost respinsă din cauza unor deficiențe tehnologice și preocupări etice, ceea ce este fals.”
Legea elvețiană le permite subiecților unui articol să solicite dreptul la replică.
Însă acest drept are limite: replica trebuie să fie concisă și să se limiteze la faptele prezentate în articol, subliniază Dominique Strebel, expert în dreptul mass-media și redactor-șef al revistei elvețiene Beobachter.
„În acest proces nu este vorba dacă Republik a fost sau nu inexactă din punct de vedere tehnic. Este vorba de a se decide dacă o companie are dreptul să-și prezinte propria versiune a faptelor alături de cea a revistei și dacă revista este obligată să o publice”, concluzionează Strebel.
Ştiri video recomandate
