Introducerea monedei euro în Bulgaria, inițial concepută ca o operațiune tehnică simplă, a scos rapid la iveală slăbiciuni sistemice și a ridicat semne de întrebare cu privire la supravegherea statului. Potrivit avocatului Martin Kostov de la „Imash Pravo”, procesul, construit pe cursuri de schimb fixe, prețuri duale și garanții de reglementare, trebuia să fie simplu. În schimb, a devenit un test de stres al guvernării, dezvăluind un stat ezitant în aplicarea regulilor și cetățeni vulnerabili, scrie Novinite.
Modele similare au apărut și în alte părți, precizează Kostov. În Germania, adoptarea monedei euro în 2002 a dat naștere termenului „Teuro”, reflectând percepția publică conform căreia creșterile minore, cumulative, deghizate în ajustări tehnice au creat un sentiment de creștere a costurilor. Italia a înregistrat, de asemenea, manipulări ale prețurilor în timpul schimbării monedei, în special în cazul articolelor achiziționate frecvent, cum ar fi cafeaua, pastele și serviciile de bază. Psihologia stabilirii prețurilor, mai degrabă decât aritmetica strictă, dictează adesea percepția publică, piețele testând răbdarea și capacitatea statului de a aplica regulile.
„Experiența istorică a Bulgariei amplifică acest efect. Amintirile crizei financiare din 1996-1997, ale consiliului monetar care a urmat și ale denominațiunii din 1999 i-au învățat pe cetățeni că perioadele de tranziție sunt deosebit de sensibile: sistemele sunt întârziate, regulile există, dar sunt aplicate necorespunzător, iar calculele cotidiene lasă loc pentru comportamente oportuniste. Primele zile ale lunii ianuarie 2026 au ilustrat acest lucru în mod viu, deoarece ajustările prețurilor au depășit adesea simpla conversie”, spune avocatul.
„Un test deliberat de piață al toleranței publice”
În prima săptămână de după adoptarea monedei euro, au apărut numeroase cazuri în care prețurile nu au reflectat doar conversia oficială de 1 euro = 1,95583 leva - acestea au crescut brusc. Pâinea, un aliment de bază, a devenit un exemplu excelent. O pâine cu un preț de 0,89 leva pe 31 decembrie a crescut la 1,19 leva (0,61 euro) pe 2 ianuarie, o creștere de 33% în 48 de ore.
„Astfel de schimbări nu pot fi explicate prin costurile logistice, ale forței de muncă sau ale materiilor prime; în schimb, ele dezvăluie un test deliberat de piață al toleranței publice”, este de părere avocatul.
Comerțul online a amplificat și mai mult efectul. Stabilirea digitală a prețurilor le-a permis observatorilor să urmărească dublarea bruscă a prețurilor într-o singură zi - de exemplu, recipientele de plastic au crescut de la 5,23 la 10,22 euro sau cizmele de cauciuc au crescut de la 49,99 leva la 49,99 euro (~97,80 BGN). Chiar și atunci când erorile par absurde, cum ar fi o pizza listată la 18,75 leva (~9,58 euro), dar facturată la casă cu 36,67 euro (~71,80 BGN), consecințele revin consumatorului, în timp ce comercianții folosesc problemele tehnice drept alibi.
„Manipularea vizuală adaugă un alt aspect. Comercianții care prezintă prețurile în euro cu roșu, sugerând reduceri, exploatează prejudecățile cognitive într-o perioadă în care cetățenii își convertesc mental monedele. Fără o aplicare strictă a legii de către stat, aceste tactici funcționează cu impunitate”, mai spune acesta.
Practicile din sectorul public reflectă oportunismul privat
Sectorul privat nu este singurul care exploatează tranziția. Statul însuși a contribuit la inflația prețurilor într-o perioadă în care cetățenii sunt cel mai distrași. În Sofia, taxele de parcare au crescut de la 2 leva/oră (~1,02 euro) în zonele albastre la 2 euro (~3,91 leva) și de la 1 leva (~0,51 euro) în zonele verzi la 1 euro (~1,95 leva), o creștere bruscă legată de adoptarea monedei euro. Blocate inițial de un apel în instanță, aceste tarife ilustrează modul în care acțiunea instituțională poate consolida oportunismul pieței.
În mod similar, monopolurile de stat, precum serviciile agricole, au profitat de tranziție pentru a majora taxele. Certificatele funciare au crescut de la 15 leva (~7,67 euro) la 48,90 leva (~25 euro), în timp ce duplicatele și extrasele au crescut de la 20 leva (~10,23 euro) la 25 euro (~48,90 leva). În aceste cazuri, cetățenii nu au alternative, iar conversia simbolică a euro justifică efectiv creșterile de prețuri.
La baza acestor tendințe se află politizarea instituțiilor de reglementare. Pozițiile sunt adesea ocupate pe baza cotelor de partid, mai degrabă decât pe baza expertizei. Funcționarii, numiți colocvial „buburuze”, sunt văzuți ca niște substituenți care nu intervin, lăsând organismele de reglementare ineficiente. Sistemul semnalează că încălcările prezintă riscuri minime, încurajând comercianții să acorde prioritate câștigurilor oportuniste în detrimentul conformării.
Cadrul legal vs. Realitate
Din punct de vedere juridic, recalcularea este distinctă de creșterea prețurilor. Legile care instituie moneda euro prevăd o rată de schimb fixă și interzic creșterile nejustificate de prețuri legate de schimbarea valutei. Legile privind protecția consumatorilor interzic practicile înșelătoare, inclusiv discrepanțele dintre prețurile anunțate și cele practicate, designul înșelător sau etichetarea manipulatoare. Cu toate acestea, aplicarea acestora rămâne slabă. Atunci când există reguli, dar nu sunt aplicate, acestea devin note de subsol morale; tranziția la moneda euro nu face decât să expună această lacună.
În cele din urmă, moneda euro a scos în evidență intersecția dintre oportunismul pieței și slăbiciunea instituțională. Cetățenii sunt lăsați să navigheze în acest mediu cu vigilență, dovezi și responsabilitate colectivă, în timp ce incapacitatea statului de a-și aplica propriile reguli rămâne cea mai semnificativă provocare.
Ştiri video recomandate
