După ce au format o alianță cu consecințe dezastruoase în anii '40, Berlin și Tokyo găsesc din nou motive să colaboreze – inclusiv pentru a-și reconstrui forțele militare, scrie The New York Times.
În 1940, regimurile imperiale ale Germaniei și Japoniei s-au unit în ceea ce avea să fie cunoscut drept Puterile Axei, legate de opoziția comună față de Statele Unite. Au purtat un război mondial, l-au pierdut, iar populația celor două țări a trăit următorii 85 de ani cu armate reduse și cu o dependență masivă față de fostul inamic, America, în materie de securitate.
Acum, neîncrederea ambelor țări față de America a reapărut, odată cu temerile tot mai mari legate de ascensiunea Chinei și de agresivitatea Rusiei. Tokyo și Berlin se grăbesc să-și reconstruiască forțele armate și, din nou, își consolidează relațiile bilaterale.
Cooperarea dintre cele două țări urmează să capete un nou avânt la summit-ul liderilor G7 de la Evian, Franța, din această săptămână. Ea include deja schimburi de expertiză, tehnologie și armament – drone și elicoptere – esențiale pentru eforturile de reînarmare ale fiecărei țări.
Nu este, însă, o nouă Axă. De această dată, Japonia și Germania se apropie dintr-o postură defensivă: Berlinul sprijină apărarea Ucrainei împotriva Rusiei, în timp ce Tokyo privește cu îngrijorare amenințările venite din partea Chinei și Coreei de Nord. Cele două țări se alătură altor „puteri medii” cu viziuni similare – membri G7 precum Marea Britanie, Canada și Franța, foștii lor inamici din Al Doilea Război Mondial. Și se poziționează ca apărătoare ale ordinii internaționale bazate pe reguli și ale instituțiilor care contracarează comportamentul agresiv al marilor puteri ale lumii.
Așa cum a declarat Boris Pistorius, ministrul german al apărării, în martie, la o bază navală japoneză, națiunile precum Germania și Japonia, „care mai susțin ordinea internațională bazată pe reguli, trebuie să se apropie și mai mult și să arate clar pentru ce valori stau”.
Atât Germania, cât și Japonia au ieșit din devastarea celui de-Al Doilea Război Mondial concentrându-se pe reconstruirea orașelor distruse și pe relansarea economică. Au lăsat Statele Unite și alți aliați să suporte cea mai mare parte a poverii pentru securitatea cetățenilor lor.
După împărțirea Germaniei, America a construit baze militare mari și a staționat zeci de mii de soldați în Germania de Vest, un avanpost de primă linie în Războiul Rece cu Uniunea Sovietică. Guvernele din Germania de Est și de Vest au menținut armate proprii considerabile, dar după căderea Zidului Berlinului și sfârșitul Războiului Rece, Germania reunificată a cheltuit mult mai mult pe programe sociale decât pe apărare.
Japonia postbelică a adoptat o Constituție impusă de americani, redactată sub conducerea generalului Douglas MacArthur. Aceasta obliga Japonia să renunțe la război și interzicea menținerea unor forțe armate în alt scop decât cel defensiv. Astfel au luat naștere Forțele de Autoapărare – denumirea oficială a armatei japoneze până în prezent.
În deceniile de după război, mișcările antimilitariste au câștigat teren în ambele țări, promovând idealurile păcii, diplomației, comerțului liber și schimbului cultural.
Însă această stare de spirit s-a erodat în ultimii ani, mai ales după invazia la scară largă a Ucrainei de către Rusia în 2022 și după politicile tot mai agresive – militar și economic – ale Chinei conduse de Xi Jinping.
Amenințările președintelui Trump de a abandona angajamentele de securitate în Europa și dorința sa de a încheia un acord comercial cu Xi au accelerat procesul de reînarmare al ambelor țări.
Thomas Berger, profesor la Universitatea Boston care a studiat istoria postbelică a Japoniei și Germaniei, a spus că cele două țări au fost responsabile de „poate cea mai mare catastrofă a secolului XX” – o referire la Al Doilea Război Mondial – și că înfrângerile lor „le-au zdrobit idealurile și credința în imperiu și militarizare”.
Schimbarea recentă a peisajului de securitate global, în special imprevizibilitatea lui Trump, a alimentat anxietatea și urgența resimțite de liderii relativ noi ai celor două țări – amândoi conservatori și orientați spre apărare.
„Există această teamă justificată că Statele Unite ar putea să-i trădeze”, a spus Berger.
La scurt timp înainte de a prelua mandatul, în urmă cu un an, cancelarul german Friedrich Merz a condus un demers de succes pentru suspendarea limitelor privind împrumuturile guvernamentale, cu scopul de a crește drastic cheltuielile militare. În câțiva ani, bugetul militar al Germaniei ar putea depăși suma cheltuielilor Franței și Marii Britanii – la un loc.
Japonia alocă jumătate față de Germania, dar rămâne unul dintre cei mai mari cheltuitori din lume în domeniul apărării, cu un buget de aproximativ 58 de miliarde de dolari în acest an.
Premierul Sanae Takaichi, o parlamentară conservatoare, a câștigat alegerile anul trecut cu apeluri naționaliste pentru revigorarea armatei. A desfășurat rachete cu rază lungă de acțiune – capabile să ajungă până în China – în sudul Japoniei și a anulat interdicțiile postbelice privind exportul de arme.
Atât Merz, cât și Takaichi s-au străduit să mențină relații calde cu Trump, dar amândoi și-au îndreptat tot mai mult privirea dincolo de Washington în căutarea de alianțe militare.
Japonia a semnat recent un contract de 6,5 miliarde de dolari pentru livrarea de nave de război Australiei și poartă negocieri cu Filipinele și Indonezia privind exportul de nave militare. Germania a consolidat relații strânse cu Ucraina în dezvoltarea și utilizarea de noi arme și i-a cerut Franței să o ajute să dispună de un element de descurajare nucleară.
China și Rusia au acuzat-o pe Takaichi că urmărește să revigoreze militarismul din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial. Ea a răspuns că politicile sale sunt necesare deoarece Japonia se confruntă cu cel mai „sever și complex” mediu de securitate din acea epocă încoace, invocând amenințarea reprezentată de China și Coreea de Nord.
„Nicio țară nu mai poate acum să-și protejeze singură pacea și securitatea”, a declarat ea recent. „Nu există absolut nicio schimbare în angajamentul nostru față de calea pe care am urmat-o ca națiune iubitoare de pace timp de peste 80 de ani”.
Opinia publică germană a acceptat reînarmarea cu reticență, dar mai rapid decât cea japoneză.
Sondaje recente arată că majoritatea germanilor consideră lumea de astăzi mai periculoasă decât în timpul Războiului Rece. Tot ele arată că două treimi din populație susține creșterea cheltuielilor militare, chiar dacă armata germană – care nu mai are recruți obligatorii – se confruntă cu dificultăți în a-i convinge pe tineri să se înroleze.
La Tokyo, în această primăvară, zeci de mii de oameni au protestat împotriva politicilor de securitate ale premierului Takaichi – inclusiv decizia de a exporta mai multe arme și de a înființa o agenție națională de informații. Protestatarii se temeau că Takaichi ar putea urmări, în pasul următor, eliminarea Articolului 9 din Constituție, cel care renunță la război.
Nahoko Hishiyama, 37 de ani, una dintre organizatoarele unor proteste, a spus că politicile premierului „sunt profund îngrijorătoare, deoarece urmăresc să transforme Japonia într-o putere militară”.
Alexandra Sakaki, cercetătoare la Institutul German pentru Afaceri Internaționale și de Securitate din Berlin, specializată în studiul Japoniei, a spus că reînarmarea va necesita schimbări profunde de mentalitate în Germania și Japonia, mai ales dacă oficialii vor recurge la politici precum recrutarea obligatorie.
„Trebuie să gândească altfel relația dintre armată și societate”, a spus ea. „Vor fi pregătiți să lupte? Japonia și Germania au nevoie ca publicul să susțină această viziune”.
O țară a aplaudat schimbările din Germania și Japonia: Statele Unite.
Trump a îndemnat de mult timp aliații să cheltuiască mai mult pentru propria apărare, astfel încât armata americană să se poată concentra în altă parte. La întâlnirea cu Merz din anul trecut, a salutat creșterea cheltuielilor militare ale Germaniei – nu fără o rezervă, însă. Într-o remarcă ironică, Trump a observat că o Germanie reînarmată nu i-ar fi pe plac, poate, liderilor americani care au înfrânt Germania nazistă în Al Doilea Război Mondial.
„Nu sunt sigur că generalul MacArthur ar fi spus că e ceva pozitiv, știți?”, a zis el.
Ştiri video recomandate
