Un marinar nu a putut ajunge la moartea străbunicului, altul se gândește să părăsească Marina SUA după ce a stat aproape un an departe de fiica sa. Alții reclamă că cea mai mare navă de război a SUA a avut probleme cu sistemul de canalizare. Sunt doar câteva dintre problemele cu cae se confruntă echipajul de pe portavionul USS Gerald R. Ford, după decizia președintelui Donald Trump de a prelungi pentru a doua oară misiunea.
Unii marinari iar în calcul să plece din Marina SUA după întoarcerea în portul de bază, potrivit unor interviuri cu membri ai echipajului și cu rude ale acestora rămase acasă, scrie The Wall Street Journal.
USS Gerald R. Ford, cea mai mare navă de război a SUA, e pe mare din iunie anul trecut. În octombrie, Pentagonul a deviat nava de la misiunea planificată în Mediterana și a trimis-o în Caraibe, pentru a sprijini acțiunile de confiscare de petroliere și operațiunea SUA de capturare a lui Nicolás Maduro, liderul de atunci al Venezuelei.
Apoi, la începutul acestui an, echipajul a aflat că misiunea va fi prelungită din nou, ceea ce înseamnă traversarea Atlanticului înapoi spre Orientul Mijlociu, pentru a sprijini eventuale lovituri aeriene americane asupra Iranului. Ford a traversat Strâmtoarea Gibraltar vineri, îndreptându-se spre est, potrivit unei fotografii satelitare obținute de The Wall Street Journal.
Cea mai de durată misiune continuă a unei nave a Marinei SUA
Desfășurările portavioanelor în timp de pace durează, de regulă, șase luni, a declarat Mark Montgomery, contraamiral în retragere.
Însă militarii de pe Ford sunt plecați de acasă de opt luni, iar încă o prelungire ar putea duce misiunea la 11 luni, a spus el. Acest lucru ar depăși recordul pentru cea mai de durată misiune continuă a unei nave a Marinei SUA.
Marina SUA are, în total, 11 portavioane, toate cu programe stabilite cu mult timp înainte. La un moment dat, unele sunt dislocate în diverse regiuni ale lumii, altele desfășoară antrenamente, iar altele se află în mentenanță. Pe lângă Ford, și USS Abraham Lincoln, împreună cu grupul său de luptă, a fost trimis în Orientul Mijlociu.
Într-o declarație, un oficial al Marinei a recunoscut dificultățile inerente serviciului naval și a spus că liderii Marinei consideră o prioritate sprijinirea marinarilor și a familiilor acestora. Echipajele suprasolicitate pot fi o problemă la nivelul întregii flote, nu doar în cazul Ford. În aprilie și mai 2025, spre finalul unei misiuni de opt luni, portavionul USS Harry S. Truman a pierdut mai multe avioane de vânătoare în timp ce contracara atacurile rebelilor houthi în Marea Roșie. O anchetă a Marinei a pus incidentul pe seama ritmului operațional ridicat al misiunii.
O femei ofițer de pe USS Gerald R. Ford a declarat pentru Journal că mulți membri ai echipajului sunt furioși și supărați, iar unii spun că vor să părăseească Marina la finalul desfășurării. Ea a adăugat că îi e dor de fiica ei, încă mică, însă cel mai greu este să nu știe când își va revedea familia.
Prelungirile de misiuni pot însemna evenimente ratate: aniversări, nunți, înmormântări sau nașterea unui copil.
Căpitanul David Skarosi, comandantul Ford, a recunoscut problema prelungirii suplimentare, adăugând că l-a luat prin surprindere chiar și pe el. Într-o scrisoare din 14 februarie către familiile echipajului, după anunțarea celei de-a doua prelungiri, el a scris că se așteptase să fie acasă în câteva săptămâni, ca să repare gardul din curte.
„Am vorbit cu mulți dintre marinarii voștri care încearcă să accepte faptul că ratează planuri pentru Disney World, nunți la care confirmaseră deja participarea și vacanțe”, a scris Skarosi în scrisoarea văzută de Journal. Dar, a conchis el, „când țara noastră ne cheamă, răspundem”.
Sacrificiul nu este acceptat de toți cei aproximativ 5.000 de membri ai echipajului
Mulți dintre membrii echipajului de pe Ford sunt bărbați și femei de aproximativ 20 de ani, cărora le lipsesc părinții și mâncarea de acasă.
Alții au propriii lor copii. Încearcă să țină legătura cu cei dragi prin apeluri telefonice și mesaje pe WhatsApp, însă secretul din jurul deplasărilor portavionului înseamnă că comunicarea cu familiile este rară, sporadică și imprevizibilă.
Alți marinari de pe Ford văd perioadele prelungite departe de casă ca pe o parte firească a meseriei. Unul a spus pentru Journal că, deși prelungirea a fost grea și toată lumea este obosită, toți știau la ce se înhamă. Misiunea lor este să se asigure că luptele nu ajung „acasă”, a spus el.
Misiunile lungi pot fi grele și pentru nave
După opt luni pe mare, echipamentele încep să se defecteze, iar lucrările de mentenanță și modernizările planificate trebuie amânate, ceea ce perturbă calendarele șantierelor navale, a spus Montgomery. Asta are un efect în lanț asupra ciclurilor de mentenanță și instruire ale altor nave, a adăugat el.
Jami Prosser, din Pennsylvania, e obișnuit să vorbească cu fiul lui, care e controlor pe puntea de zbor a portavionului Ford, abia la 2-3 săptămâni.
Fiul lui Prosser, care are doi copii, a lipsit de la moartea străbunicului, de la divorțul surorii și nu a fost alături de fratele lui când a fost bolnav.
Prosser a spus că fiul său a menționat probleme cu toaletele de pe navă, fără să intre în detalii. În ianuarie, mai multe toalete de pe Ford nu au fost funcționale. Sistemul de canalizare al navei, care folosește tehnologie cu vacuum pentru a transporta deșeurile de la aproximativ 650 de toalete de la bord, a avut probleme în timpul misiunii.
Menținerea contactului cu cei dragi este dificilă, a spus Rosarin McGhee, căsătorită cu un marinar de pe Ford, întrucât nava poate avea probleme cu semnalul zile întregi. McGhee, care a locuit singură în Virginia Beach, Virginia, în ultimele opt luni cât soțul ei a fost pe mare, îi trimite constant scrisori scrise de mână și pachete. A expediat până acum 17 cutii, cu mâncare și mici cadouri.
„Trebuie să stau aici singură, indiferent cât de copleșitor devine”, a spus ea, adăugând că a fost „sfâșietor” să audă decizia lui Trump de a prelungi misiunea navei.
Charlene Poston era pregătită ca fiul ei, specialist în muniție aeronavală, responsabil cu încărcarea bombelor pe aeronave, să se întoarcă acasă pe 2 februarie, a spus ea pentru Journal. Ea și mama ei plănuiseră să meargă până la Virginia Beach ca să îl întâmpine. Rezervase cazare prin Airbnb și o mașină de închiriat. Dar pe 22 ianuarie, fiul ei i-a trimis un mesaj ca să anuleze totul, pentru că tocmai fuseseră anunțați că misiunea s-a prelungit. A izbucnit în lacrimi. „Abia aștept să vină acasă. Sunt atât de tineri, iar pentru noi încă sunt niște copii”, a spus Poston.
Scott Tomlin, din Virginia, a spus că fiului lui, care supraveghează proviziile aduse la bordul Ford, nu îi place mâncarea de pe portavion. Fiul său le cere frecvent familiei să-i trimită macaroane cu brânz și sos iute, a spus Tomlin.
Ştiri video recomandate
