SUA și Israel au toate instrumentele necesare pentru a decapita regimul de la Teheran, însă trebuie să genereze întreaga lor prăbușire, dacă nu doresc să ajungă în cel mai negru scenariu în care a doua zi după război, în Iran, va apărea un nou guvern care să fie mai rău, a explicat, într-un interviu pentru Antena 3 CNN, Kirsten Fontenrose, expertă în Orientul Mijlociu. Analista din SUA a mai spus, de asemenea, că Iran a făcut o greșeală strategică atunci când a atacat țările din Golf. În ceea ce privește rolul României în acest context geopolitic complicat, Fontenrose a declarat că poziția noastră geografică, bazele americane din țară și potențialul pe care îl reprezintă proiectul Neptune Deep, face ca țara noastră să fie mai relevantă ca niciodată pe plan internațional.
Kirsten Fontenrose este unul dintre cele mai reputați specialiști americani în Orientul Mijlociu. A fost specialistă a Consiliului Național de Securitate, a Departamentului de Stat și a Pentagonului timp de ani de zile, iar acum este una dintre cele mai bune experte ale think thank-ului Atlantic Council. Kirsten Fontenrose a vizitat România și a acordat un interviu, în exclusivitate, pentru Antena 3 CNN.
Interviul integral:
„Odată ce Iranul a vizat civilii din țările Golfului, toate acordurile s-au anulat”
Radu Tudor, realizator Antena 3 CNN: Avem 20 de țări, direct sau nu, implicate în războiul dintre Statele Unite, Israel și Iran. Dacă avem 20 de țări de pe trei continente, putem spune că este noul război mondial?
Kirsten Fontenrose, expertă în Orientul Mijlociu: Cred că este probabil o exagerare. L-aș numi mai degrabă un război regional, cu impact sistemic global. Dar nu l-am numi război mondial pentru că nu există un conflict între mari puteri pe câmpul de luptă. Celelalte două mari puteri, China și Rusia, au ales să rămână în afara acestui conflict militar. Și acesta este un semn bun în ceea ce privește limitarea escaladării.
Radu Tudor, realizator Antena 3 CNN: Cât de dificil va fi să fie învinsă o dictatură teocratică precum Iranul?
Kirsten Fontenrose, expertă în Orientul Mijlociu: Adesea credem că partea mai dificilă este distrugerea unei ideologii sau înfrângerea unei ideologii. De exemplu, tot experiențele prin care au trecut toate țările noastre în lupta antiteroristă din ultimele decenii.
De fapt, acesta nu mai este cazul în Iran. Ideologia teocratică nu este partea care trebuie abordată cu adevărat, deoarece majoritatea populației iraniene nu mai aderă la această ideologie. Problema este mai degrabă controlul regimului asupra întregului sector privat și monopolul regimului asupra utilizării puterii. Așadar, dependența lor de buncăre subterane pentru depozitarea stocurilor face lucrurile dificil de accesat. Și controlul lor asupra întregului aparat de securitate al țării cu oameni care, chiar dacă nu au o ideologie, mijloacele lor de trai, viitorul familiilor lor sunt legate de acest regim.
Și încercarea de a le întoarce pe toate la nivel național este dificilă. Deci, trebuie să iei mai multe aspecte în calcul. Nu poți pur și simplu doar să decapitezi. Trebuie să generezi cumva întreaga prăbușire.
Radu Tudor, realizator Antena 3 CNN: Implicațiile pentru întreaga regiune a Golfului par a fi pe zi ce trece mai complicate. Nu ne așteptam ca Iranul să atace și alte țări musulmane, dar acest tablou pare din ce în ce mai complicat pe zi ce trece. Cum putem gestiona această situație?
Kirsten Fontenrose, expertă în Orientul Mijlociu: A fost o surpriză. A funcționat puțin în avantajul nostru, și spun asta fără a vorbi despre tragica pierdere de vieți omenești. Dar Iranul a purtat război împotriva infrastructurii civile din Golf, împotriva hotelurilor, împotriva aeroporturilor civile, cu așteptarea că va crea o ruptură între SUA și aliații și partenerii din Golf. A făcut exact opusul, deoarece majoritatea acestor țări aveau un fel de acorduri nerostite de neagresiune reciprocă cu Iranul sau, în unele cazuri, chiar acorduri foarte specifice. Și au transmis SUA că nu vor permite să lanseze operațiuni de pe teritoriul nostru sau să utilizeze spațiul nostru aerian pentru atacuri aeriene, pentru că nu vrem să atragem represalii din partea Iranului.
Ei bine, odată ce Iranul a vizat civilii din țările Golfului, toate acordurile s-au anulat. Am văzut Qatarul, de exemplu, doborând recent două avioane de vânătoare iraniene cu propria lor apărare. Și am văzut Arabia Saudită spunând că este o declarație de război pentru Iran atunci când ataci infrastructura noastră civilă, infrastructura noastră energetică. Așa că, de fapt, au împins Golful mai aproape de SUA. A fost doar o greșeală de calcul strategică.
„Mă îngrijorează că în Iran am putea ajunge cu un nou lider suprem”
Radu Tudor, realizator Antena 3 CNN: Sunteți unul dintre cei mai mari experți în Orientul Mijlociu pe care îi are SUA.
Kirsten Fontenrose, expertă în Orientul Mijlociu: Este frumos din partea dumneavoastră. Mulțumesc.
Radu Tudor, realizator Antena 3 CNN: Care este principala dumneavoastră îngrijorare cu privire la acest război?
Kirsten Fontenrose, expertă în Orientul Mijlociu: Principala mea preocupare cu privire la război este că a doua zi, în Iran, va apărea un nou guvern care este fie mai rău, fie cel puțin nu mai bun decât cel pe care încercăm să-l detronăm.
Așadar, nu am nicio îndoială cu privire la succesul operațiunilor militare americano-israeliene și la operațiunile defensive ale tuturor țărilor din Golf și ale țărilor europene care sunt implicate în aceste operațiuni defensive. Sunt foarte încrezătoare în succesul lor.
Ceea ce mă îngrijorează este că în Iran am putea ajunge cu un nou lider suprem, de exemplu, Mujtaba al-Khamenei, fiul actualului lider suprem, acum decedat, care este și mai ideologic în anumite privințe și mai tânăr. Așadar, vom ajunge cu încă 40 de ani de acest tip de regim, dar mai rău, cel mai bun prieten al său este șeful serviciilor secrete. Are miliarde de dolari în străinătate.
Dacă într-adevăr nu reușim să încurajăm populația iraniană să profite de această oportunitate și să răstoarne guvernul lor sau dacă forța lor paramilitară, IRGC, Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice, dacă preiau puterea și se instaurează ca un aparat de securitate, un aparat de securitate condus de armată, de linie dură, ca un nou guvern? Sau dacă ajungem la facționalism înarmat, și nu există consens asupra conducerii, și avem un fel de mini-război civil cu fluxuri demografice în afară?
Impactul asupra energiei, aceasta este, de asemenea, o altă preocupare. Și apoi, într-un sens mai larg, ne uităm la care ar putea fi impactul la nivel global. Cum va afecta acest lucru piețele energetice globale? Cum va afecta furnizarea de energie către Europa în mod specific? Ce înseamnă pentru atenția SUA asupra Rusiei, Ucrainei? Ce înseamnă pentru pregătirea SUA pentru un potențial conflict în viitor cu China? Toate acestea sunt lucruri care decurg din acest conflict subregional.
„Conflictul principal în mintea Americii este un război în zona gri cu China”
Radu Tudor, realizator Antena 3 CNN: Avem două războaie, unul în Europa, lansat de Rusia și Ucraina, și celălalt în Orientul Mijlociu, lansat de Israel și Statele Unite împotriva Iranului. Credeți că lumea va putea gestiona situația de securitate și noi nu vom fi afectați în civilizația noastră, în modul nostru de viață, de două războaie foarte... puternice și, să zicem, dificile, cu care trebuie să ne confruntăm și să cheltuim tot mai mulți bani pentru apărare?
Kirsten Fontenrose, expertă în Orientul Mijlociu: Nu sunt îngrijorată de modul de viață, deoarece nu cred că niciunul dintre aceste conflicte contestă baza ideologică sau valorile parteneriatului transatlantic, de exemplu, sau o ordine mondială condusă de valorile pe care noi, ca parteneri, am încercat să le oferim altor părți ale lumii. Dar mă îngrijorează resursele. Cât de dispersat va fi blocul european? Cât de dispersată va fi America?
Un lucru pe care ați uitat să-l menționați este că, deși nu este un conflict real, conflictul principal în mintea Americii este un război în zona gri cu China. Atacurile cibernetice sub acoperire, care apoi pur și simplu se acumulează. Asta atrage atenția Americii. Chiar și aceste conflicte active sunt aproape secundare în mintea factorilor noștri politici în acest moment.
Deci, cum înseamnă asta că trebuie să ne reorientăm în ceea ce privește planificarea resurselor? În ceea ce privește partajarea sarcinilor, în ceea ce privește capacitatea de atenție, în ceea ce privește planificarea strategică pe termen lung?
De aceea vedeți discuții despre scutul de apărare Golden Dome - Scutul de Aur - și alte proiecte gen Scutul de Oțel și Scutul Albastru. Acestea sunt proiecte costisitoare, dar sunt ele lucruri care vor fi necesare pentru a fi pregătiți pentru următorul conflict potențial sau pentru a preveni escaladarea acestora? Cât de repede putem face asta? Cum alocăm resursele? Ale cui sunt responsabilitățile? Cum sunt delegate autoritățile? Ce înseamnă asta pentru dreptul internațional? Toate acestea sunt întrebări cu adevărat importante la care ne grăbim acum să răspundem.
Radu Tudor, realizator Antena 3 CNN: Trei parteneri ai Rusiei și Chinei au căzut. Siria, Venezuela, Iranul. Înseamnă asta că SUA conduc jocul, iar Rusia și China pierd?
Kirsten Fontenrose, expertă în Orientul Mijlociu: Mi-ar plăcea să spun absolut da, dar vreau să fiu pragmatică în această privință. Chiar și fără acești parteneri, nu este imposibil să construiești mai mult. Dacă ești China și pierzi sursele de petrol la preț redus, este regretabil. Dar eu sunt China, am o mulțime de rezerve strategice de petrol, așa că sunt expus, dar nu sunt afectat critic.
Dacă sunt Rusia, da, am pierdut un partener al Axei Răului. Dacă pierd Iranul acum, am pierdut Venezuela. Dar Venezuela era uneori un concurent cu Rusia din cauza sancțiunilor petroliere asupra ambelor țări. Cine va aplica mai multe măsuri? De unde va cumpăra China cel mai mult? Deci, într-un fel, elimină concurenții. Într-un fel, elimină partenerii strategici. Deci, există plusuri și minusuri pentru ambele părți.
„Situația tensionată sporește cu adevărat relevanța României”
Radu Tudor, realizator Antena 3 CNN: Kirsten, aici, în București, suntem la trei ore de Bruxelles și la trei ore de Bagdad.
Kirsten Fontenrose, expertă în Orientul Mijlociu: E o afirmație foarte interesantă.
Radu Tudor, realizator Antena 3 CNN: România a fost în mijlocul oricărei pregătiri pentru o operațiune militară pe care Statele Unite au plănuit-o în Orientul Mijlociu de la 11 septembrie 2001 încoace. Bazele noastre din România, precum cea de la Mihail Kogalniceanu de la Marea Neagră și altele, sunt deja folosite de 25 de ani în acele operațiuni militare, având în vedere poziția strategică a României. În plus, România are cea mai lungă graniță cu războiul, cu războiul ruso-ucrainean. Cum vedeți relevanța României în această situație foarte tensionată?
Kirsten Fontenrose, expertă în Orientul Mijlociu: Cred că situația tensionată sporește cu adevărat relevanța României. În primul rând, este principalul centru logistic pe care SUA îl folosește pentru transfera sprijinul către Ucraina.
Și în al doilea rând, așa cum ați menționat, este principalul... apărător al Flancului Estic. Și face ca proiectele de care România este interesată, poziția dumneavoastră în Flancul Estic, de exemplu, să fie cu adevărat cruciale. Deci, cred că, în ceea ce privește relația SUA cu Ucraina, aceasta devine cu adevărat și mai proeminentă.
Există, de asemenea, oportunități, lucruri precum proiectul Neptune Deep, care va deveni operațional ca furnizor alternativ de gaze naturale lichefiate (GNL), pentru Europa. Un alt rol crucial pentru România.
Dar asta de asemenea, pune România în vizorul Rusiei. Rușii nu își doresc un concurent pentru furnizarea de gaze naturale. Dar România este deja cel mai mare producător de gaz din NATO. Deci este deja cel mai mare concurent pentru Rusia în sectorul energetic.
Poate că nu înseamnă mai mult pericol, dar cu siguranță înseamnă mai multă relevanță.
Radu Tudor, realizator Antena 3 CNN: Care este opinia dumneavoastră despre concurența dintre Statele Unite și Europa, având în vedere tensiunile dintre Washington și, să zicem, Madrid, Paris sau alte capitale, și pe ce ar trebui să ne concentrăm în ceea ce privește apărarea și securitatea, când avem aceste două războaie, Rusia și Ucraina și SUA și Israel în Iran?
Kirsten Fontenrose, expertă în Orientul Mijlociu: Sincer, concurența ar exista chiar și fără aceste conflicte, deoarece o mare parte din concurență se referă la construirea unor baze industriale naționale ca fundație economică pentru țări, iar Europa are o mică criză economică.
SUA consideră industria de apărare ca fiind una dintre fortărețele noastre economice, așa că oricum va exista concurență pentru cine poate face mai multe vânzări, cine poate avea un lanț de aprovizionare mai rapid, cine își poate dezvolta industria de apărare.
Chiar și între țările din Europa, vedem acest tip de concurență. Conflictele au intensificat-o și totul se rezumă la livrarea cea mai rapidă, inovația cea mai rapidă și cele mai ieftine modalități de extindere.
Deci nu este neapărat un avantaj al SUA și înseamnă un nou spațiu, cred, pentru Europa în unele dintre aceste domenii. Veți constata că, în unele sectoare, poate o țară are un avantaj mai mare față de cealaltă în ceea ce privește know-how-ul tehnologic, experiența sau capacitatea de producție. Și atunci întreaga alianță (NATO) ar trebui să se uite la punctele forte ale acelei țări și să se bazeze pe acestea față de concurență, dacă suntem cu adevărat strategici.
Radu Tudor, realizator Antena 3 CNN: Kirsten Fontenrose, vă mulțumesc foarte mult pentru acest interviu.
Kirsten Fontenrose, expertă în Orientul Mijlociu: Cu plăcere. Vă mulțumesc că m-ați invitat.
Cine este Kirsten Fontenrose
Potrivit site-ului Atlantic Council, Kirsten Fontenrose este cercetătoare senioară la Scowcroft Middle East Security Initiative din cadrul think thank-ului Atlantic Council. Anterior, până în anul 2021, aceasta a fost directoarea programului. Echipa sa colaborează cu experți tehnici și decidenți din întreaga lume pentru a dezvolta abordări bipartizane privind provocările urgente și pe termen lung ale securității regionale.
În 2018, Fontenrose a fost director senior pentru regiunea Golfului în cadrul Consiliului Național de Securitate al SUA, coordonând elaborarea politicii americane față de statele Consiliului de Cooperare al Golfului (GCC), precum Yemen, Egipt și Iordania.
Înainte de activitatea sa la Casa Albă, Fontenrose a petrecut un an în sectorul privat, oferind consultanță pentru proiecte specializate în domeniul securității naționale.
Experiența sa interinstituțională include cinci ani în cadrul Departamentului de Stat al SUA, unde a condus echipa pentru Orientul Mijlociu și Africa din Global Engagement Center.
Înainte de aceasta, a lucrat alături de o echipă de teren care studia populații străine pentru Comandamentele de Operațiuni Speciale ale Departamentului Apărării al SUA.
Timp de șapte ani, până în 2006, Fontenrose a fost responsabilă de dezvoltarea relațiilor cu ofițeri militari și diplomați din Orientul Mijlociu și Asia de Sud pentru Near East Center for Strategic Studies din cadrul Universității Naționale de Apărare, după ce a petrecut un an contribuind la înființarea acestui centru pentru Biroul Secretarului Apărării.
Cariera sa a început în sectorul non-profit, la National Council on US-Arab Relations, și în sectorul privat, unde a lucrat la proiecte de afaceri americano-arabe.
Deține o diplomă de licență (BA) în Studii despre Orientul Mijlociu de la College of William and Mary, un master (MA) în Studii despre Orientul Mijlociu de la Indiana University, precum și un MBA în cadrul programului General Management Program al Harvard Business School.
Ştiri video recomandate
