Un proiect ambițios din Arabia Saudită, care presupune construirea a trei baraje pentru a crea un lac artificial de aproape 2,8 kilometri în deșert, a fost suspendat, în ciuda faptului că lucrările erau deja în desfășurare, scrie Ecoticias.
Potrivit unei actualizări din 25 martie 2026 venite din partea constructorului de pe șantierul Trojena, beneficiarul proiectului, NEOM, a decis să rezilieze contractul pentru construirea celor trei baraje și a unei structuri conexe spectaculoase, denumită „The Bow” (Arcul).
Notificarea a intrat în vigoare pe 29 martie, în condițiile în care lucrările erau finalizate în proporție de aproximativ 30%. Constructorul a precizat că valoarea lucrărilor rămase de executat se ridica la circa 2,8 miliarde de euro și că toate costurile de reziliere și închidere a șantierului vor fi rambursate conform contractului.
Acest contract a fost anunțat inițial în ianuarie 2024, fiind vorba despre o investiție de 4,7 miliarde de dolari pentru crearea unui lac cu apă dulce, lung de aproape 3 kilometri, în zona montană a regiunii Trojena.
Planurile prevedeau un baraj principal cu o înălțime de aproximativ 145 de metri, construit din „beton compactat cu role” (RCC), proiectul implicând deja excavări masive de aproximativ 90.000 de metri cubi de rocă pe săptămână. „Lacul artificial va fi un activ-cheie”, declara anterior Pietro Salini, în timp ce directorul executiv al Trojena, Philip Gullett, sublinia că rocile excavate sunt refolosite direct în construcție.
Ce s-a schimbat
În termeni juridici, a fost invocată o „reziliere din motive de oportunitate” (termination for convenience). Aceasta este o clauză contractuală care îi permite clientului să oprească lucrările fără a acuza constructorul de vreo greșeală. Mai pe românește, este mai degrabă o „apăsare a butonului de pauză” la o comandă, decât pierderea unui proces.
Această nuanță juridică este importantă pentru ceea ce urmează. Totuși, informarea oficială nu a oferit un nou calendar de execuție, un constructor înlocuitor și nici un design modificat pentru sistemul lacustre.
Pentru moment, marea problemă este incertitudinea. Când piesa centrală a unui întreg proiect este un lac, chiar și o pauză scurtă poate avea un efect de domino asupra construcției hotelurilor, drumurilor și locurilor de muncă ce depindeau de un calendar fix.
Un lac în munții deșertului
Oficialii italieni au descris Trojena ca pe o dezvoltare la mare altitudine în nord-vestul Arabiei Saudite, la aproximativ 50 de kilometri de coasta Golfului Aqaba. Documentația proiectului indică vârfuri muntoase care ating 2.600 de metri, înălțime la care temperaturile sunt considerabil mai scăzute decât în zonele joase.
De ce să construiești un lac acolo și nu pe coastă? Argumentul principal a fost că altitudinea și sistemele de zăpadă artificială pot susține sporturile de iarnă, în timp ce lacul oferă ideea de „faleză montană” pentru plimbări cu barca și alte activități nautice.
Însă munții nu produc apă de la sine. Un rezervor funcționează doar dacă există un flux constant de apă și dacă pierderile sunt controlate, acesta fiind unul dintre motivele pentru care proiectul a atras atât de multă atenție încă de la început.
Cum ar fi trebuit cele trei baraje să rețină apa
Planul se baza pe trei bariere în loc de una singură, folosind structuri multiple pentru a sigila valea și a controla mișcarea apei. Două dintre baraje urmau să fie din beton, în timp ce al treilea era planificat ca o structură din anrocamente (rocă) – o soluție tehnică obișnuită atunci când terenul nu permite ridicarea unui singur perete drept.
Unul dintre baraje trebuia construit prin metoda betonului compactat cu role (RCC). Conform standardelor tehnice, acest tip de beton este turnat în straturi și compactat cu utilaje grele. Imaginați-vă că asfaltați un drum, dar suprapuneți straturile până când obțineți un baraj capabil să rețină un întreg rezervor.
Metoda RCC poate accelera construcția, dar nu este o scurtătură. Straturile trebuie să adere perfect între ele, iar constructorii au nevoie de verificări extrem de riguroase pentru a evita punctele slabe prin care apa s-ar putea infiltra în timp.
Hotelurile și miza turistică
Înainte de acest „reset” al construcției, lacul era deja elementul central în promovarea hotelurilor. În septembrie 2023, Marriott International anunța semnarea unui acord pentru primul hotel „W” din Arabia Saudită, chiar în Trojena, alături de o proprietate JW Marriott concepută în jurul lacului și a structurii „The Bow”.
Anunțul descria un hotel W cu 236 de camere în „Lake Village” și un JW Marriott cu 500 de camere, amplasat chiar în structura orientată spre apă. „Suntem încântați să lucrăm la aceste două proprietăți”, spunea Chadi Hauch, subliniind mixul de design, divertisment și turism disponibil tot anul la Trojena.
Separat, în iunie 2023, Minor Hotels anunța planurile pentru un complex Anantara de 270 de camere în „Water Village”, dotat cu piscine private, spa și propriul heliport. „Trojena este locația perfectă”, declara atunci Dillip Rajakarier, în timp ce brandul viza sfârșitul anului 2026 pentru primirea primilor vizitatori.
Relaxarea termenelor pentru Jocurile de Iarnă
În ianuarie 2026, Comitetul Olimpic Saudit și Consiliul Olimpic al Asiei au anunțat că Jocurile Asiatice de Iarnă din 2029 vor fi amânate, Arabia Saudită urmând să găzduiască în schimb evenimente individuale de sporturi de iarnă. Declarația nu a menționat o nouă dată pentru o viitoare ediție a Jocurilor în regat.
În februarie 2026, același consiliu a semnat un contract cu orașul Almaty din Kazahstan pentru găzduirea ediției din 2029. Practic, această decizie a luat presiunea termenului limită de pe umerii proiectului Trojena.
Apă, energie și întrebări deschise
Cea mai grea parte la un lac în deșert nu este amenajarea malului, ci menținerea apei în bazin. Oricine a observat cum scade nivelul apei dintr-o piscină într-o săptămână caniculară știe că evaporarea este o problemă uriașă, iar rezervoarele sunt suprafețe de apă expuse direct soarelui.
Când planul pentru Jocurile de Iarnă s-a schimbat, Associated Press a notat că Trojena a fost ținta criticilor legate de mediu și de fezabilitatea sporturilor de iarnă într-o regiune de deșert. De asemenea, decizia de amânare a fost descrisă ca parte a unei strategii mai largi în cadrul „Vision 2030”, prin care Arabia Saudită încearcă să își diversifice economia prin turism.
Următoarele semnale vor veni, cel mai probabil, prin noi licitații, reproiectări sau calendare actualizate pentru lac și baraje. Până atunci, Trojena rămâne un studiu de caz despre limitele ingineriei și despre momentul în care bugetele și termenele limită forțează o reevaluare.