Cu doar trei femei rămase, un trib din Amazon era la un pas de extincție. O naștere neașteptată a schimbat totul: „Există speranță”

Pugapia și fiicele ei, Aiga și Babawru, au trăit ani la rând ca singurele supraviețuitoare ale poporului Akuntsu, un grup indigen decimat de politicile susținute de stat pentru dezvoltarea unor zone din pădurea amazoniană. Pe măsură ce femeile înaintau în vârstă fără să aibă copii care să ducă mai departe linia, mulți se așteptau ca Akuntsu să dispară odată cu ele. Totul s-a schimbat în decembrie, când Babawru - cea mai tânără dintre cele trei, aflată la peste 40 de ani - a născut un băiat, scrie AP. Venirea pe lume a lui Akyp a adus speranță nu doar pentru supraviețuirea poporului Akuntsu, ci și pentru eforturile de protejare a fragilului ecosistem al pădurii tropicale.

„Acest copil nu este doar un simbol al rezistenței poporului Akuntsu, ci și o sursă de speranță pentru popoarele indigene”, a declarat Joenia Wapichana, președinta agenției braziliene pentru protecția populațiilor indigene, cunoscută sub numele de Funai. „El arată cât de necesare sunt recunoașterea, protecția și administrarea acestui teritoriu”.

Protejarea teritoriilor indigene este considerată una dintre cele mai eficiente metode de limitare a defrișărilor în Amazon, cea mai mare pădure tropicală din lume și un regulator esențial al climei globale. Cercetătorii avertizează că pierderea continuă a pădurii ar putea accelera încălzirea globală. O analiză realizată în 2022 de rețeaua de organizații MapBiomas a arătat că teritoriile indigene din Brazilia au pierdut doar 1% din vegetația nativă în ultimele trei decenii, comparativ cu 20% pe terenurile private din întreaga țară.

În statul Rondonia, unde trăiesc Akuntsu, aproximativ 40% din pădurea nativă a fost deja defrișată, iar zonele rămase intacte se află în mare parte în arii protejate și teritorii indigene. Pe imaginile satelitare, pământul Akuntsu apare ca o insulă de pădure înconjurată de pășuni pentru vite și de culturi de soia și porumb.

În anii ’80, defrișările au adus și atacuri în Rondonia

Defrișările masive din Rondonia își au originea în politica regimului militar brazilian din anii ’70, care a încurajat ocuparea pădurii amazoniene. În aceeași perioadă, un program de infrastructură finanțat parțial de World Bank a stimulat migrația internă spre Amazon, inclusiv prin asfaltarea unei șosele care traversa statul.

În anii ’80, populația din Rondonia s-a dublat, potrivit datelor de recensământ. Coloniștii primeau titluri de proprietate dacă defrișau pădurea pentru agricultură și riscau să piardă terenurile dacă erau descoperite comunități indigene în zonă. Această politică a alimentat atacuri violente ale mercenarilor asupra grupurilor indigene, inclusiv asupra Akuntsu.

Funai a luat primul contact cu Akuntsu în 1995, descoperind șapte supraviețuitori. Experții cred că, cu un deceniu înainte, erau aproximativ 20, înainte ca ei să fie atacați de crescători de animale care voiau să ocupe zona. Agenții Funai au găsit dovezi ale atacului, iar supraviețuitorii le-au povestit ce se întâmplase. Unii aveau încă răni provocate de gloanțe.

Ultimul bărbat Akuntsu a murit în 2017. De atunci, Babawru a trăit alături de mama ei, Pugapia, și de sora ei, Aiga. Femeile, ale căror vârste exacte nu sunt cunoscute, au ales să rămână izolate de lumea non-indigenă.

În 2006, Funai a acordat protecție teritorială Akuntsu, înființând Teritoriul Indigen Rio Omere, pe care îl împart cu poporul Kanoe. Cele două grupuri, cândva inamice, au început să mențină legătura, de obicei prin intermediul autorităților. Relația este complexă, cu cooperare, dar și cu diferențe culturale și bariere lingvistice.

Associated Press a solicitat un interviu cu femeile prin intermediul Funai, dar agenția nu a răspuns solicitării.

Amanda Villa, antropolog la Observatorul Popoarelor Izolate, spune că femeile Akuntsu depind de bărbații Kanoe pentru activități considerate tradițional masculine, precum vânătoarea și curățarea terenurilor. Cele două grupuri au făcut și schimb de cunoștințe spirituale - actualul lider spiritual Kanoe, de pildă, a învățat de la fostul patriarh Akuntsu.

Însă cea mai importantă schimbare pentru viitorul Akuntsu s-a produs anul trecut, când Babawru a rămas însărcinată cu un bărbat Kanoe.

Lingvista Carolina Aragon este singura persoană din afara comunității care poate comunica cu cele trei femei, după ani de studiu și documentare a limbii lor. Ea lucrează îndeaproape cu Funai și traduce conversații aproape zilnic prin apeluri video. Aragon a sprijinit-o pe Babawru de la distanță în timpul travaliului și a fost alături de ea la ecografia care a confirmat sarcina.

Aragon spune că Babawru a fost uimită de veste. „A spus: «Cum pot să fiu însărcinată?»”, își amintește ea. Babawru luase întotdeauna măsuri pentru a evita o sarcină.

Femeile supraviețuitoare Akuntsu hotărâseră că nu vor deveni mame

Decizia nu era legată doar de lipsa bărbaților din comunitatea lor, ci și de convingerea că lumea lor devenise dezorganizată, condiții pe care le considerau nepotrivite pentru creșterea unui copil.

„Această decizie poate fi urmărită direct până la contextul violent în care au trăit”, spune antropoloaga Villa. „Au o viziune aproape catastrofică asupra viitorului”.

Akuntsu credeau că nu pot aduce o viață nouă într-o lume fără bărbați Akuntsu care să îndeplinească și să transmită mai departe rolurile considerate masculine, precum vânătoarea și șamanismul.

„Ruperea relațiilor sociale după genocid le-a marcat viețile și s-a adâncit de-a lungul anilor. Asta îi face pe oameni să se gândeasc și să se răzgândească în privința viitorului”, spune Aragon. „Dar viitorul îi poate surprinde pe toți. S-a născut un băiat”.

Aragon afirmă că femeile au intrat într-un „nou capitol”, alegând să primească copilul și să-și adapteze tradițiile cu sprijinul Kanoe și al Funai. Villa spune că faptul că nou-născutul este băiat creează posibilitatea de a reînvia roluri masculine precum cel de vânător.

Cercetătorii și funcționarii care au lucrat ani la rând cu cele trei femei știau că protejarea teritoriului depinde de supraviețuirea Akuntsu ca popor. Ei au încercat să evite repetarea cazului Tanaru, un bărbat indigen descoperit după ce trăise singur și izolat timp de decenii.

După ce a fost găsit, autoritățile s-au străduit să-i protejeze teritoriul. După moartea sa, în 2022, grupuri non-indigene au început să revendice pământul. Abia la sfârșitul anului trecut guvernul federal a securizat zona, transformând-o într-o arie de conservare.

Joenia Wapichana spune că fiul lui Babawru „este speranța că această nouă generație va include cu adevărat un indigen, un Akuntsu, și va asigura continuitatea acestui popor”.

Prin ani de muncă atentă, Funai a garantat protecția teritorială a Akuntsu și a ajutat la construirea unei relații cu Kanoe. Agenția a facilitat și sprijin spiritual din partea unui șaman aliat, astfel încât femeile să se simtă în siguranță aducând pe lume o nouă viață după decenii de frică și pierderi.

Akuntsu au legături emoționale profunde cu pădurea și cu păsările. Acum, aceste legături se întăresc printr-o nouă viață omenească.

„Ce fel de relație va avea acest băiat cu propriul său teritoriu?”, se întreabă Aragon. „Sper să fie cea mai bună posibilă, pentru că acolo are tot ce îi trebuie”.