Stresul tectonic pe sistemele de falii San Andreas și San Jacinto a atins cel mai înalt nivel din ultimul mileniu, potrivit unui studiu publicat în Journal of Geophysical Research: Solid Earth, citat de Euronews. Mai grav, simulările realizate de oamenii de știință arată că Pasul Cajon, unde cele două sisteme majore de falii se intersectează, ar putea permite ca acestea să se rupă simultan în cadrul aceluiași cutremur. Consecințele ar fi devastatoare: seismul ar afecta o zonă în care locuiesc milioane de oameni, inclusiv Los Angeles și San Bernardino.
Un sistem de falii reprezintă o rețea de fracturi în scoarța Pământului de-a lungul cărora rocile s-au deplasat. Aceste sisteme sunt create, în timp, de mișcările plăcilor tectonice și sunt principalele responsabile pentru producerea cutremurelor.
Un nou studiu despre riscul seismic a fost pentru sudul Californiei, una dintre cele mai dens populate regiuni din Statele Unite.
Oamenii de știință au concluzionat că stresul tectonic acumulat pe sistemele de falii San Andreas și San Jacinto a ajuns la cel mai ridicat nivel din ultimii 1.000 de ani și, în unele segmente, ar putea deja să îl depășească.
Deși studiul arată că regiunea ar putea avea potențialul de a genera în viitor un cutremur mare și devastator, seismologii au atras atenția că un astfel de scenariu nu poate fi prezis. Oamenii de știință au explicat că acest studiu este esențial pentru reevaluarea riscurilor seismice.
Studiul analizează 1.000 de ani de istorie a cutremurelor
Cercetarea a fos realizată de Universitatea din Hawaiʻi at Mānoa, iar rezultatele au fost publicate în revista științifică evaluată de experți Journal of Geophysical Research: Solid Earth.
Oamenii de știință au dezvoltat un model computerizat care simulează modul în care stresul s-a acumulat și a fost eliberat în timp pe sistemele de falii San Andreas și San Jacinto din sudul Californiei.
Modelul s-a bazat pe aproximativ 1.000 de ani de istorie a cutremurelor reconstruită din date geologice, inclusiv datarea cu radiocarbon a sedimentelor deplasate și înregistrări din inelele arborilor.
Prin extinderea acestor înregistrări istorice până în prezent, cercetătorii au estimat cât stres s-ar fi putut acumula în prezent pe falii.
Rezultatele au indicat că stresul pe segmentul San Jacinto–Bernardino a atins 3,6 megapascali, o unitate de măsură a presiunii pe o anumită suprafață. Aceasta este echivalentă cu presiunea resimțită la 360 de metri sub suprafața oceanului.
Cercetătoarea principală Liliane Burkhard de la Universitatea din Berna, Elveția, a declarat pentru Euronews că, deși acest nivel poate să nu pară îngrijorător la prima vedere, scara fenomenului este cea care alarmează experții.
„Elementul-cheie care face acest număr semnificativ nu este presiunea în sine, luată izolat, ci faptul că acest stres acționează pe o zonă enormă: planul faliei se întinde pe zeci de kilometri pe direcția sa și la adâncimi de 10–20 km”, a spus Burkhard.
„Ceea ce contează aici este că acest stres ridicat este distribuit într-un volum vast de rocă, care este mecanic „blocat” împreună. Când acea blocare cedează, energia eliberată depinde atât de stres, cât și de suprafața pe care acționează, motiv pentru care cutremurele rezultate sunt atât de mari.”
Două falii majore s-ar putea rupe simultan
Unul dintre punctele principale ale studiului a fost Pasul Cajon, unde cele două sisteme majore de falii se intersectează.
Cercetătorii spun că această zonă poate acționa uneori ca o „poartă seismică”, blocând uneori cutremurele mari să treacă de la o falie la alta și, alteori, permițându-le să se propage.
Una dintre cele mai importante descoperiri ale studiului a fost că, în anumite condiții, Pasul Cajon ar putea permite faliilor San Andreas și San Jacinto să se rupă simultan în cadrul aceluiași cutremur.
Potrivit cercetătorilor, un astfel de scenariu ar putea fi mult mai devastator decât un cutremur major care implică o singură falie.
Un asemenea eveniment ar putea afecta zone în care trăiesc milioane de oameni, inclusiv Los Angeles, precum și San Bernardino, Riverside și Valea Coachella.
Cercetarea arată că stresul care în mod normal ar fi eliberat prin cutremure mari a continuat să se acumuleze mult timp și ar fi putut ajunge acum la niveluri fără precedent.
Momentul cutremurului nu poate fi prezis
Cercetătorii subliniază că studiul nu trebuie interpretat ca o predicție a momentului unui cutremur iminent, deoarece este imposibil de determinat cu exactitate când vor avea loc astfel de evenimente.
Ei notează însă că rezultatele ar putea îmbunătăți analizele de risc seismic din regiune și ar putea ajuta la planificarea investițiilor în infrastructură, la actualizarea normelor de construcție și la consolidarea pregătirii pentru situații de urgență.
Echipa afirmă că metoda de modelare utilizată în studiu nu se limitează la California și ar putea fi aplicată și altor intersecții complexe de falii din lume. Astfel, cercetătorii își propun să transforme această abordare într-un instrument general care să poată fi folosit în viitor pentru evaluarea riscurilor seismice generate de sisteme de falii multiple.
Ştiri video recomandate
