Marea Moartă, unul dintre cele mai spectaculoase și neobișnuite ecosisteme ale planetei, se retrage într-un ritm alarmant din cauza schimbărilor climatice, a devierii râurilor și a exploatării industriale intensive. Nivelul apei scade cu peste un metru pe an, apar mii de doline care înghit plaje și clădiri, iar experții avertizează că, fără măsuri urgente, regiunea riscă să piardă definitiv acest loc unic aflat între Israel, Iordania și teritoriile palestiniene, potrivit unui reportaj CNN.
Marea Moartă se află la granița dintre Israel, Iordania și teritoriile palestiniene și este un loc al extremelor. Este cel mai jos punct de pe planetă, la aproximativ 430 de metri sub nivelul mării. În același timp, este una dintre cele mai sărate ape din lume, de aproape 10 ori mai sărată decât oceanul, ceea ce face ca oamenii să plutească fără efort la suprafață.
› Vezi galeria foto ‹
Însă acest loc unic moare. În fiecare an, nivelul apei scade cu aproximativ 1,2 metri, pe fondul activităților umane și al schimbărilor climatice. În ultimii 50 de ani, suprafața sa s-a redus cu aproape o treime. Pe măsură ce apa se retrage, apar noi peisaje formate din doline și țărmuri acoperite de sare — spectaculoase vizual, dar și un avertisment sumbru că viitorul Mării Moarte este în pericol.
Jake Ben Zaken, care conduce compania Salty Landscapes din Mitzpe Shalem, o colonie israeliană din Cisiordania, organizează tururi pe Marea Moartă de peste 12 ani. În tot acest timp, a văzut schimbările dramatice cu propriii ochi.
Tururile sale porneau odinioară de la Mineral Beach, la sud de Mitzpe Shalem, însă zona a fost închisă în 2015 din cauza dolinelor. Actualul punct de plecare este încă sigur, dar peisajul se schimbă rapid. „În fiecare an apar aproximativ șapte metri și jumătate de nou litoral”, spune Ben Zaken pentru CNN.
Există mai multe planuri pentru salvarea Mării Moarte, însă anii trec fără progrese reale, din cauza costurilor uriașe, a tensiunilor politice regionale și a lipsei de voință politică, spun experții consultați de CNN. Dacă nu se intervine, lumea riscă să piardă un ecosistem unic.
„Este o comoară”, spune Peleg Gottdiener, reprezentant al EcoPeace Middle East, o organizație formată din ecologiști israelieni, iordanieni și palestinieni. „Nu există nimic asemănător cu Marea Moartă.”
Această întindere izolată de apă sărată este, tehnic vorbind, un lac. Ea este alimentată de râul Iordan, care izvorăște la granița dintre Siria și Liban, traversează Marea Galileii din nordul Israelului și curge apoi spre sud, către Marea Moartă, având Iordania pe o parte și Israelul și Cisiordania ocupată pe cealaltă.
În ultimele decenii, râul Iordan și principalul său afluent, Yarmouk, s-au redus drastic după ce Israelul, Siria și Iordania au construit baraje și au deviat apa pentru consumul populației, agricultură și animale. Dacă odinioară râul transporta 1,3 miliarde de metri cubi de apă către Marea Moartă, acum mai ajung doar aproximativ 100 de milioane.
Industria extracției de minerale este un alt factor major al declinului.
La sfârșitul anilor 1970, Marea Moartă s-a împărțit în două bazine, separate acum de o fâșie de uscat. Bazinul nordic, mai adânc, unde Ben Zaken organizează tururile, este ceea ce a rămas din marea naturală. Bazinul sudic este întreținut artificial și este format dintr-o serie de bazine industriale de evaporare.
Companiile de pe partea israeliană și iordaniană — Dead Sea Works și Arab Potash Company — pompează apă din bazinul nordic în aceste bazine. Apa se evaporă la soare, lăsând în urmă o saramură bogată în minerale, din care sunt extrase substanțe precum potasiul și magneziul, folosite în îngrășăminte și alte industrii.
Și schimbările climatice contribuie la criză. Secetele sunt tot mai severe și mai lungi, iar ploile tot mai rare. Chiar și fără devierea râurilor și activitatea industrială, schimbările climatice ar duce la scăderea nivelului Mării Moarte, deși într-un ritm mai lent, spune Yael Kiro, geochimist la Weizmann Institute of Science.
Pe măsură ce se micșorează, Marea Moartă devine și mai sărată. Din anii 1980, concentrația de sare a crescut atât de mult încât o parte din sare nu mai poate rămâne dizolvată în apă, spune profesorul Nadav Lensky, directorul Observatorului Mării Moarte din cadrul Institutului Geologic al Israelului.
Retragerea apei schimbă însă peisajul și într-un mod periculos.
La intrarea în Ein Gedi, o fostă stațiune populară de pe malul Mării Moarte, acum închisă definitiv, un mare semn galben avertizează: „Accesul pietonilor interzis”. Motivul devine imediat evident. Drumul spre apă este plin de doline uriașe, circulare.
Pentru a ajunge mai aproape de mal trebuie să te strecori printre doline și palmieri prăbușiți. Un restaurant, vestiarele și o benzinărie au fost abandonate aproape de fostul țărm. O scară distrusă duce către o plajă aflată acum atât de departe încât nici nu mai poate fi văzută. Stațiunea are un aer straniu, aproape apocaliptic.
Dolinele care au dus la închiderea plajei Ein Gedi și a altor zone turistice sunt o consecință directă a retragerii apei, explică Kiro. Scăderea rapidă a nivelului permite apei dulci să pătrundă în sol, unde dizolvă straturile vechi de sare și creează cavități subterane. Când acestea devin prea mari, terenul se prăbușește brusc, fără avertisment.
În prezent există peste 6.000 de doline în jurul Mării Moarte, iar acestea amenință afacerile, locuințele și turismul. Pe partea israeliană, turiștii ajung acum aproape exclusiv în bazinul industrial sudic, fără să știe probabil că fac baie într-un bazin artificial de evaporare.
Nevoia de a opri declinul Mării Moarte este urgentă, însă nu există o soluție simplă.
Una dintre idei este aducerea unei noi surse de apă pentru a reface nivelul mării. În 2013, Iordania, Israelul și Autoritatea Palestiniană au semnat un memorandum pentru analizarea unui proiect care presupunea pomparea apei din Marea Roșie către Marea Moartă.
Planul prevedea construirea unei uzine de desalinizare pe coasta iordaniană și a unei conducte de peste 160 de kilometri pentru transportul saramurii rezultate către Marea Moartă.
Unii experți de mediu se tem însă că introducerea unei ape cu altă compoziție chimică ar putea provoca înfloriri de alge sau formarea unor cristale albe de ghips.
Hazim El-Naser, fost ministru iordanian al apei și președinte al Middle East Water Forum, spune că studiile arată că până la 600 de milioane de metri cubi de apă marină ar putea fi adăugați fără probleme majore. Totuși, proiectul este blocat din cauza costurilor de miliarde de dolari și a dificultății cooperării regionale.
O altă idee este restaurarea râului Iordan prin reducerea devierilor și eliberarea unei cantități mai mari de apă în albie, inclusiv prin utilizarea apei uzate tratate. Însă unii experți avertizează că apa ar fi oricum consumată înainte să ajungă la Marea Moartă, din cauza deficitului sever din regiune.
Alții cred că industria trebuie vizată direct. Abdelrahman Tamimi, directorul Palestinian Hydrology Group, spune că firmele ar trebui să înceteze pomparea apei pentru extracția mineralelor. Alte voci susțin însă că soluția nu este oprirea completă a industriei, care asigură locuri de muncă și venituri la buget, ci reducerea consumului de apă.
ICL Group, proprietarul Dead Sea Works, susține pe site-ul companiei că extrage anual aproximativ 160 de milioane de metri cubi de apă și că dezvoltă strategii sustenabile de gestionare a resurselor.
Experții spun însă că una dintre cele mai mari probleme rămâne lipsa urgenței la nivel politic. Mulți cred că este imposibil ca Marea Moartă să mai revină la nivelul de acum câteva decenii, iar obiectivul realist ar fi măcar stabilizarea declinului.
Ştiri video recomandate
