Fluviul Congo este al doilea cel mai mare fluviu din lume, deversând în medie 40.000 de metri cubi de apă pe secundă în Oceanul Atlantic. Acest debit uriaș creează un vast „plum” (n.r. o pană de apă dulce) care se întinde până la aproximativ 800 de kilometri în largul oceanului.
În sezonul ploios, această masă de apă dulce se deplasează spre sud-vest, unde poate fi captată de curenți oceanici rotativi de mari dimensiuni, numiți vârtejuri mezoscalare (mesoscale eddies), cu diametre de aproximativ 100 de kilometri. Aceste vârtejuri transportă apa dulce la sute de kilometri distanță de coastă.
Într-un studiu realizat la Laboratorul de Studii Geofizice și Oceanografice Spațiale (LEGOS), împreună cu alte instituții partenere, citat de publicația EOS, cercetătorii conduși de Cardot au analizat acești curenți rotativi folosind atât modele numerice, cât și observații reale, pentru a înțelege mai bine modul în care apa dulce din fluviul Congo ajunge în Oceanul Atlantic.
Cercetătorii au folosit NEMO pentru a simula deversarea apei din fluviul Congo
Cercetătorii au utilizat modelul de circulație oceanică cu rezoluție de 3 kilometri, denumit NEMO (Nucleus for European Modelling of the Ocean), pentru a simula deversarea apei din fluviul Congo.
Studiul s-a concentrat asupra anului 2016, deoarece pentru această perioadă existau observații detaliate obținute prin intermediul rețelei Prediction and Research Moored Array in the Tropical Atlantic (PIRATA), precum și măsurători satelitare privind salinitatea și curenții oceanici din regiune.
Rezultatele modelului au fost validate folosind măsurători ale salinității la suprafața mării, înălțimii suprafeței oceanului și ale curenților de suprafață, obținute din datele Sistemului Automat de Identificare (AIS) pentru urmărirea navelor și prelucrate de compania eOdyn.
Per ansamblu, modelul a reprodus cu succes dimensiunea, poziția și variațiile sezoniere ale penei de apă dulce provenite din fluviul Congo.
Ce se întâmplă cu apa din fluviul Congo când ajunge în Oceanul Atlantic
Pe parcursul anului 2016 au avut loc mai multe evenimente mezoscalare. Unul dintre acestea a transportat în ocean o cantitate importantă de apă dulce în lunile martie și aprilie.
Acest vârtej anticiclonic (adică rotindu-se în sens invers acelor de ceasornic în emisfera sudică) s-a format în apropierea penei de apă dulce a fluviului Congo și a persistat timp de 49 de zile, ajungând la o rază de aproximativ 150 de kilometri.
Vârtejul a captat în nucleul său apa cu salinitate redusă provenită din fluviu și a transportat-o la aproximativ 200 de kilometri în larg, înainte de a se dispersa.
Experimentele de urmărire a particulelor au permis identificarea originii apei captive din interiorul acestor vârtejuri și au oferit informații despre modul în care apa fluviului este transportată în Oceanul Atlantic.
Cercetătorii au urmărit retrospectiv peste 5.000 de particule virtuale și au descoperit că cele aflate în nucleul vârtejului în luna aprilie proveneau din partea sudică a penei de apă dulce a fluviului Congo la începutul lunii martie.
Rezultatele evidențiază faptul că transportul apei dulci spre larg este determinat în principal de astfel de evenimente episodice, precum cel observat în 2016, și nu de o difuzie continuă a apei din fluviul Congo în Oceanul Atlantic.
Autorii studiului subliniază că aceste descoperiri sunt importante pentru înțelegerea circulației oceanice regionale, dar și pentru ecosistemele marine și resursele piscicole care depind de aportul de apă dulce provenit din fluviul Congo.
